ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3752/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 19 februarie 2002, reclamanta U.M. a chemat în judecată pe pârâții U.A.R. și Baroul Dolj, solicitând anularea deciziei nr. 1121 din 13 iunie 2001, emisă de Comisia Permanentă a U.A.R., a deciziei nr. 8579 din 15 decembrie 2001, emisă de Consiliul U.A.R. și obligarea pârâților să întocmească decizia de primire a sa în profesia de avocat, cu scutire de examen. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin cele două decizii contestate, i-a fost încălcat dreptul de a fi primită în profesia de avocat, cu scutire de examen, deși a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr. 51/1995, pentru exercitarea acestei profesii.

Curtea de Apel Craiova, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința nr. 278 din 24 septembrie 2002, prin care a admis acțiunea, a anulat deciziile nr. 1121 din 13 iunie 2001 și nr. 8579 din 15decembrie 2001 și avizul nefavorabil al Baroului Dolj, obligând pârâții să înscrie pe reclamantă în profesia de avocat, cu scutire de examen. Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că deciziile emise de U.A.R. sunt nelegale, întrucât reclamanta îndeplinește atât condițiile generale stabilite de art. 11 din Legea nr. 51/1995, republicată, cât și condițiile speciale prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din aceiași lege, pentru a fi primită în profesia de avocat, cu scutire de examen.

Împotriva acestei sentințe și în termen legal, au declarat recurs pârâții U.A.R. și Baroul Dolj, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică. Recurenții au susținut că instanța de fond a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, care nu prevăd un drept, ci numai o posibilitate pentru anumite categorii de persoane de a fi primite în profesie, cu scutire de examen, iar organele competente, Comisia Permanentă și Consiliul U.A.R., decid asupra fiecărui caz în parte, pe baza avizului dat de baroul unde s-a depus cererea și care cunoaște activitatea anterioară a petentului.

Recurenții au arătat că intimata nu a primit un aviz favorabil de scutire de examen, pentru că nu a dovedit existența unor aptitudini fizice și psihice, necesare exercitării profesiei și are vârsta de pensionare, astfel încât nu îndeplinește condițiile prevăzute în art. 28 din Statutul profesiei de avocat, pentru a fi primită în profesie. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de casare invocate și cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va respinge ambele recursuri ca nefondate, pentru următoarele considerente: Instanța de fond a interpretat și a aplicat corect dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, care prevăd că, la cerere, poate fi primită în profesia de avocat, cu scutire de examen, cel care, anterior sau la data primirii în profesie, a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult, timp de cel puțin 10 ani.

Constatând că intimata îndeplinește atât condițiile legale, cât și condițiile statutare pentru a fi primită în profesia de avocat, cu scutire de examen, instanța de fond a apreciat judicios că este nejustificat refuzul exprimat de recurenți în conținutul celor două decizii și al avizului negativ. Susținerea din recurs privind lipsa unui drept recunoscut de lege intimatei, care să fi fost vătămat prin actele de respingere a cererii sale de primire în profesie, cu scutire de examen, este nefondată. Îndeplinind condiția de a fi exercitat timp de cel puțin 10 ani una din profesiile juridice prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, intimata este titulară a dreptului de a solicita primirea în profesie, cu scutire de examen, iar soluția dată cererii sale de organele de conducere ale profesiei, trebuie întemeiată pe criterii obiective și nu poate fi rezultatul exercitării discreționare a dreptului lor de decizie.

Din actele dosarului, rezultă că intimata a îndeplinit funcția de consilier juridic timp de 39 ani, a prezentat întreaga documentație necesară primirii în profesie și la data de 8 iunie 2001, a participat la testul organizat de Baroul Dolj, pentru verificarea cunoștințelor cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, conform art. 65 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, art. 32 și 52 din Statutul profesiei de avocat. Atât în procesul-verbal nr. 6, încheiat în ședința de consiliu de la 8 iunie 2001, cât și în avizul negativ întocmit la 11 iunie 2001, Baroul Dolj nu a motivat concluziile sale privind obținerea de către intimată a unui rezultat nesatisfăcător la examinarea cunoștințelor despre reglementarea profesiei de avocat.

În atare situație, U.A.R. și-a întemeiat greșit deciziile nr. 1121 din 13 iunie 2001 și nr. 8579 din 15 decembrie 2001, pe avizul emis de Baroul Dolj, cu atât mai mult, cu cât acesta act are un caracter consultativ. De asemenea, la întocmirea celor două decizii contestate, U.A.R. a aplicat greșit dispozițiile art. 28 pct. 9 din Statutul profesiei de avocat, motivând, ca de altfel și în prezentul recurs, că intimata nu poate fi primită în profesie, pentru că a împlinit vârsta de pensionare. Intimata a solicitat primirea în profesia de avocat la data de 1 februarie 2001, dată la care reglementarea legală și statutară a profesiei nu prevedeau condiția unei vârste limită, până la care se poate cere dobândirea calității de avocat.

Dispozițiile art. 28 pct. 9 din Statutul profesiei de avocat prevăd că se poate formula cerere de primire în profesie cu cel puțin 5 ani anterior împlinirii vârstei standard de pensionare, dar potrivit art. 193 din același statut, prevederile respective, deși au fost adoptate de Consiliul U.A.R., în sesiunea din 17 – 18 martie 2001, au intrat în vigoare la data publicării lor în Monitorul Oficial. Față de data la care intimata a solicitat primirea în profesia de avocat, se constată U.A.R. a aplicat greșit o prevedere statutară intrată în vigoare ulterior. În consecință, soluția de anulare a actelor întocmite de recurenți este legală și temeinică, astfel încât, nefiind motive de modificare sau de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge cele două recursuri ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de U.A.R. și Baroul Dolj, împotriva sentinței civile nr. 278 din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2003.