ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1786/2012

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, contencios

administrativ și fiscal, reclamanta A.I. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, următoarele:

- anularea Ordinului

nr. 7180 din 2 august 2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor București;

- reîncadrarea în

funcția publică de execuție, de controlor vamal, grad profesional superior, la

Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Suceava - Compartimentul

Control Fizic;

- plata

despăgubirilor reprezentând drepturile salariale și a celorlalte drepturi de

care aș fi beneficiat începând cu data eliberării din funcție și până la

reintegrarea efectivă, actualizată cu rata inflației.

Prin aceeași acțiune,

reclamanta a solicitat și suspendarea aplicării Ordinului nr. 7180 din 2 august

2011, cu menținerea în funcția publică de execuție deținută anterior emiterii

acestuia, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

În motivarea acestei

cereri, reclamanta a arătat că sunt îndeplinite condițiile art. 15 cu referire

la art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și

necesitatea prevenirii unei pagube iminente, existând o îndoială serioasă și

legitimă asupra legalității actului administrativ atacat, iar cu privire la

paguba iminentă a susținut că este o consecință a executării actului administrativ,

prin lipsirea de drepturile salariale, în condiția în care acestea sunt unica

sursă de venit pentru întreaga familie, neavând posibilitatea să desfășoare

alte activități datorită interdicțiilor și incompatibilităților stabilite prin

statutul profesiei.

Prin întâmpinare,

pârâta a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării actului

administrativ atacat, susținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

lege.

Prin Sentința nr. 375

din 10 noiembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantă, suspendând

executarea Ordinului nr. 7180 din 2 august 2011 emis de pârâtă, până la

soluționarea cauzei pe fond.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că ordinul contestat a

fost emis în temeiul Ordinelor ANAF nr. 2406 și nr. 2407 din 4 iulie 2011, acte

administrative cu caracter normativ, care nu au fost publicate în M. Of. al

României, contrar prevederilor art. 5 alin. (3) și (4) din H.G. nr. 110/2009

privind organizarea și funcționarea ANV și ale art. 11 din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,

republicată, viciu aparent care pune sub îndoială actele administrative

subsecvente, printre care și actul atacat, fiind astfel îndeplinită condiția

„cazului bine justificat” în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr.

554/2004.

Prima instanță a

reținut că este îndeplinită și cerința „pagubei iminente” în sensul art. 2

alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că reclamantul este

lipsit de drepturile salariale, ceea ce conduce la lipsa mijloacelor minime de

subzistență grevate pe actuala stare economică traversată de întreaga

societate.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de

atac, recurenta-pârâtă a susținut că sentința atacată a fost dată cu încălcarea

și aplicarea greșită a legii, întrucât în mod greșit prima instanță a reținut

că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, încadrând criticile formulate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În privința cazului

bine justificat, recurentă-pârâtă a arătat că această condiție nu poate fi

considerată îndeplinită prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea unui

act, deoarece aceste aspecte vizează fondul actului și se analizează în cadrul

acțiunii în anulare.

Referitor la proba

interviului, recurenta a susținut că aceasta a fost desfășurată în deplină

concordanță cu prevederile art. 23 - 29 din Anexa nr. 11 la Ordinul nr.

2407/2011, întrebările au făcut parte din bibliografie, iar candidații declarați

admiși la cele două probe ale examenului au fost numiți în funcțiile publice

conform punctajelor obținute, în ordine descrescătoare și în limita posturilor

vacante conform Ordinului nr. 2407/2011 și Anexa 11 art. 32 din Regulament,

susținerile reclamantului privind desfășurarea probei interviului fiind în mod

eronat întemeiate pe dispozițiile H.G. nr. 611/2008.

Totodată, a apreciat

că în mod greșit prima instanță s-a raportat la faptul că Ordinele ANAF nr.

2406 și nr. 2407 din 4 iulie 2011 nu au fost publicate în M. Of., întrucât

acestea sunt acte administrative cu caracter individual, emise în temeiul H.G.

nr. 565/2011, nefiind supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial,

conform art. 22 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000 și art. 55 alin. (3)

din Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea,

avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a

proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea

adoptării/aprobării, aprobat prin H.G. nr. 561/2009.

Recurenta-pârâtă a

arătat că ordinul în litigiu a fost emis cu respectarea dispozițiilor art. 99

alin. (5) art. 100 alin. (1) și (3) din Legea nr. 188/1999, în speță nefiind

aplicabile prevederile art. 56 și art. 57 din aceeași lege și nici cele ale

H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea

carierei funcționarilor publici.

În ceea ce privește

prevenirea unei pagube iminente, recurenta-pârâtă a arătat că reclamantul nu a

probat iminența producerii unui prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în

ipoteza anulării actului contestat.

În susținerea

motivelor de recurs, recurentă-pârâtă a expus pe larg procesul de reorganizare

a instituției în raport cu dispozițiile incidente.

Prin întâmpinare și

concluziile scrise formulate în cauză, intimata-reclamantă a solicitat

respingerea recursului.

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Intimata-reclamantă a

învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere ce vizează

suspendarea executării Ordinului nr. nr. 7180 din 2 august 2011 emis de pârâtă,

cerere formulată în temeiul art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr.

554/2004.

Potrivit art. 15

alin. (4) din Legea nr. 554/2004, „În ipoteza admiterii acțiunii de fond,

măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până

la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a

solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)”.

Din actele dosarului

rezultă că, prin Sentința nr. 93 din 14 martie 2012, Curtea de Apel Oradea,

secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de Autoritatea Națională a Vămilor

cu privire la capetele de cerere vizând anularea ordinelor emise de ANAF, a

admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Agenția Națională

de Administrare Fiscală București, a respins ca nefondată excepția

inadmisibilității invocată de Agenția Națională de Administrare Fiscală,

respingând ca nefondate capetele de cerere referitoare la anularea ordinelor nr.

2406 și 2407 din 4 iulie 2011, 2589 din 12 iulie 2011, 2619 din 15 iulie 2011 -

toate emise de ANAF.

Prin aceeași

sentință, a anulat Ordinul nr. 7180 din 2 august 2011 emis de Autoritatea

Națională a Vămilor (ordin ce constituie obiectul cererii de suspendare a

executării formulate în cauză), a constatat nulitatea parțială a examenului

organizat de ANV în perioada 18 - 29 iulie 2011 în sensul anulării doar față de

reclamantă.

Totodată, a dispus

reîncadrarea reclamantei în funcția publică deținută anterior anulării acestui

ordin, obligând pârâta ANV să plătească reclamantei o despăgubire egală cu

salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar

fi beneficiat începând cu data de 8 august 2011 până la data reintegrării

efective.

Așadar, prin

aplicarea dispozițiilor art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, măsura

suspendării actului administrativ contestat în cauză, dispusă de prima

instanță, se prelungește ope legis, până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea actului administrativ respectiv.

Întrucât legea

dispune că măsura suspendării executării se „prelungește de drept” iar condiția

prevăzută în acest sens - cea a „admiterii acțiunii de fond” - este îndeplinită

în cauză, nu vor mai fi analizate motivele de recurs ce vizează netemeinicia

hotărârii atacate.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de

reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art.

304 pct. 9 sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru

Accize și Operațiuni Vamale Iași împotriva Sentinței nr. 375 din 10 noiembrie

2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 3 aprilie 2012.

Procesat de GGC - DG