ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 516/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23

iulie 2002, la Curtea de Apel Timișoara, U.A.R. a declarat recurs împotriva

sentinței civile nr. 220 din 28 iunie 2002, pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, secția de contencios administrativ, solicitând casarea hotărârii atacate,

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, recurenta a

susținut că în mod greșit instanța de fond a primit acțiunea petentului M.H.,

întrucât cererea era tardiv formulată și pe de altă parte, întrucât legea s-a

schimbat față de momentul depunerii cererii de primire în avocatură, cu scutire

de examen, petentul nu poate să invoce acest beneficiu al scutirii de examen.

Sentința instanței de fond a fost

atacată și de Baroul Caraș-Severin, care a formulat aceleași motive de recurs.

Din actele cauzei, Curtea Supremă de

Justiție reține următoarele:

Prin sentința nr. 220 din 28 iunie

2002, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea precizată, formulată de reclamantul M.H.,

împotriva pârâților U.A.R. și Baroul de Avocați Caraș-Severin și a anulat ca

nelegale, deciziile nr. 1056 din 13 iunie 2001 și nr. 8508 din 15 decembrie

2001, emise de U.A.R. și a obligat pârâții să primească pe reclamant, în

profesia de avocat, conform art. 14 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 (M.

Of. nr. 116/06.09.1995), în Baroul Caraș-Severin.

Instanța de fond a reținut că

reclamantul este absolvent al facultății de drept, a promovat examenul de

licență în sesiunea iulie 2000 și de la data de 21 decembrie 2000, a formulat

cerere la Baroul Caraș-Severin, pentru a fi primit în avocatură, cu scutire de

examen, în temeiul art. 14 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995,

nemodificată.

Prin deciziile nr. 1056 din 13 iunie

2001 și nr. 8508 din 15 decembrie 2001, emise de Comisia Permanentă și

respectiv, Consiliul U.A.R., cererea petentului a fost respinsă.

În mod corect, instanța de fond,

reținând că prin art. 14 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, s-a prevăzut

dreptul de a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, pentru

licențiatul în drept, dacă în cel mult 6 luni de la promovarea examenului de

licență, a solicitat înscrierea ca avocat stagiar și cum Legea nr. 231/2000, ce

a modificat Legea nr. 51/1995, ce înlătura dreptul sus citat, de care s-a

prevalat reclamantul, a intrat în vigoare în 30 de zile de la publicare (deci

începând cu data de 7 ianuarie 2001), a admis acțiunea.

Deci, actele administrative emise cu

încălcarea dreptului prevăzut de lege pentru reclamant, au fost anulate.

Recursurile formulate sunt

neîntemeiate și vor fi respinse, întrucât hotărârea atacată este legală și

temeinică.

Astfel, instanța de fond în raport

cu actele cauzei, a reținut în mod corect că acțiunea a fost formulată în

termen, în raport cu dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990. Decizia nr.

8508 din 15 decembrie 2001, emisă de Consiliul Uniunii, a fost comunicată

reclamantului, la 26 februarie 2002, iar acțiunea în contencios administrativ a

fost promovată la Tribunalul Caraș-Severin, la data de 3 ianuarie 2002, deci

înainte de împlinirea termenului de 30 zile de la comunicarea actului

administrativ, prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Pe de altă parte, în mod corect

instanța de fond a reținut că legea aplicabilă la data de 21 decembrie 2000,

când a formulat reclamantul cererea de primire în avocatură, a fost Legea nr.

51/1995, nemodificată și care în art. 14 alin. (2) lit. b), prevedea dreptul de

primire în profesia de avocat, fără examen.

Rezultă, deci, că hotărârea atacată

în mod corect a reținut că actele administrative atacate au vătămat pe

reclamant, astfel încât recursurile declarate fiind neîntemeiate, vor fi

respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

U.A.R. și Baroul Caraș-Severin, împotriva sentinței civile nr. 220 din 28 iunie

2002, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 februarie 2003.