ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1786/2012

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, reclamanta A.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, următoarele: - anularea Ordinului nr. 7180 din 2 august 2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor București; - reîncadrarea în funcția publică de execuție, de controlor vamal, grad profesional superior, la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Suceava - Compartimentul Control Fizic; - plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale și a celorlalte drepturi de care aș fi beneficiat începând cu data eliberării din funcție și până la reintegrarea efectivă, actualizată cu rata inflației.

Prin aceeași acțiune, reclamanta a solicitat și suspendarea aplicării Ordinului nr. 7180 din 2 august 2011, cu menținerea în funcția publică de execuție deținută anterior emiterii acestuia, până la soluționarea irevocabilă a cauzei. În motivarea acestei cereri, reclamanta a arătat că sunt îndeplinite condițiile art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente, existând o îndoială serioasă și legitimă asupra legalității actului administrativ atacat, iar cu privire la paguba iminentă a susținut că este o consecință a executării actului administrativ, prin lipsirea de drepturile salariale, în condiția în care acestea sunt unica sursă de venit pentru întreaga familie, neavând posibilitatea să desfășoare alte activități datorită interdicțiilor și incompatibilităților stabilite prin statutul profesiei.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ atacat, susținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Prin Sentința nr. 375 din 10 noiembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantă, suspendând executarea Ordinului nr. 7180 din 2 august 2011 emis de pârâtă, până la soluționarea cauzei pe fond. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că ordinul contestat a fost emis în temeiul Ordinelor ANAF nr. 2406 și nr. 2407 din 4 iulie 2011, acte administrative cu caracter normativ, care nu au fost publicate în M. Of.

al României, contrar prevederilor art. 5 alin. (3) și (4) din H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea ANV și ale art. 11 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, viciu aparent care pune sub îndoială actele administrative subsecvente, printre care și actul atacat, fiind astfel îndeplinită condiția „cazului bine justificat” în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. Prima instanță a reținut că este îndeplinită și cerința „pagubei iminente” în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că reclamantul este lipsit de drepturile salariale, ceea ce conduce la lipsa mijloacelor minime de subzistență grevate pe actuala stare economică traversată de întreaga societate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susținut că sentința atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât în mod greșit prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, încadrând criticile formulate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În privința cazului bine justificat, recurentă-pârâtă a arătat că această condiție nu poate fi considerată îndeplinită prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea unui act, deoarece aceste aspecte vizează fondul actului și se analizează în cadrul acțiunii în anulare.

Referitor la proba interviului, recurenta a susținut că aceasta a fost desfășurată în deplină concordanță cu prevederile art. 23 - 29 din Anexa nr. 11 la Ordinul nr. 2407/2011, întrebările au făcut parte din bibliografie, iar candidații declarați admiși la cele două probe ale examenului au fost numiți în funcțiile publice conform punctajelor obținute, în ordine descrescătoare și în limita posturilor vacante conform Ordinului nr. 2407/2011 și Anexa 11 art. 32 din Regulament, susținerile reclamantului privind desfășurarea probei interviului fiind în mod eronat întemeiate pe dispozițiile H.G. nr. 611/2008. Totodată, a apreciat că în mod greșit prima instanță s-a raportat la faptul că Ordinele ANAF nr. 2406 și nr. 2407 din 4 iulie 2011 nu au fost publicate în M. Of., întrucât acestea sunt acte administrative cu caracter individual, emise în temeiul H.G.

nr. 565/2011, nefiind supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial, conform art. 22 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000 și art. 55 alin. (3) din Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin H.G. nr. 561/2009. Recurenta-pârâtă a arătat că ordinul în litigiu a fost emis cu respectarea dispozițiilor art. 99 alin. (5) art. 100 alin. (1) și (3) din Legea nr. 188/1999, în speță nefiind aplicabile prevederile art. 56 și art. 57 din aceeași lege și nici cele ale H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici.

În ceea ce privește prevenirea unei pagube iminente, recurenta-pârâtă a arătat că reclamantul nu a probat iminența producerii unui prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului contestat. În susținerea motivelor de recurs, recurentă-pârâtă a expus pe larg procesul de reorganizare a instituției în raport cu dispozițiile incidente. Prin întâmpinare și concluziile scrise formulate în cauză, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere ce vizează suspendarea executării Ordinului nr. nr. 7180 din 2 august 2011 emis de pârâtă, cerere formulată în temeiul art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004. Potrivit art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, „În ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)”.

Din actele dosarului rezultă că, prin Sentința nr. 93 din 14 martie 2012, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Autoritatea Națională a Vămilor cu privire la capetele de cerere vizând anularea ordinelor emise de ANAF, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Agenția Națională de Administrare Fiscală București, a respins ca nefondată excepția inadmisibilității invocată de Agenția Națională de Administrare Fiscală, respingând ca nefondate capetele de cerere referitoare la anularea ordinelor nr. 2406 și 2407 din 4 iulie 2011, 2589 din 12 iulie 2011, 2619 din 15 iulie 2011 - toate emise de ANAF.

Prin aceeași sentință, a anulat Ordinul nr. 7180 din 2 august 2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor (ordin ce constituie obiectul cererii de suspendare a executării formulate în cauză), a constatat nulitatea parțială a examenului organizat de ANV în perioada 18 - 29 iulie 2011 în sensul anulării doar față de reclamantă. Totodată, a dispus reîncadrarea reclamantei în funcția publică deținută anterior anulării acestui ordin, obligând pârâta ANV să plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 8 august 2011 până la data reintegrării efective. Așadar, prin aplicarea dispozițiilor art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, măsura suspendării actului administrativ contestat în cauză, dispusă de prima instanță, se prelungește ope legis, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea actului administrativ respectiv.

Întrucât legea dispune că măsura suspendării executării se „prelungește de drept” iar condiția prevăzută în acest sens - cea a „admiterii acțiunii de fond” - este îndeplinită în cauză, nu vor mai fi analizate motivele de recurs ce vizează netemeinicia hotărârii atacate. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 9 sau art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași împotriva Sentinței nr. 375 din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2012. Procesat de GGC - DG