ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1713/2021

Ședința publică din data de 18 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curți de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 20.07.2017, sub numărul x/2017, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Dolj, s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în parte a Statutului profesiei de avocat, respectiv a dispozițiilor art. 50, având în vedere încălcarea de către acestea a dispozițiilor art. 41 din Constituția României, dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a celor din art. 28 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat care în mod implicit stabilesc condițiile exercitării profesiei și ipotezele în care se poate limita dreptul fundamental al persoanei la muncă și la proprietate; anularea Deciziei Consiliului UNBR nr. 252/2017 prin care a fost respinsă contestația promovată împotriva Deciziei Baroului Dolj din data de 8 decembrie 2016, prin care s-a dispus suspendarea dreptului reclamantei de exercitare a profesiei în temeiul dispozițiilor art. 50 din Statutul Profesiei de Avocat, și revocarea măsurii administrative a suspendării dreptului reclamantei de exercitare a profesiei, cu consecința reînscrierii reclamantei în Tabloul Avocaților Definitivi, cu drept de exercitare a profesiei, având în vedere pe de o parte, că măsura adoptată este nejustificată, câtă vreme calitatea reclamantei de inculpat exista încă de la momentul 17 martie 2016, când a fost aprobată cererea de înscriere în Tabloul Avocaților definitivi cu drept de exercitare a profesiei al Baroului Dolj, iar pe de altă parte că această măsură este de natură a îngrădi dreptul reclamantei la muncă, încălcând dispozițiile art. 41 din Constituția României, respectiv art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 6 din Pactul privitor la drepturile economice, sociale și culturale, precum și dreptul la proprietate ocrotit de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției CEDO, dar și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin sentința civilă nr. 5011 din 19 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția neîndeplinirii procedurii prealabile în ceea ce privește primul capăt al cererii de chemare în judecată, invocată de pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România prin întâmpinare.

A fost respinsă cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Dolj, privind anularea dispozițiilor art. 50 din Statutul profesiei de avocat, ca inadmisibilă.

A fost respinsă cererea de anulare a Deciziei Consiliului UNBR nr. 252 din 17 iunie 2017, a Deciziei Consiliului Baroului Dolj nr. 445/08.12.2016 și cererea de revocare a măsurii administrative a suspendării dreptului de exercitare a profesiei de avocat, ca neîntemeiată.

A fost obligată reclamanta la plata către pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva sentinței civile nr. 5011 din 19 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat apel reclamanta, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârilor atacate, având în vedere netemeinicia și nelegalitatea soluției pronunțate, judecarea sub toate aspectele a pricinii, cu consecința respingerii excepției inadmisibilității ca neîntemeiată, anulării în parte a Statutului profesiei de avocat, respectiv a dispozițiilor art. 50, anularea Deciziei Consiliului UNBR nr. 253/2017 și revocarea măsurii administrative a suspendării dreptului reclamantei de exercitare a profesiei.

Ulterior, recurenta a precizat că din eroare a fost intitulată calea de atac formulată apel și a solicitat recalificarea acesteia, arătând că motivul de recurs incident este cel reglementat de dispozițiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

4.1 Intimata-pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Totodată, a solicitat să se constate nulitatea recursului pentru nemotivare.

4.2 Intimatul-pârât Baroul Dolj a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția insuficientei timbrări a cererii de recurs, potrivit art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 197 C. proc. civ.:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

De asemenea, conform dispozițiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.

În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora:

"(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Prin adresa comunicată recurentei la domiciliul său la data de 09.03.2021, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar, respectiv la sediul reprezentantului convențional la 08.03.2021, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația completării taxei judiciare de timbru cu suma de 50 de RON, aferente cererii de recurs formulate împotriva sentinței civile nr. 5011 din 19 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cu toate acestea, până la termenul de judecată din data de 18 martie 2021, recurenta nu a făcut dovada completării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de instanță.

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferente căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. raportat la alin. (3) al aceluiași text de lege, sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 raportat la art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 5011 din 19 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca insuficient timbrat.

În condițiile art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta A. la plata către intimatul Uniunea Națională a Barourilor din România a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 RON, reprezentând onorariu avocațial, dovedit prin depunerea la dosarul instanței de recurs a chitanței nr. x din 28.02.2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 5011 din 19 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca insuficient timbrat.

Obligă recurenta A. la plata către intimatul Uniunea Națională a Barourilor din România a sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 18 martie 2021.