ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1831/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal și precizată ulterior, reclamanta I.A.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. și A.N.V., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - anularea Ordinului nr. 7163 din 2 august 2011 emis de Vicepreședintele A.N.V.; - anularea adresei nr. 61266 din 25 octombrie 2011 emisă de Vicepreședintele A.N.V.

prin care, în procedura administrativă prealabilă, i-a fost respinsă contestația împotriva ordinului sus menționat; - constatarea nulității absolute a ordinului nr. 2406/2011 și a Ordinului nr. 2407/2011 emise de președintele A.N.A.F.; - repararea pagubei cauzate prin ordinul nelegal atacat, în sensul reintegrării sale în funcția publică deținută anterior, respectiv cea de funcție publică de execuție de controlor vamal grad profesional asistent gradația 1 din cadrul Biroului Vamal S. și la plata drepturilor salariale cuvenite de la data emiterii ordinului până la zi.

-suspendarea executării Ordinului nr. 7163 din 2 august 2011 până la soluționarea cauzei pe fons, în condițiile art. 15 alin (1) din Legea nr. 554/2004: În motivarea cererii de suspendare a executării, reclamanta a arătat că sunt îndeplinite condițiile art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente, existând o îndoială serioasă și legitimă asupra legalității actului administrativ atacat, iar cu privire la paguba iminentă a susținut că încetarea raportului său de serviciu a condus la grave inconveniente de ordin material și moral, și a afectat serios dreptul de stabilitate a raportului de serviciu și dreptul la un trai decent.

Prin întâmpinare, pârâta A.N.V. a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ atacat, susținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Pârâta A.N.A.F. a invocat prin întâmpinare, excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește suspendarea ordinului de eliberare din funcție, întrucât nu este emitentul actului. 2. Hotărârea primei instanțe Prin încheierea nr. 63 din 22 decembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare a Ordinului nr. 7136 din 2 august 2011, formulată de reclamanta I.A.R. în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. și A.N.V. și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 7136 din 2 august 2011 emis de A.N.A.F.

- A.N.V. până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că ordinul contestat a fost emis în temeiul Ordinelor A.N.A.F. nr. 2406 și nr. 2407 din 4 iulie 2011, acte administrative cu caracter normativ, care nu au fost publicate în M. Of. al României, contrar prevederilor art. 5 alin. (3) și (4) din H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.V. și ale art. 11 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, viciu aparent care pune sub îndoială actele administrative subsecvente, printre care și actul atacat, fiind astfel îndeplinită condiția „cazului bine justificat” în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Prima instanță a reținut că este îndeplinită și cerința „pagubei iminente” în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că reclamanta este lipsit de drepturile salariale, ceea ce conduce la lipsa mijloacelor minime de subzistență grevate pe actuala stare economică traversată de întreaga societate. 3. Recursurile exercitate în cauză Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele A.N.A.F. și A.N.V. prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, care au invocat motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9, în condițiile art. 304 1 C. proc. civ., fiind susținute, în esență, următoarele critici: 3.1. Recursul pârâtei A.N.A.F. Recurentă-pârâtă a susținut, în esență, că prima instanță nu s-a pronunțat, anterior soluționării cererii de suspendare a executării Ordinului A.N.V.

nr. 7163/2011, asupra excepției lipsei calității procesuale pasive. Având în vedere faptul că în cauză ordinul de eliberare din funcție ce face obiectul cererii de suspendare a executării este emis de A.N.V., singura în măsură să formuleze apărări de fond cu privire la criticile invocate de reclamantă, consideră recurenta că excepția este întemeiată și trebuia admisă. În concluzie, a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de suspendare ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar admiterea recursului și pe fond respingerea cererii ca neîntemeiate. 3.2. Recursul pârâtei A.N.V.

prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași Această recurentă a susținut că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, apreciind fără temei că în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două condiții cerute de această normă legală. În ceea ce privește existența unui caz bine justificat pentru suspendarea actului administrativ în litigiu, s-a susținut că instanța de fond a apreciat în mod greșit că ar exista aspecte de vădită nelegalitate, constând în nepublicarea Ordinului nr. 2406/2011 și Ordinului nr. 2407/ 2011 emise de vicepreședintele A.N.A.F., sau în încălcarea prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și ale H.G.

nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici. De asemenea, s-a arătat că Ordinele nr. 2406 și nr. 2407/2011 emise de președintele A.N.A.F. nu sunt supuse regimului de publicare în M.Of. al României, conform art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată; a existat un proces de reorganizare al autorității publice pârâte și nu de ocupare a unei funcții publice prin una din modalitățile prevăzute de Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare; nu sunt aplicabile dispozițiile art. 56 și 57 alin. (2) din legea menționată și nici cele ale H.G.

nr. 611/2008; procesul de reorganizare a A.N.V. s-a desfășurat cu avizul A.N.F.P., așa cum rezultă din adresele din 29 iunie 2011 și din 04 iulie 2011, adrese care, de altfel, au fost invocate în preambulul Ordinelor contestate; nu-i incumba obligația de a publica anunțul privind examenul de testare profesională în M. Of. al României cu 30 de zile înainte de data susținerii acestuia și nici de a respecta dispozițiile H.G. nr. 611/2008, în ceea ce privește stabilirea bibliografiei, constituirea comisiilor de examen, desfășurarea probelor; prin adresa din 12 septembrie 2011 emisă de A.N.F.P. se arată că modalitatea de organizare și desfășurare a examenului organizat în cazul reorganizării instituției publice în temeiul art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 se stabilește de către fiecare autoritate sau instituție publică în parte, aceasta nefiind reglementată prin prevederile H.G.

nr. 611/2008. În ceea ce privește existența unei pagube iminente, s-a criticat faptul că instanța de fond a reținut îndeplinirea acestei condiții legale fără ca reclamanta să fi făcut dovada unui prejudiciu viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat în ipoteza anulării actului. În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, cu consecința respingerii cererii de suspendare ca nefondată. II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurente, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că numai recursul A.N.A.F. este fondat. 1.1. Cu privire la calitatea procesuală a pasivă a A.N.A.F.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”. Parte în raportul juridic supus evaluării instanței de contencios administrativ este, așadar, autoritatea publică emitentă a actului atacat. Or, în prezenta cauză, Ordinul nr. 7136 din 2 august 2011 a cărui suspendare face obiectul prezentei cauze este emis de A.N.V., parte obligată în raportul juridic dedus judecății.

De aceea, Înalta Curte constată că recursul formulat de A.N.A.F., în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., este fondat. 1.2. Recursul pârâtei A.N.V. prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași este nefondat. Potrivit art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, „În ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)”. Din actele dosarului, rezultă faptul că, prin sentința nr. 77 din 29 februarie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei I.A.R.

și a anulat Ordinul nr. 7136 din 2 august 2011 emis de către pârâta A.N.V., a cărei suspendare face obiectul prezentei cauze. Așadar, prin aplicarea art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată, măsura suspendării Ordinului nr. 7136 din 02 august 2011 emis de A.N.V., dispusă de prima instanță, se prelungește ope legis până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea acestui act administrativ . În raport de prevederile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată, prin admiterea acțiunii în anulare formulată de reclamantă se constată prelungită de drept măsura suspendării până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Pentru că legea prevede o „prelungire de drept” și fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege și art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, nu vor mai fi analizate motivele de recurs ce vizează netemeinicia hotărârii atacate.

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul A.N.A.F., va modifica, în parte, sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu aceasta pentru lipsa calității procesuale pasive și va respinge, ca nefondat, recursul A.N.V. prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.V. prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași împotriva încheierii nr. 63 din 22 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Admite recursul declarat de A.N.A.F. împotriva aceleiași încheieri. Modifică, în parte, încheierea recurată, în sensul că respinge cererea de suspendare a executării față de această autoritate, pentru lipsa calității procesuale pasive. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2012.