ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1516/2003

La

27 martie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de Uniunea

Avocaților din România și de Baroul Iași împotriva

sentinței nr.99/CA din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel Iași.

Dezbaterile

au fost consemnate în încheiere cu data de 27 martie 2003 iar pronunțarea

deciziei s-a amânat la 10 aprilie 2003.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr.99/CA pronunțată la data de  30

septembrie 2002 în dosarul nr.3077/2002, Curtea de Apel Iași – Secția

comercială și contencios administrativ a admis acțiunea formulată

de  reclamanta B.C. în contradictoriu cu Uniunea Avocaților din România

și Baroul de Avocați Iași și:

-a

anulat decizia  nr.1308 din 22 martie 2002 emisă de Comisia

Permanentă  a Uniunii Avocaților din România din România;

-a

recunoscut reclamantei  B.C. dreptul de  a fi primită în profesia de

avocat cu scutire de examen;

-a

obligat pârâta Uniunea Avocaților din România prin Consiliu să

emită decizia de primire în profesia de avocat  a reclamantei, iar pârâtul

Baroul de Avocați Iași să o înscrie în tabelul de avocați

definitivi.

Pentru

a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut, în

esență, că reclamanta, având o vechime mai mare de 10 ani ca

jurisconsult și consilier juridic, a cerut Baroului Iași, în temeiul

art.16 alin.2 din Legea nr.51/1995 privind organizarea și exercitarea

profesiei de avocat, să fie primită în profesie cu scutire de examen,

cerere avizată  negativ de acest barou și respinsă prin decizia

nr.1308 din 22 martie 2002 a Comisiei Permanente a Uniunii Avocaților din

România, soluție menținută prin decizia nr.8835 din 14 iunie

2002 a Consiliului Uniunii Avocaților din România.

Admițând

acțiunea și anulând actele administrative atacate, instanța de

fond a reținut că respingerea cererii reclamantei de către

instanțele Uniunii Avocaților din România pentru motivul că, la

interviul organizat de Baroul Iași pentru examinarea

cunoștințelor privind organizarea și exercitarea profesiei de

avocat, aceasta a obținut un procent de promovabilitate inferior celui

stabilit de Consiliul baroului, este arbitrară și nelegală, din

moment ce procentul obținut a fost oricum mai mare decât procentul general

valabil de promovabilitate de 50%.

Împotriva

acestei soluții au formulat recurs Uniunea Avocaților din România

și  Baroul Iași, criticând-o pentru următoarele motive:

1.-soluția

a fost pronunțată de un complet nelegal, judecătorul fiind

recuzat printr-o cerere care a fost respinsă în mod nelegal.

2.-instanța

de fond a aplicat greșit prevederile art.32 din Statutul profesiei de

avocat și, depășindu-și atribuțiile, a stabilit un alt

procent de promovabilitate decât cel stabilit de Baroul Iași în baza

principiului autonomiei recunoscute de prevederile Legii nr.51/1995;

3.-în

mod nelegal a fost obligat  Consiliul Uniunii să emită o decizie de primire

în profesie cu scutire de examen, care este o prerogativă a Comisiei

Permanente;

4.-în

mod nelegal a fost obligat Baroul Iași să o înscrie pe

reclamantă pe tabloul avocaților definitivi, din moment ce aceasta nu

formulase o astfel de cerere.

În

întâmpinare și în concluziile scrise intimata-reclamantă a cerut, în

esență, respingerea recursului susținând că hotărârea

instanței de fond este legală și temeinică, actele

administrative bazându-se pe un interviu organizat în  condiții

nestatutare, cuprinzând întrebări în afara tematicii prevăzută

de art.32 din Statutul profesiei de avocat.

Recursul

este întemeiat pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Primul

motiv invocat este neîntemeiat, respingerea cererii de recuzare fiind

legală pentru că motivul invocat: judecătorul cauzei se

pronunțase anterior într-un alt dosar similar, nefiind prevăzut de

dispozițiile art.24-27 din Codul de procedură civilă.

În

legătură cu al doilea motiv invocat;

Într-adevăr,

potrivit prevederilor art.16 alin.(2) lit.b) din Legea nr.51/1995 pentru

organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, la

cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen, între alții,

cel care anterior a îndeplinit funcția de consilier juridic sau

jurisconsult timp de cel puțin 10 ani.

Instanța

de fond a reținut în mod corect că intimata-reclamantă a

deținut funcțiile de jurisconsult și consilier juridic o

perioadă mai mare de 10 ani, îndeplinind astfel condiția de mai sus.

De

asemenea, Curtea de apel a reținut în mod just că intimata

reclamantă a participat la testul grilă, organizat de Consiliul

Baroului Iași în conformitate cu prevederile art.32 din Statutul profesiei

de avocat, pentru verificarea cunoștințelor referitoare la

organizarea și exercitarea profesiei de avocat, unde a fost notată cu

75% răspunsuri corecte.

Dar,

instanța de fond a nesocotit faptul că Consiliul Baroului Iași

stabilise, ca o condiție de promovabilitate, obținerea unui procent

de cel puțin 77,5% răspunsuri corecte la testul grilă organizat

pentru verificarea cunoștințelor referitoare la organizarea și

exercitarea profesiei de avocat, condiție acceptată de

intimata-reclamantă care a participat la acest test.

Aprecierea

făcută de către Curtea de apel, cum că, din moment ce

intimata reclamantă a  dat răspunsuri corecte în procent de 75%,

rezultatul testului grilă ar asigura acesteia promovabilitatea, este

greșită și lipsită de temei legal, instanța

neputându-se substitui Consiliului Baroului Iași, neputând legal să

modifice regulile după care s-a desfășurat verificarea

respectivă, după cum nu poate modifica nici notarea și nici nu

poate reaprecia valoarea rezultatului obținut de participanți.

Dar,

instanța de fond era datoare și putea să verifice respectarea

prevederilor legale și statutare în ceea ce privește

desfășurarea verificării respective, cu atât mai mult  cu cât

intimata-reclamantă a susținut în mod constant că chestionarul

cuprindea întrebări în afara tematicii prevăzute de art.32 din

Statut.

Astfel,

intimata-reclamantă a susținut că chestionarul nu s-a limitat la

verificarea cunoștințelor referitoare la organizarea și

exercitarea profesiei de  avocat așa cum prevăd dispozițiile

art.32  din Statutul profesiei de avocat, ci a avut incluse trei întrebări

din procedura civilă și trei întrebări din procedura

penală, ceea ce a  modificat natura interviului, transformându-l în fapt,

într-un examen.

În

raport cu actele administrative producătoare de efecte  juridice: decizia

nr.1308 din 22 martie 2002 a Comisiei Permanente, prin care s-a respins cererea

de acordare a scutirii de examen și decizia nr.8835 din 14 iunie 2002 a

Consiliului Uniunii Avocaților din România, prin care a fost respinsă

contestația, organizarea și desfășurarea verificării

cunoștințelor referitoare la  organizarea și exercitarea

profesiei de avocat reprezintă o operațiune administrativă

pregătitoare emiterii avizului Consiliului Baroului de avocați.

Or,

în  conformitate cu prevederile art.11 fraza a II-a din Legea nr.29/1990

privind  contenciosul  administrativ, instanța este competentă

să se pronunțe și asupra  legalității actelor sau

operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus

judecății.

Astfel

fiind, acest al doilea motiv invocat este apreciat ca întemeiat care, pentru

considerentele prezentate mai sus, va atrage casarea hotărârii și

trimiterea cauzei pentru rejudecare în raport cu dezlegările date.

Având

în vedere această soluție, analizarea celorlalte motive de recurs

este de prisos, urmând ca acestea să fie cercetate ca apărări de

fond cu ocazia rejudecării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Uniunea Avocaților din România și de Baroul

Iași împotriva sentinței nr.99/CA din 30 septembrie 2002 a

Curții de Apel Iași.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2003.