ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2140/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.V. și A.N.A.F. suspendarea efectelor actului administrativ cu caracter individual, reprezentat de Ordinul nr. 7146 din 02 august 2011 emis de A.N.V., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. În motivarea cererii reclamantul a arătat că are calitatea de funcționar public și a ocupat funcția publică de execuție de inspector vamal grad profesional asistent, la B.V. Dornești - punctul vamal Ulma. A mai arătat că, potrivit art. 1 din Ordinul nr. 7146/2011 emis de vicepreședintele A.N.A.F.

care conduce A.N.V., începând cu data de 02 august 2011 a fost eliberat din funcția publică de execuție cu consecința încetării raporturilor de serviciu. A mai susținut reclamantul că, la baza actul administrativ contestat au stat Ordinele nr. 2406 și 2407 din 4 iulie 2011 emise de Președintele A.N.A.F. iar ordinul nr. 7146/2011 este rezultatul încălcării de către instituția publică emitentă cât și de către instituția publică ierarhic superioară a dispozițiilor legale referitoare la condițiile si modalitățile de reorganizare a activității autorității vamale prin reducerea unor posturi, la încetarea raporturilor de serviciu, la ocuparea funcțiilor publice din cadrul autorității vamale, precum și la desfășurarea „examenului de testare profesională”.

Din această perspectivă a considerat că există un „caz bine justificat”, în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. În fine, a arătat reclamantul, urmare a disponibilizării sale din funcția publica de execuție deținută în cadrul D.J.A.O.V. Galați, ca urmare a punerii in aplicare a dispozițiilor cuprinse în actul administrativ atacat, i s-a adus un prejudiciu material prin lipsirea de resursele financiare necesare întreținerii sale și a familiei, fiind îndeplinită și a doua condiție necesară suspendării executării și anume iminența producerii unei pagube. Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea cererii, ca nefondată, apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 416 din 5 decembrie 2011, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N. și, în consecință, a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 7146 din 02 august 2011 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de fond. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele: Dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, prevăd că pentru a se dispune suspendarea actului administrativ, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unui act administrativ, parcurgerea procedurii administrative prealabile, prezența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

În cazul de față, instanța a constatat că reclamantul a formulat contestație împotriva Ordinului nr. 7146/2011, astfel că prima condiție stabilită de legiuitor este îndeplinită. În acest context, instanța a apreciat că există o aparență de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită de reclamantă prin prezenta acțiune, aspect care nu poate fi considerat ca fiind o prejudecare a fondului ci doar o examinare sumară a împrejurărilor expuse mai sus. A apreciat că, în speță, este îndeplinită și condiția producerii pagubei iminente impusă de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil.

Pe de altă parte, arată instanța caracterul iminent al prejudiciului ce va fi suportat de reclamant este reprezentat de faptul că prin ordinul menționat reclamantul a fost eliberată din funcție, începând cu data de 08 august 2011, la momentul pronunțării prezentei hotărâri acesta nemaiprestând o activitate remunerată. În mod evident consecințele lipsei veniturilor lunare va afecta situația financiară a reclamantului care în întreținere și un copil minor. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D.R.A.O.V. Iași în nume propriu și în numele A.N.V. 2. Calea de atac exercitată 2.1. D.R.A.O.V. Iași, în nume propriu și în numele A.N.V., a invocat motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., potrivit căruia o hotărâre poate fi recurată atunci când a fost pronunțată fără temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Astfel, se susține în motivarea recursului, instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, apreciind fără temei că în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două condiții cerute de această normă legală. În ceea ce privește existența unui caz bine justificat pentru suspendarea actului administrativ în litigiu, se susține că instanța de fond a apreciat în mod greșit că ar exista aspecte de vădită nelegalitate, constând în nepublicarea Ordinului nr. 2406/2011 și Ordinului nr. 2407/2011 emise de vicepreședintele A.N.A.F., sau în încălcarea prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și ale H.G.

nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici. În ceea ce privește existența unei pagube iminente, se susține că instanța de fond a reținut îndeplinirea acestei condiții legale fără ca reclamantul să fi făcut dovada unui prejudiciu viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat în ipoteza anulării actului. În concluzie, recurentele au solicitat admiterea recursului, cu consecința respingerii cererii de suspendare ca nefondată. 2.2. Intimatul-reclamant C.N. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului susținând, în esență, că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. 3. Soluția instanței de recurs Recursul formulat este întemeiat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Așa cum s-a arătat în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, actul administrativ vizat de cererea de suspendare este Ordinul nr. 7146 din 2 august 2011 emis de vicepreședintele A.N.A.F. și șeful A.N.V. prin care, începând cu data de 8 august 2011, a încetat raportul de serviciu al reclamantului, prin eliberarea din funcția publică teritorială de execuție de inspector vamal grad profesional asistent, la B.V. Dornești din cadrul D.J.A.O.V. Iași, în condițiile art. 97 lit. c) și art. 97 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5) din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare. Din dispozițiile generale al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, adoptat pe baza și în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.

Pe de altă parte, din dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională care poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept – ope legis) ori, când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ). Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanței de contencios, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat. Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Or, în cauză, instanța de fond a reținut ca împrejurări de fapt și de drept care au fost de natură să-i creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ fiscal a cărui suspendare a dispus-o, tocmai criticile de nelegalitate invocate de reclamantă.

În jurisprudența sa constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/ sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/ și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ (act administrativ-fiscal) au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reținute ca obligații bugetare suplimentare), etc. De asemenea, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din aeeași lege, rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

În cauză, este necontestat că prin eliberarea reclamantului din funcția publică, aceasta a pierdut drepturile salariale corespunzătoare, dar atâta vreme cât acest lucru are la bază un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate, pierderea respectivă are, la rândul său, caracter prezumat legal, care nu se circumscrie cerințelor art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege. Astfel fiind, rezultă că instanța de fond a dat o hotărâre netemeinică și nelegală, în condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca urmare a interpretării eronate a prevederilor art. 14 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, recursurile fiind întemeiate, astfel soluția instanței de fond va fi desființată, iar cererea de suspendare a Ordinului nr. 7146/2011 va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta D.R.A.O.V. Iași în nume propriu și în numele A.N.V. împotriva sentinței nr. 416 din 5 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge, ca neîntemeiată, cererea de suspendare formulată de C.N. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 mai 2012.