ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1831/2012

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.Obiectul acțiunii

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, contencios

administrativ și fiscal și precizată ulterior, reclamanta I.A.R. a solicitat,

în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. și A.N.V., ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună:

- anularea Ordinului

nr. 7163 din 2 august 2011 emis de Vicepreședintele A.N.V.;

- anularea adresei

nr. 61266 din 25 octombrie 2011 emisă de Vicepreședintele A.N.V. prin care, în

procedura administrativă prealabilă, i-a fost respinsă contestația împotriva

ordinului sus menționat;

- constatarea

nulității absolute a ordinului nr. 2406/2011 și a Ordinului nr. 2407/2011 emise

de președintele A.N.A.F.;

- repararea pagubei

cauzate prin ordinul nelegal atacat, în sensul reintegrării sale în funcția

publică deținută anterior, respectiv cea de

funcție publică de

execuție de controlor vamal grad profesional asistent gradația 1 din cadrul

Biroului Vamal S. și la plata drepturilor salariale cuvenite de la data

emiterii ordinului până la zi.

-suspendarea

executării Ordinului nr. 7163 din 2 august 2011 până la soluționarea

cauzei pe fons, în condițiile art. 15 alin (1) din Legea nr. 554/2004:

În motivarea cererii

de suspendare a executării,

reclamanta a arătat că

sunt

îndeplinite condițiile art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr.

554/2004, respectiv cazul bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube

iminente, existând o îndoială serioasă și legitimă asupra legalității actului

administrativ atacat,

iar cu privire la paguba iminentă a

susținut că încetarea raportului său de serviciu a condus la grave

inconveniente de ordin material și moral, și a afectat serios dreptul de

stabilitate a raportului de serviciu și dreptul la un trai decent.

Prin întâmpinare,

pârâta A.N.V. a

solicitat respingerea cererii de suspendare a

executării actului administrativ atacat, susținând că nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de lege.

Pârâta

A.N.A.F. a invocat prin întâmpinare, excepția lipsei calității

procesuale pasive în ceea ce privește suspendarea ordinului de eliberare

din funcție, întrucât nu este emitentul actului.

instanțe

Prin încheierea nr.

63 din 22 decembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă,

contencios administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare a Ordinului

nr. 7136 din 2 august 2011, formulată de reclamanta I.A.R. în contradictoriu cu

pârâtele A.N.A.F. și A.N.V. și a dispus suspendarea executării Ordinului

nr. 7136 din 2 august 2011 emis de A.N.A.F. - A.N.V. până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că ordinul contestat a

fost emis în temeiul Ordinelor A.N.A.F. nr. 2406 și nr. 2407 din 4 iulie 2011,

acte administrative cu caracter normativ, care nu au fost publicate în M. Of.

al României, contrar prevederilor art. 5 alin. (3) și (4) din H.G. nr. 110/2009

privind organizarea și funcționarea A.N.V. și ale art. 11 din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,

republicată, viciu aparent care pune sub îndoială actele administrative

subsecvente, printre care și actul atacat, fiind astfel îndeplinită condiția

„cazului bine justificat” în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr.

554/2004.

Prima instanță a

reținut că este îndeplinită și cerința „pagubei iminente” în sensul art. 2

alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că reclamanta este

lipsit de drepturile salariale, ceea ce conduce la lipsa mijloacelor minime de

subzistență grevate pe actuala stare economică traversată de întreaga

societate.

exercitate în cauză

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs pârâtele A.N.A.F. și A.N.V. prin Direcția Regională

pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași,

care au

invocat motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9, în condițiile art. 304

1

C. proc. civ., fiind susținute, în esență, următoarele critici:

3.1. Recursul pârâtei

A.N.A.F.

Recurentă-pârâtă a

susținut, în esență, că prima instanță nu s-a pronunțat, anterior

soluționării cererii de suspendare a executării Ordinului A.N.V. nr.

7163/2011, asupra excepției lipsei calității procesuale pasive.

Având în

vedere faptul că în cauză ordinul de eliberare din funcție ce face

obiectul cererii de suspendare a executării este emis de A.N.V., singura în

măsură să formuleze apărări de fond cu privire la criticile invocate de

reclamantă, consideră recurenta că excepția este întemeiată și

trebuia admisă.

În concluzie, a

solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul

respingerii cererii de suspendare ca fiind formulată împotriva unei persoane

fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar admiterea recursului și pe

fond respingerea cererii ca neîntemeiate.

3.2. Recursul pârâtei

A.N.V. prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași

Această recurentă a

susținut că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit

dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, apreciind fără temei că în cauză sunt îndeplinite în mod

cumulativ cele două condiții cerute de această normă legală.

În ceea ce privește

existența unui caz bine justificat pentru suspendarea actului administrativ în

litigiu, s-a susținut că instanța de fond a apreciat în mod greșit că ar exista

aspecte de vădită nelegalitate, constând în nepublicarea Ordinului nr.

2406/2011 și Ordinului nr. 2407/ 2011 emise de vicepreședintele A.N.A.F., sau

în încălcarea prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici și ale H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea

și dezvoltarea carierei funcționarilor publici.

De

asemenea, s-a arătat că Ordinele nr. 2406 și nr. 2407/2011 emise de

președintele A.N.A.F. nu sunt supuse regimului de publicare în M.Of. al

României, conform art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000, privind

normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,

republicată; a existat un proces de reorganizare al autorității publice pârâte

și nu de ocupare a unei funcții publice prin una din modalitățile prevăzute de

Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare; nu

sunt aplicabile dispozițiile art. 56 și 57 alin. (2) din legea menționată și

nici cele ale H.G. nr. 611/2008; procesul de reorganizare a A.N.V. s-a

desfășurat cu avizul A.N.F.P., așa cum rezultă din adresele din 29 iunie 2011

și din 04 iulie 2011, adrese care, de altfel, au fost invocate în preambulul

Ordinelor contestate; nu-i incumba obligația de a publica anunțul privind

examenul de testare profesională în M. Of. al României cu 30 de zile înainte de

data susținerii acestuia și nici de a respecta dispozițiile H.G. nr. 611/2008,

în ceea ce privește stabilirea bibliografiei, constituirea comisiilor de

examen, desfășurarea probelor; prin adresa din 12 septembrie 2011 emisă de

A.N.F.P. se arată că modalitatea de organizare și desfășurare a examenului

organizat în cazul reorganizării instituției publice în temeiul art. 100 alin.

(3) din Legea nr. 188/1999 se stabilește de către fiecare autoritate sau

instituție publică în parte, aceasta nefiind reglementată prin prevederile H.G.

nr. 611/2008.

În ceea ce privește

existența unei pagube iminente, s-a criticat faptul că instanța de fond a

reținut îndeplinirea acestei condiții legale fără ca reclamanta să fi făcut

dovada unui prejudiciu viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat în

ipoteza anulării actului.

În concluzie,

recurenta a solicitat admiterea recursului, cu consecința respingerii cererii

de suspendare ca nefondată.

II.Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurente, cât și sub

toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că

numai recursul A.N.A.F. este fondat.

1.1. Cu privire la

calitatea procesuală a pasivă a A.N.A.F.

Potrivit art. 1 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 „Orice persoană care se consideră vătămată într-un

drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică,

printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei

cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru

anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și

repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat,

cât și public”.

Parte în raportul

juridic supus evaluării instanței de contencios administrativ este, așadar,

autoritatea publică emitentă a actului atacat.

Or, în prezenta

cauză, Ordinul nr. 7136 din 2 august 2011 a cărui suspendare face obiectul

prezentei cauze este emis de A.N.V., parte obligată în raportul juridic dedus

judecății.

De aceea, Înalta

Curte constată că recursul formulat de A.N.A.F., în temeiul art. 304 pct. 9 și

art. 304

1

C. proc. civ., este fondat.

1.2. Recursul pârâtei

A.N.V. prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași este

nefondat.

Potrivit art. 15

alin. (4) din Legea nr. 554/2004, „În ipoteza admiterii acțiunii de fond,

măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până

la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a

solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)”.

Din actele dosarului,

rezultă faptul că, prin sentința nr. 77 din 29 februarie 2011, Curtea de Apel

Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

reclamantei I.A.R. și a anulat Ordinul nr. 7136 din 2 august 2011 emis de către

pârâta A.N.V., a cărei suspendare face obiectul prezentei cauze.

Așadar, prin

aplicarea art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată, măsura

suspendării Ordinului nr. 7136 din 02 august 2011 emis de A.N.V., dispusă de

prima instanță, se prelungește ope legis până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea acestui act administrativ .

În raport de

prevederile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată, prin

admiterea acțiunii în anulare formulată de reclamantă se constată prelungită de

drept măsura suspendării până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Pentru că legea

prevede o „prelungire de drept” și fiind îndeplinite condițiile prevăzute de

lege și art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, nu vor mai fi analizate

motivele de recurs ce vizează netemeinicia hotărârii atacate.

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și

al art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul A.N.A.F.,

va modifica, în parte, sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii

formulate în contradictoriu cu aceasta pentru lipsa calității procesuale pasive

și va respinge, ca nefondat, recursul A.N.V. prin Direcția Regională pentru

Accize și Operațiuni Vamale Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.N.V. prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Iași împotriva încheierii nr. 63 din 22 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava,

secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul

declarat de A.N.A.F. împotriva aceleiași încheieri.

Modifică, în parte, încheierea recurată, în

sensul că respinge cererea de suspendare a executării față de această

autoritate, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4

aprilie

2012.