ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1516/2003

La 27 martie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de Uniunea Avocaților din România și de Baroul Iași împotriva sentinței nr.99/CA din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel Iași. Dezbaterile au fost consemnate în încheiere cu data de 27 martie 2003 iar pronunțarea deciziei s-a amânat la 10 aprilie 2003. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.99/CA pronunțată la data de 30 septembrie 2002 în dosarul nr.3077/2002, Curtea de Apel Iași – Secția comercială și contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamanta B.C. în contradictoriu cu Uniunea Avocaților din România și Baroul de Avocați Iași și: -a anulat decizia nr.1308 din 22 martie 2002 emisă de Comisia Permanentă a Uniunii Avocaților din România din România; -a recunoscut reclamantei B.C.

dreptul de a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen; -a obligat pârâta Uniunea Avocaților din România prin Consiliu să emită decizia de primire în profesia de avocat a reclamantei, iar pârâtul Baroul de Avocați Iași să o înscrie în tabelul de avocați definitivi. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut, în esență, că reclamanta, având o vechime mai mare de 10 ani ca jurisconsult și consilier juridic, a cerut Baroului Iași, în temeiul art.16 alin.2 din Legea nr.51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, să fie primită în profesie cu scutire de examen, cerere avizată negativ de acest barou și respinsă prin decizia nr.1308 din 22 martie 2002 a Comisiei Permanente a Uniunii Avocaților din România, soluție menținută prin decizia nr.8835 din 14 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Avocaților din România.

Admițând acțiunea și anulând actele administrative atacate, instanța de fond a reținut că respingerea cererii reclamantei de către instanțele Uniunii Avocaților din România pentru motivul că, la interviul organizat de Baroul Iași pentru examinarea cunoștințelor privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, aceasta a obținut un procent de promovabilitate inferior celui stabilit de Consiliul baroului, este arbitrară și nelegală, din moment ce procentul obținut a fost oricum mai mare decât procentul general valabil de promovabilitate de 50%. Împotriva acestei soluții au formulat recurs Uniunea Avocaților din România și Baroul Iași, criticând-o pentru următoarele motive: 1.-soluția a fost pronunțată de un complet nelegal, judecătorul fiind recuzat printr-o cerere care a fost respinsă în mod nelegal.

2.-instanța de fond a aplicat greșit prevederile art.32 din Statutul profesiei de avocat și, depășindu-și atribuțiile, a stabilit un alt procent de promovabilitate decât cel stabilit de Baroul Iași în baza principiului autonomiei recunoscute de prevederile Legii nr.51/1995; 3.-în mod nelegal a fost obligat Consiliul Uniunii să emită o decizie de primire în profesie cu scutire de examen, care este o prerogativă a Comisiei Permanente; 4.-în mod nelegal a fost obligat Baroul Iași să o înscrie pe reclamantă pe tabloul avocaților definitivi, din moment ce aceasta nu formulase o astfel de cerere. În întâmpinare și în concluziile scrise intimata-reclamantă a cerut, în esență, respingerea recursului susținând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, actele administrative bazându-se pe un interviu organizat în condiții nestatutare, cuprinzând întrebări în afara tematicii prevăzută de art.32 din Statutul profesiei de avocat.

Recursul este întemeiat pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. Primul motiv invocat este neîntemeiat, respingerea cererii de recuzare fiind legală pentru că motivul invocat: judecătorul cauzei se pronunțase anterior într-un alt dosar similar, nefiind prevăzut de dispozițiile art.24-27 din Codul de procedură civilă. În legătură cu al doilea motiv invocat; Într-adevăr, potrivit prevederilor art.16 alin.(2) lit.b) din Legea nr.51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, la cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen, între alții, cel care anterior a îndeplinit funcția de consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani.

Instanța de fond a reținut în mod corect că intimata-reclamantă a deținut funcțiile de jurisconsult și consilier juridic o perioadă mai mare de 10 ani, îndeplinind astfel condiția de mai sus. De asemenea, Curtea de apel a reținut în mod just că intimata reclamantă a participat la testul grilă, organizat de Consiliul Baroului Iași în conformitate cu prevederile art.32 din Statutul profesiei de avocat, pentru verificarea cunoștințelor referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, unde a fost notată cu 75% răspunsuri corecte. Dar, instanța de fond a nesocotit faptul că Consiliul Baroului Iași stabilise, ca o condiție de promovabilitate, obținerea unui procent de cel puțin 77,5% răspunsuri corecte la testul grilă organizat pentru verificarea cunoștințelor referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, condiție acceptată de intimata-reclamantă care a participat la acest test.

Aprecierea făcută de către Curtea de apel, cum că, din moment ce intimata reclamantă a dat răspunsuri corecte în procent de 75%, rezultatul testului grilă ar asigura acesteia promovabilitatea, este greșită și lipsită de temei legal, instanța neputându-se substitui Consiliului Baroului Iași, neputând legal să modifice regulile după care s-a desfășurat verificarea respectivă, după cum nu poate modifica nici notarea și nici nu poate reaprecia valoarea rezultatului obținut de participanți. Dar, instanța de fond era datoare și putea să verifice respectarea prevederilor legale și statutare în ceea ce privește desfășurarea verificării respective, cu atât mai mult cu cât intimata-reclamantă a susținut în mod constant că chestionarul cuprindea întrebări în afara tematicii prevăzute de art.32 din Statut.

Astfel, intimata-reclamantă a susținut că chestionarul nu s-a limitat la verificarea cunoștințelor referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de avocat așa cum prevăd dispozițiile art.32 din Statutul profesiei de avocat, ci a avut incluse trei întrebări din procedura civilă și trei întrebări din procedura penală, ceea ce a modificat natura interviului, transformându-l în fapt, într-un examen. În raport cu actele administrative producătoare de efecte juridice: decizia nr.1308 din 22 martie 2002 a Comisiei Permanente, prin care s-a respins cererea de acordare a scutirii de examen și decizia nr.8835 din 14 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Avocaților din România, prin care a fost respinsă contestația, organizarea și desfășurarea verificării cunoștințelor referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de avocat reprezintă o operațiune administrativă pregătitoare emiterii avizului Consiliului Baroului de avocați.

Or, în conformitate cu prevederile art.11 fraza a II-a din Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ, instanța este competentă să se pronunțe și asupra legalității actelor sau operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății. Astfel fiind, acest al doilea motiv invocat este apreciat ca întemeiat care, pentru considerentele prezentate mai sus, va atrage casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare în raport cu dezlegările date. Având în vedere această soluție, analizarea celorlalte motive de recurs este de prisos, urmând ca acestea să fie cercetate ca apărări de fond cu ocazia rejudecării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Uniunea Avocaților din România și de Baroul Iași împotriva sentinței nr.99/CA din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel Iași. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2003.