ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4398/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4398/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 09 iulie 2009 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta SC S.V.I. SRL a chemat în judecată pârâtele

Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni

Vamale București și D.G.F.P. București, solicitând instanței ca, prin hotărârea

ce o va pronunța, să dispună:

- anularea deciziei

nr. 41 din 04 februarie 2009 emisă de D.G.F.P. București – Serviciul Soluționare

Contestații;

- obligarea pârâtei D.G.F.P.

București să soluționeze pe fond contestația împotriva măsurilor dispuse prin decizia

pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul

vamal din 30 octombrie 2008 emisă în baza procesului-verbal de control din 30

octombrie 2008, prin care au fost stabilite obligații de plată suplimentare în suma

totală de 757.336,97 RON;

- anularea procesului-verbal

de control din 30 octombrie 2008, în baza căruia a fost emisă decizia pentru regularizarea

situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal din 30

octombrie 2008, pentru suma de 757.336,97 RON; în cazul în care se va admite capătul

2 de cerere, anularea deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile

suplimentare stabilite de controlul vamal din 30 octombrie 2008, ca act subsecvent

procesului-verbal atacat, emis în baza acestuia.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat, în esență, că prin decizia de soluționare a contestației în

mod greșit s-a dispus suspendarea soluționării contestației, întrucât nu erau îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, deoarece

organul fiscal nu a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor

săvârșirii unei infracțiuni.

Susține reclamanta că,

dimpotrivă, controlul fiscal a fost efectuat în baza documentelor primite cu adresa

D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București, că din motivarea Serviciului de Soluționare

a Contestațiilor nu rezultă că infracțiunea pretins săvârșită ar avea o înrâurire

hotărâtoare asupra soluției ce va fi dată în procedura administrativă, că decizia

nu este motivată, nu menționează pretinsele fapte săvârșite, nu face încadrarea

juridică a acestora și nu stabilește raportul de cauzalitate ce ar putea exista

între elementele constitutive ale infracțiunilor și sumele de bani determinate în

sarcina sa.

Mai susține reclamanta

că simpla afirmație că a fost sesizat D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București

în vederea stabilirii existenței sau inexistenței elementelor constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 273 din Legea nr. 86/2006, nu este de natură să determine suspendarea

soluționării contestației pe cale administrativă.

de fond

Prin sentința civilă

nr. 443 din 26 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a hotărât următoarele:

- a admis excepția inadmisibilității

capetelor 2 și 3 din acțiune, pe care le-a respins ca inadmisibile;

- a admis, în parte, acțiunea

formulată de reclamantă;

- a anulat decizia

nr. 41 din 04 februarie 2009 emisă de pârâta D.G.F.P. București și a obligat-o pe

pârâtă să soluționeze pe fond contestația reclamantei.

În ceea ce privește excepția

inadmisibilității capetelor 2 și 3 de cerere, Curtea de apel a reținut că, în raport

cu dispozițiile art. 218 alin. (2) C. proc. fisc., este supus cenzurii instanței

de contencios administrativ, actul administrativ emis de organul fiscal în soluționarea

contestației administrative. Astfel, atâta timp cât nu s-a finalizat procedura de

soluționare a contestației de către organul administrativ competent, nu este posibilă

analizarea fondului cauzei de către instanța de judecată, respectiv examinarea legalității

și temeiniciei deciziei de regularizare și a procesului-verbal de control ce a stat

la baza emiterii deciziei, deoarece O.G. nr. 92/2003 condiționează acțiunea în contencios

administrativ având ca obiect aceste acte, de emiterea unei decizii în procedura

administrativă.

În ceea ce privește primul

capăt de cerere, Curtea de apel a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, întrucât din înscrisurile depuse

la dosar rezultă că nu organele fiscale au sesizat organele penale cu privire la

existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni, ci controlul a fost efectuat ca

urmare a adresei primită de la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București, împrejurare

menționată în decizia de suspendare a soluționării contestației.

A mai reținut instanța

că, după finalizarea controlului, organul vamal a emis adresa din 18 noiembrie 2008

prin care a comunicat D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București actele de control

încheiate cu privire la societatea reclamantă și la SC S.V.I. SRL, însă cu precizarea

că adresa este emisă ca urmare a adresei D.I.I.C.O.T. privind verificarea valorilor

declarate de cele două societăți la importurile de la furnizori din Olanda și Italia.

Totodată, instanța a reținut

că atât în decizia de suspendare a soluționării contestației, cât și prin întâmpinare,

D.G.F.P. București a precizat că adresa din 18 noiembrie 2008 a fost transmisă D.I.I.C.O.T.

pentru continuarea verificărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de folosire

de documente falsificate la autoritățile vamale, prevăzute de art. 273 din Legea

nr. 86/2006, ceea ce înseamnă că, anterior efectuării controlului fiscal, D.I.I.C.O.T.

desfășura cercetări penale cu privire la această infracțiune, motiv pentru care

nu se poate reține că organul vamal, care a întocmit procesul-verbal de control

și a emis decizia de regularizare contestată, ar fi sesizat organele în drept cu

privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni.

Împotriva sentinței civile

nr. 443 din 26 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâtele Autoritatea Națională a

Vămilor și D.G.F.P. București.

Prin motivele de recurs,

recurenta-pârâtă Autoritatea Națională a Vămilor susține, în esență, că în mod greșit

instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 214

alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. pentru a se dispune suspendarea soluționării contestației

formulate pe cale administrativă, întrucât condiția impusă de textul de lege se

referă la existența unei cauze penale, fapt confirmat prin adresa din 05 martie

2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în care se precizează

că lucrarea penală nr. 67D/P/2006 se află în curs de cercetare și nu poate fi pusă

la dispoziția instanței de contencios administrativ.

Prin motivele de recurs,

recurenta-pârâtă D.G.F.P. București critică sentința pronunțată de Curtea de apel

sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În esență, recurenta-pârâtă

susține că în mod greșit a reținut instanța că organele fiscale nu au sesizat organele

penale. În acest sens, recurenta-pârâtă susține că, în urma verificării realității

valorii de tranzacție declarate de societatea reclamantă pentru operațiunile vamale

de import, organul vamal a întocmit procesul-verbal de control și, prin adresa din

18 noiembrie 2008, a sesizat D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial București pentru

continuarea verificărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de folosire de documente

fiscale la autoritățile vamale prevăzută de art. 273 din Legea nr. 86/2006 privind

C. vam. al României.

Susține recurenta-pârâtă

D.G.F.P. București că, în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 214

alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., hotărâtoare este legătura dintre potențialul caracter

penal al faptei și soluția organului administrativ, respectiv constatarea săvârșirii

infracțiunii prevăzute de art. 273 din Legea nr. 86/2006 ar influența situația debitelor

datorate bugetului de stat de către recurenta-reclamantă, și că este irelevant dacă

verificările au avut loc la inițiativa organelor penale sau vamale, astfel că, în

mod greșit și dând dovadă de un formalism excesiv, a reținut instanța de fond că

procedura administrativă de soluționare a contestației ar putea fi suspendată numai

dacă sesizarea organelor penale s-a făcut de către organele vamale.

de recurs

Analizând cauza prin prisma

motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., precum și în funcție de cadrul legal aplicabil, Curtea constată că

recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Așa cum rezultă din expunerea

anterioară, reclamanta a solicitat anularea deciziei prin care organul competent

a dispus, în temeiul art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., suspendarea soluționării

contestației formulate de SC S.V.I. SRL împotriva deciziei de regularizare, până

la pronunțarea unei soluții pe latura penală.

Este

necontestat de către părți faptul că societatea a fost supusă controlului cu privire

la realitatea valorii de tranzacție pentru o serie de 12 operațiuni de import, control

efectuat ca urmare a adresei D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial București referitoare

la „o lucrare penală în curs de cercetare”.

Rezultă astfel că, anterior

declanșării controlului efectuat la SC S.V.I. SRL, finalizat prin întocmirea procesului-verbal

de control în baza căruia a fost emisă decizia de regularizare, pe rolul organelor

de cercetare și urmărire penală se afla lucrarea nr. 67/D/P/2006.

De asemenea, rezultă cu

claritate și este necontestat de către părți faptul că organele de urmărire penală

au solicitat organelor vamale să efectueze un control la SC S.V.I. SRL și să comunice

rezultatele controlului efectuat.

Conform dispozițiilor

art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc.:

„Art.214.

-

Suspendarea

procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativ

ă

(1)

Organul de soluționare

competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când:

a)

organul care a efectuat

activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor

săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra

soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă.”

Din interpretarea dispozițiilor

citate, rezultă că suspendarea soluționării contestației pe cale administrativă

se poate dispune în situația în care organul fiscal

care a efectuat activitatea

de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii

unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției

ce urmează să fie dată în procedură administrativă, iar nu și în ipoteza în care

organul de urmărire penală a solicitat organului fiscal să efectueze un control

cu privire la anumite operațiuni fiscale, fără a oferi precizări suplimentare.

De altfel, în cauză, D.I.I.C.O.T.,

prin adresa din 10 martie 2009, a comunicat Autorității Naționale a Vămilor că anumite

„documente care privesc lucrarea penală în curs de cercetare nu pot fi înaintate

instanței de contencios administrativ, motivat de faptul că instanța este învestită

cu judecarea modului în care au fost efectuate activitățile de control și nu cu

privire la modul de sesizare pentru desfășurarea activităților specifice”.

De altfel, din probatoriul

administrat nu rezultă cine este subiectul activ al infracțiunii de folosire de

documente fiscale la autoritățile vamale prevăzută de art. 273 din Legea nr. 86/2006

privind C. vam. al României, sub aspectul căreia se efectuează activitatea de cercetare

penală, și dacă săvârșirea acestei infracțiuni are legătură certă cu operațiunile

de import desfășurate de SC S.V.I. SRL ori poate avea o înrâurire hotărâtoare asupra

soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă.

Or, rezultă cu evidență

că organele fiscale nu au constatat ele însele, ca urmare a controlului efectuat

la SC S.V.I. SRL, existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare

ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură

administrativă, ci s-au raportat exclusiv la existența pe rolul D.I.I.C.O.T. – Serviciul

Teritorial București a Dosarului nr. 67D/P/2006, dar în absența unor date concrete

referitoare la persoana/persoanele cercetate și de natură a justifica raportul de

dependență între soluționarea contestației pe cale administrativă și desfășurarea

activităților de cercetare/urmărire penală.

În concluzie, atâta timp

cât din probatoriul administrat nu rezultă că organele fiscale sau vamale au sesizat

organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni,

rezultă că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 214 alin. (1) lit. a)

C. proc. fisc., motiv pentru care decizia nr. 41 din 04 februarie 2009 emisă de

D.G.F.P. București – Serviciul Soluționare Contestații se vădește a fi nelegală.

Sentința pronunțată de

Curtea de apel este temeinică sub aspectul respingerii, ca inadmisibile, a capetelor

de cerere 2 și 3 și în acord cu jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

în sensul că, față de dispozițiile art. 218 alin. (2) C. proc. civ., poate forma

obiectul acțiunii în contencios administrativ numai decizia privind soluționarea

contestației împotriva actelor administrativ fiscale, iar nu în mod direct actul

administrativ fiscal, reprezentat de în speță de decizia de regularizare sau raportul

de inspecție fiscală.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte constată că sentința civilă pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, este legală și temeinică, astfel

că, față de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 312

alin. (1) C. proc. civ., recursurile vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate

de Autoritatea Națională a Vămilor și D.G.F.P. București împotriva sentinței civile

nr. 443 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 octombrie 2010.