ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4461/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 1

august 2002, reclamantul L.A. i-a chemat în judecată pe pârâții U. A.R. și

Baroul Iași, solicitând anularea deciziei nr. 1312 din 22 martie 2002,emisă de

Comisia Permanentă a U.A.R. și primirea în profesia de avocat fără examen,

potrivit prevederilor art. 16 din Legea nr. 51/1995.

În motivarea acțiunii, reclamantul

arată că este doctor în drept din anul 1996 și cadru didactic universitar,

având o vechime de 30 de ani în specialități juridice și nu se află în nici o

situație de nedemnitate sau incompatibilitate, îndeplinind astfel toate

cerințele legii.

Curtea de Apel Iași, prin sentința

civilă nr. 118/CA din 9 decembrie 2002, a admis acțiunea, a anulat decizia

atacată și a obligat pârâții să-l primească în profesia de avocat, cu scutire

de examen.

Împotriva acestei soluții au

declarat recurs pârâții U.A.R. și Baroul Iași, invocând nelegalitatea acesteia,

determinată de faptul că instanța nu a motivat soluția în fapt și în drept,

hotărârea acesteia fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Recursul este fondat.

Comisia Permanentă a U.A.R. a emis

decizia nr. 1312 din 23 martie 2002, prin care a refuzat primirea în profesia

de avocat, fără examen, a reclamantului L.A.

În conformitate cu dispozițiile art.

63 lit. h) din Legea nr. 51/1995, această decizie putea fi contestată numai la

Consiliul U.A.R., și nu prin acțiunea în registratură la Curtea de Apel Iași,

așa cum a procedat reclamantul.

Instanța de fond nu a reținut faptul

că reclamantul nu a atacat pe calea contenciosului administrativ, decizia

Consiliului U.A.R. nr. 8827 din 14 mai 2002, prin care i-a fost respinsă

contestația împotriva deciziei nr. 1312 din 22 martie 2002, emisă de Comisia

Permanentă a U.A.R., ci a atacat numai această din urmă decizie.

Astfel fiind, instanța de fond

trebuia să respingă acțiunea reclamantului, ca inadmisibilă.

Având în vedere cele mai sus

arătate, se va admite recursul declarat de pârâți, se va casa sentința atacată

și în fond, se va respinge acțiunea ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de U.A.R.

și de Baroul Iași, împotriva sentinței civile nr. 118/CA din 9 decembrie 2002 a

Curții de Apel Iași și a încheierii de ședință, pronunțată de aceiași instanță,

lan 30 septembrie în dosarul nr. 3066/2002.

Casează sentința atacată și în fond,

respinge acțiunea reclamantului L.A., ca inadmisibilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 decembrie 2003.