ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2140/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, reclamantul C.N. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta A.N.V. și A.N.A.F. suspendarea efectelor actului administrativ cu caracter

individual, reprezentat de Ordinul nr. 7146 din 02 august 2011 emis de A.N.V.,

până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În motivarea cererii

reclamantul a arătat că are calitatea de funcționar public și a ocupat funcția

publică de execuție de inspector vamal grad profesional asistent, la B.V. Dornești

- punctul vamal Ulma.

A mai arătat că,

potrivit art. 1 din Ordinul nr. 7146/2011 emis de vicepreședintele A.N.A.F.

care conduce A.N.V., începând cu data de 02 august 2011 a fost eliberat din

funcția publică de execuție cu consecința încetării raporturilor de serviciu.

A mai susținut

reclamantul că, la baza actul administrativ contestat au stat Ordinele nr. 2406

și 2407 din 4 iulie 2011 emise de Președintele A.N.A.F. iar ordinul nr. 7146/2011

este rezultatul încălcării de către instituția publică emitentă cât și de către

instituția publică ierarhic superioară a dispozițiilor legale referitoare la

condițiile si modalitățile de reorganizare a activității autorității vamale

prin reducerea unor posturi, la încetarea raporturilor de serviciu, la ocuparea

funcțiilor publice din cadrul autorității vamale, precum și la desfășurarea

„examenului de testare profesională”.

Din această

perspectivă a considerat că există un „caz bine justificat”, în sensul art. 14

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În fine, a arătat

reclamantul, urmare a disponibilizării sale din funcția publica de execuție

deținută în cadrul D.J.A.O.V. Galați, ca urmare a punerii in aplicare a

dispozițiilor cuprinse în actul administrativ atacat, i s-a adus un prejudiciu

material prin lipsirea de resursele financiare necesare întreținerii sale și a

familiei, fiind îndeplinită și a doua condiție necesară suspendării executării

și anume iminența producerii unei pagube.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâta a solicitat respingerea cererii, ca nefondată, apreciind că

în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Curtea de Apel Suceava,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 416

din 5 decembrie 2011, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N. și, în

consecință, a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 7146 din 02 august 2011

până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de fond.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Dispozițiile art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, modificată, prevăd că pentru a se dispune

suspendarea actului administrativ, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele

condiții: existența unui act administrativ, parcurgerea procedurii

administrative prealabile, prezența unui caz bine justificat și prevenirea unei

pagube iminente.

În cazul de față,

instanța a constatat că reclamantul a formulat contestație împotriva Ordinului nr.

7146/2011, astfel că prima condiție stabilită de legiuitor este îndeplinită.

În acest context,

instanța a apreciat că există o aparență de nelegalitate a actului

administrativ a cărui suspendare se solicită de reclamantă prin prezenta

acțiune, aspect care nu poate fi considerat ca fiind o prejudecare a fondului

ci doar o examinare sumară a împrejurărilor expuse mai sus.

A apreciat că, în

speță, este îndeplinită și condiția producerii pagubei iminente impusă de art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din

aceeași lege ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil.

Pe de altă parte,

arată instanța caracterul iminent al prejudiciului ce va fi suportat de reclamant

este reprezentat de faptul că prin ordinul menționat reclamantul a fost

eliberată din funcție, începând cu data de 08 august 2011, la momentul

pronunțării prezentei hotărâri acesta nemaiprestând o activitate remunerată. În

mod evident consecințele lipsei veniturilor lunare va afecta situația

financiară a reclamantului care în întreținere și un copil minor.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta D.R.A.O.V. Iași în nume propriu și în numele

A.N.V.

exercitată

2.1. D.R.A.O.V. Iași,

în nume propriu și în numele A.N.V., a invocat motivul de recurs prevăzut la art.

304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia o hotărâre poate fi recurată atunci

când a fost pronunțată fără temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii.

Astfel, se susține în

motivarea recursului, instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit

dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, apreciind fără temei că în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ

cele două condiții cerute de această normă legală.

În ceea ce privește

existența unui caz bine justificat pentru suspendarea actului administrativ în

litigiu, se susține că instanța de fond a apreciat în mod greșit că ar exista

aspecte de vădită nelegalitate, constând în nepublicarea Ordinului nr. 2406/2011

și Ordinului nr. 2407/2011 emise de vicepreședintele A.N.A.F., sau în

încălcarea prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici și ale H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea

și dezvoltarea carierei funcționarilor publici.

În ceea ce privește

existența unei pagube iminente, se susține că instanța de fond a reținut

îndeplinirea acestei condiții legale fără ca reclamantul să fi făcut dovada

unui prejudiciu viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat în ipoteza

anulării actului.

În concluzie,

recurentele au solicitat admiterea recursului, cu consecința respingerii

cererii de suspendare ca nefondată.

2.2. Intimatul-reclamant

C.N. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului

susținând, în esență, că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.

de recurs

Recursul formulat

este întemeiat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Așa cum s-a arătat în

expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, actul

administrativ vizat de cererea de suspendare este Ordinul nr. 7146 din 2 august

2011 emis de vicepreședintele A.N.A.F. și șeful A.N.V. prin care, începând cu

data de 8 august 2011, a încetat raportul de serviciu al reclamantului, prin

eliberarea din funcția publică teritorială de execuție de inspector vamal grad

profesional asistent, la B.V. Dornești din cadrul D.J.A.O.V. Iași, în condițiile

art. 97 lit. c) și art. 97 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5) din Legea nr.

188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Din dispozițiile

generale al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările

și completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de

prezumția de legalitate, adoptat pe baza și în limitele legii, fiind executoriu

din oficiu.

Pe de altă parte, din

dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării

unui act administrativ este o măsură excepțională care poate surveni exclusiv

când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept – ope

legis) ori, când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege

(suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).

Într-adevăr, potrivit

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanței de

contencios, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului

administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Deci, cu alte

cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în

situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a

celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării

unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine

justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004

ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de

natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ.

Or, în cauză,

instanța de fond a reținut ca împrejurări de fapt și de drept care au fost de

natură să-i creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ fiscal a cărui suspendare a dispus-o, tocmai criticile de

nelegalitate invocate de reclamantă.

În jurisprudența sa

constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a

reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună

suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la

analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de

anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la

acele împrejurări vădite de fapt și/ sau de drept care au capacitatea să

producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură

un act administrativ.

Astfel de împrejurări

vădite, de fapt sau/ și de drept care sunt de natură să producă o îndoială

serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ (act

administrativ-fiscal) au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui

act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței,

actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate

neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a

actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a

cuantumului sumelor reținute ca obligații bugetare suplimentare), etc.

De asemenea, din

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din aeeași lege, rezultă că noțiunea

de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

În cauză, este

necontestat că prin eliberarea reclamantului din funcția publică, aceasta a

pierdut drepturile salariale corespunzătoare, dar atâta vreme cât acest lucru

are la bază un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate,

pierderea respectivă are, la rândul său, caracter prezumat legal, care nu se

circumscrie cerințelor art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege.

Astfel fiind, rezultă

că instanța de fond a dat o hotărâre netemeinică și nelegală, în condițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., ca urmare a interpretării eronate a prevederilor art.

14 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare,

recursurile fiind întemeiate, astfel soluția instanței de fond va fi

desființată, iar cererea de suspendare a Ordinului nr. 7146/2011 va fi respinsă

ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta D.R.A.O.V. Iași în nume propriu și în numele A.N.V. împotriva

sentinței nr. 416 din 5 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a

civilă, contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge, ca neîntemeiată, cererea de suspendare

formulată de C.N.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 3 mai 2012.