ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3752/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 19

februarie 2002, reclamanta U.M. a chemat în judecată pe pârâții U.A.R. și

Baroul Dolj, solicitând anularea deciziei nr. 1121 din 13 iunie 2001, emisă de

Comisia Permanentă a U.A.R., a deciziei nr. 8579 din 15 decembrie 2001, emisă

de Consiliul U.A.R. și obligarea pârâților să întocmească decizia de primire a

sa în profesia de avocat, cu scutire de examen.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că prin cele două decizii contestate, i-a fost încălcat dreptul de a fi

primită în profesia de avocat, cu scutire de examen, deși a dovedit

îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr. 51/1995, pentru exercitarea

acestei profesii.

Curtea de Apel Craiova, secția

comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința nr. 278 din 24

septembrie 2002, prin care a admis acțiunea, a anulat deciziile nr. 1121 din 13

iunie 2001 și nr. 8579 din 15decembrie 2001 și avizul nefavorabil al Baroului

Dolj, obligând pârâții să înscrie pe reclamantă în profesia de avocat, cu

scutire de examen.

Hotărând astfel, instanța de fond a

reținut că deciziile emise de U.A.R. sunt nelegale, întrucât reclamanta

îndeplinește atât condițiile generale stabilite de art. 11 din Legea nr.

51/1995, republicată, cât și condițiile speciale prevăzute de art. 16 alin. (2)

lit. b) din aceiași lege, pentru a fi primită în profesia de avocat, cu scutire

de examen.

Împotriva acestei sentințe și în

termen legal, au declarat recurs pârâții U.A.R. și Baroul Dolj, solicitând

casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.

Recurenții au susținut că instanța de fond a dat o

interpretare greșită dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr.

51/1995, republicată, care nu prevăd un drept, ci numai o posibilitate pentru

anumite categorii de persoane de a fi primite în profesie, cu scutire de

examen, iar organele competente, Comisia Permanentă și Consiliul U.A.R., decid

asupra fiecărui caz în parte, pe baza avizului dat de baroul unde s-a depus

cererea și care cunoaște activitatea anterioară a petentului.

Recurenții au arătat că intimata nu a primit un aviz

favorabil de scutire de examen, pentru că nu a dovedit existența unor

aptitudini fizice și psihice, necesare exercitării profesiei și are vârsta de

pensionare, astfel încât nu îndeplinește condițiile prevăzute în art. 28 din

Statutul profesiei de avocat, pentru a fi primită în profesie.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu

motivele de casare invocate și cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va respinge ambele recursuri ca nefondate, pentru

următoarele considerente:

Instanța de fond a interpretat și a aplicat corect

dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, care

prevăd că, la cerere, poate fi primită în profesia de avocat, cu scutire de

examen, cel care, anterior sau la data primirii în profesie, a îndeplinit

funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult, timp

de cel puțin 10 ani.

Constatând că intimata îndeplinește atât condițiile legale,

cât și condițiile statutare pentru a fi primită în profesia de avocat, cu

scutire de examen, instanța de fond a apreciat judicios că este nejustificat

refuzul exprimat de recurenți în conținutul celor două decizii și al avizului

negativ.

Susținerea din recurs privind lipsa unui drept recunoscut de

lege intimatei, care să fi fost vătămat prin actele de respingere a cererii

sale de primire în profesie, cu scutire de examen, este nefondată.

Îndeplinind condiția de a fi exercitat timp de cel puțin 10

ani una din profesiile juridice prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din

Legea nr. 51/1995, republicată, intimata este titulară a dreptului de a

solicita primirea în profesie, cu scutire de examen, iar soluția dată cererii

sale de organele de conducere ale profesiei, trebuie întemeiată pe criterii obiective

și nu poate fi rezultatul exercitării discreționare a dreptului lor de decizie.

Din actele dosarului, rezultă că intimata a îndeplinit

funcția de consilier juridic timp de 39 ani, a prezentat întreaga documentație

necesară primirii în profesie și la data de 8 iunie 2001, a participat la

testul organizat de Baroul Dolj, pentru verificarea cunoștințelor cu privire la

organizarea și exercitarea profesiei de avocat, conform art. 65 alin. (2) din

Legea nr. 51/1995, republicată, art. 32 și 52 din Statutul profesiei de avocat.

Atât în procesul-verbal nr. 6, încheiat în ședința de

consiliu de la 8 iunie 2001, cât și în avizul negativ întocmit la 11 iunie

2001, Baroul Dolj nu a motivat concluziile sale privind obținerea de către

intimată a unui rezultat nesatisfăcător la examinarea cunoștințelor despre

reglementarea profesiei de avocat.

În atare situație, U.A.R. și-a întemeiat greșit deciziile

nr. 1121 din 13 iunie 2001 și nr. 8579 din 15 decembrie 2001, pe avizul emis de

Baroul Dolj, cu atât mai mult, cu cât acesta act are un caracter consultativ.

De asemenea, la întocmirea celor două decizii contestate,

U.A.R. a aplicat greșit dispozițiile art. 28 pct. 9 din Statutul profesiei de

avocat, motivând, ca de altfel și în prezentul recurs, că intimata nu poate fi primită

în profesie, pentru că a împlinit vârsta de pensionare.

Intimata a solicitat primirea în profesia de avocat la data

de 1 februarie 2001, dată la care reglementarea legală și statutară a profesiei

nu prevedeau condiția unei vârste limită, până la care se poate cere dobândirea

calității de avocat.

Dispozițiile art. 28 pct. 9 din Statutul profesiei de avocat

prevăd că se poate formula cerere de primire în profesie cu cel puțin 5 ani

anterior împlinirii vârstei standard de pensionare, dar potrivit art. 193 din

același statut, prevederile respective, deși au fost adoptate de Consiliul

U.A.R., în sesiunea din 17 – 18 martie 2001, au intrat în vigoare la data

publicării lor în Monitorul Oficial.

Față de data la care intimata a solicitat primirea în

profesia de avocat, se constată U.A.R. a aplicat greșit o prevedere statutară

intrată în vigoare ulterior.

În consecință, soluția de anulare a actelor întocmite de

recurenți este legală și temeinică, astfel încât, nefiind motive de modificare

sau de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge cele două recursuri ca

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

U.A.R. și Baroul Dolj, împotriva sentinței civile nr. 278 din 24 septembrie

2002 a Curții de Apel Craiova, secția comercială și contencios administrativ,

ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 noiembrie 2003.