ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.01.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 172/2011

HOTĂRÂRE
14.01.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 172/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cererii

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, reclamanta SC F.L.P. România SRL, în contradictoriu

cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a

Vămilor a solicitat:

- suspendarea executării procesului

verbal de control

nr. 13236/2007 - 2008/

SAFV/CV din 30 octombrie 2009 referitor la

includerea în valoarea în vamă a redevențelor și a bonusurilor

pentru

operațiunile de import efectuate în perioada 2007 -2008 emis de Agenția

Națională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) - Autoritatea Națională a Vămilor -

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București (Anexa 1);

- suspendarea deciziei

pentru regularizarea situației

nr. 1611 din 30 octombrie 2009 emise de Ministerul Economiei

și

Finanțelor - Agenția Națională

de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București (Anexa 2) până la

soluționarea de către instanța de fond a

acțiunii

în anularea actelor administrative menționate.

In motivarea cererii de suspendare,

reclamanta a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14

din Legea nr. 554/2004 și că deși a formulat contestație împotriva acestor acte

administrativ fiscale,

termenul legal pentru

soluționarea lor a expirat fără a fi pronunțată o soluție,

iar împotriva

societății a fost pornită executarea silită prin emiterea

somațiilor de plată.

Prin întâmpinare, pârâta A.N.A.F. a

solicitat respingerea cererii de

suspendare

ca neîntemeiată și totodată, a invocat excepția inadmisibilității cererii de

suspendare cu privire la amenda vamală de 16.000 lei conform procesului verbal

de contravenție nr. 106 bis din 30 ianuarie 2009, precum și excepția lipsei

calității procesuale pasive a A.N.A.F., întrucât actele în cauză nu au fost

emise

de aceasta.

Pârâta Autoritatea Națională a Vămilor

a formulat întâmpinare prin

care a solicitat

respingerea cererii de suspendare întrucât în cauză nu sunt

întrunite

cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 698 din 9

februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei calității procesuale

pasive și inadmisibilității acțiunii

invocate

de pârâta A.N.A.F., a admis acțiunea formulată de reclamanta SC

F.L.P. România

SRL București, în contradictoriu cu

pârâții

Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a

Vămilor.

Totodată, instanța a dispus

suspendarea executării actelor administrative, respectiv procesul verbal de

control nr. 13236/2007-2008/SAFV/CV/2009 și Decizia de regularizare a situației

nr. 1611/2009 emisă de pârâți.

Pentru a hotărî

astfel instanța a reținut că în ceea ce privește excepția

lipsei calității

procesuale pasive invocată de pârâta Agenția Națională de

Administrare Fiscală, aceasta este

neîntemeiată, întrucât decizia de regularizare a situației nr. 1611/2009 este

emisă de A.N.A.F., titular al raportului dedus judecății sub aspect pasiv.

Sub aspectul

excepției inadmisibilității, instanța de fond a reținut că

cererea este

admisibilă, reclamanta făcând dovada în cauză, formulării

contestației

împotriva actelor vătămătoare, conform dispozițiilor art. 205 din

contestație la care nu a primit soluția, deși termenul legal de

soluționare a expirat.

Pe fondul cererii, prima instanță a

apreciat că, având în vedere atât

faptul că

reclamanta a făcut dovada formulării contestației împotriva actelor

vătămătoare, precum și faptul că împotriva reclamantei a fost declanșată

procedura

de executare silită, în cauză este îndeplinită cerința existenței cazului bine

justificat.

Referitor la paguba iminentă, instanța

de fond a constatat că este

evident, având

în vedere cuantumul mare al sumei stabilite prin actele

administrativ fiscale atacate pentru care s-a

început deja executarea, că pot

exista consecințe deosebit de grave

asupra desfășurării activității reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs pârâta Agenția

Națională de

Administrare Fiscală, solicitând modificarea ei în sensul

respingerii

cererii formulate de reclamantă, în principal pentru excepțiile invocate și, în

subsidiar, ca neîntemeiată.

A fost invocat motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

,

în dezvoltarea căruia s-a susținut, în esență, că instanța de

fond, în mod greșit, a respins excepțiile

inadmisibilității acțiunii și lipsei

calității procesuale pasive.

In justificarea

incidenței acestor excepții s-a arătat că Autoritatea

Națională de

Administrare Fiscală nu are calitate procesuală pasivă, actele

fiscale atacate

fiind emise de Autoritatea Națională a Vămilor, apreciindu-se totodată că

acțiunea este inadmisibilă întrucât este întemeiată pe art. 14 din

Legea nr. 554/2004

iar pentru amenda vamală sunt aplicabile dispozițiile O.G.

nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor.

Sub aspectul fondului cauzei, s-a

apreciat că nu sunt îndeplinite

condițiile

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune

suspendarea

executării actului, întrucât nu au fost invocate împrejurări de fapt și de

drept care să pună la îndoială legalitatea lui și nici nu s-a făcut dovada

afirmațiilor potrivit cărora executarea actului ar putea crea

consecințe deosebit de grave asupra desfășurării

activității reclamantei.

Prin concluziile scrise depuse la

dosar, intimata-reclamantă SC

F.L.P. România

SRL a solicitat respingerea recursului ca

nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.

Examinând actele

dosarului, hotărârea atacată și criticile ce i-au

fost aduse, prin prisma dispozițiilor

legale incidente în materia supusă

controlului

judiciar, înalta Curte reține recursul este fondat numai sub

aspectul

criticii privind lipsa calității procesuale pasive a Agenției

Naționale de Administrare Fiscală, pentru

următoarele considerente:

Din analiza actelor de la dosar

rezultă că atât procesul verbal de

control

nr. 13236/2007 - 2008/ SAFV/CV din 30 octombrie 2009 referitor la includerea

în valoarea în vamă a redevențelor și a

bonusurilor pentru operațiunile de

import

efectuate în perioada 2007 - 2008, cât și decizia pentru regularizarea

situației

nr. 1611 din 30 octombrie 2009 au fost emise de Autoritatea Națională a

Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și

Operațiuni Vamale București.

Prin urmare, Înalta Curte constată că

Agenția Națională de Administrare Fiscală nu este emitentul actelor vizate în

cererea de

suspendare și nici nu este

implicată direct în procedura de soluționare a

contestațiilor formulate

de reclamantă.

Împrejurarea că

autoritățile emitente și cele investite cu competența soluționării

contestațiilor administrativ fiscale, se află în subordinea pârâtei

Agenției Naționale de Administrare

Fiscală, nu conferă acestei pârâte și

calitate

procesuală pasivă în cauză, câtă vreme respectivele entități au

personalitate

juridică proprie.

Pe cale de consecință, în raport cu

dispozițiile art. 14 cu referire la art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004,

calitate procesuală pasivă în litigiile având ca obiect suspendarea executării

actelor administrative fiscale nu

poate avea

decât autoritatea publică emitentă a actelor contestate.

În consecință, în cauza de față

Agenția Națională de Administrare Fiscală nu posedă calitatea procesuală

pasivă, astfel că va fi admisă

excepția

invocată de recurenta-reclamantă și va fi admis, în parte, recursul,

în sensul respingerii acțiunii față de această

pârâtă, conform art. 312 C. proc. civ.

,

examinarea celorlalte motive de recurs fiind, în această

situație,

superfluă.

Admite recursul

declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală

împotriva sentinței

nr. 698 din 9 februarie 2010 a Curții de Apel București, se

cția a VIII a contencios administrativ

și fiscal.

Modifică în parte sentința atacată, în

sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta SC F.L.P. România SRL București,

în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală, pentru lipsa

calității procesuale pasive a acesteia.

Menține

celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-03-05
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1287/2010
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 27 august 2009, reclamanta SC F.L.P.R. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâ
ÎCCJ 2011-06-16
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3538/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Circumstanțele cauzei 1.Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fisc
ÎCCJ 2010-10-19
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4398/2010
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 09 iulie 2009 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios admi
ÎCCJ 2011-03-07
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1344/2011
G. SRL Ilfov. Recurenta a susținut că soluția de admitere a excepției inadmisibilității cererii de anulare a deciziei nr. 71/2008 pentru regularizarea situației privind obligațiile fiscale suplimentare este greșită, dată cu încălcarea preve
ÎCCJ 2012-05-17
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2443/2012
stabilită în sarcina reclamantei, de plată a sumei de 3.921.515 RON cu titlu de accize și 3.717.596 RON majorări de întârziere aferente, exonerând reclamanta de obligația de plată a acestora. A respins totodată excepția inadmisibilității co
Sursă