ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1913/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La data de 27.09.2017, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2017, acțiunea formulată de reclamanta A., prin care aceasta a chemat în judecată pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Dolj, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea Deciziei Consiliului Baroului Dolj din data de 08.12.2016, prin care s-a dispus suspendarea dreptului de exercitare de către reclamantă a profesiei de avocat, în temeiul dispozițiilor art. 50 din Statutul Profesiei de Avocat, până la soluționarea acțiunii în anulare ce face obiectul dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel București.

Pârâtele au formulat întâmpinare solicitând în esență, pe fondul cererii respingerea sa ca neîntemeiată.

Pe cale de excepție însă, pârâta Baroul Dolj a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, iar pârâta UNBR lipsa calității sale procesuale, motivat de faptul că decizia a cărei suspendare se solicită este emisă de către Baroul Dolj.

2.1. Hotărârea Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 4763 din data de 06.12.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată de către pârâtul Baroul Dolj prin întâmpinarea formulată și a declinat cauza privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Dolj, spre competenta soluționare Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că actul a cărui suspendare se solicită este Hotărârea Consiliului Baroului Dolj nr. 445/08.12.2016, iar potrivit art. 50 din Legea nr. 51/1995, Baroul Dolj este persoană juridică de interes public, organizată la nivel județean, asimilată, astfel, autorităților publice locale, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b din Legea nr. 554/2004.

Astfel, s-a apreciat că devin aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, iar din interpretarea coroborată a acestora cu dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, s-a concluzionat că instanța competentă să judece anularea în tot sau în parte a actului este competentă să soluționeze și cererea de suspendare a efectelor acestui act. Prin urmare instanța competentă să soluționeze cererea de anulare a unui act emis de o autoritate publică locală este tribunalul, astfel încât și cererea privind suspendarea executării actului administrativ intră în competența aceleiași instanțe.

Referitor la apărările privind introducerea acțiunii în anulare la Curtea de Apel București, s-a reținut că deși a fost introdusă la această instanță acțiunea în anularea unor acte administrative, ce face obiectul dosarului nr. x/2017, din conținutul cererii de chemare în judecată reiese că reclamanta a solicitat anularea în parte a Statutului profesiei de avocat, precum și a Deciziei Consiliului UNBR nr. 253/2017.

Or, în contextul în care, în prezenta cauză, reclamanta a solicitat suspendarea efectelor deciziei Baroului Dolj nr. 445/08.12.2016, fără a dovedi că a introdus o acțiune în anularea acestui act la Curtea de Apel București, iar emitentul este asimilat unei autorități de rang local, s-a dispus declinarea soluționării pricinii Tribunalului București, în considerarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, precum și a domiciliului reclamantei.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018

2.2. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 809/2018 din data de 12 februarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Dolj, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curții de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestui conflict.

Pentru a dispune astfel, a reținut că în cauză, actul a cărui suspendare se solicită este Hotărârea Consiliului Baroului Dolj nr. 445/08.12.2016, (prin care a fost suspendat dreptul reclamantei de a exercita profesia de avocat, începând cu 08.12.2016), până la soluționarea acțiunii în anulare ce face obiectul dosarului nr. x/2017, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, iar potrivit hotărârii pronunțate în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București a respins cererea de anulare a Deciziei Consiliului UNBR nr. 252 din 17 iunie 2017, a Deciziei Consiliului Baroului Dolj nr. 445/08.12.2016 și cererea de revocare a măsurii administrative a suspendării dreptului de exercitare a profesiei de avocat, ca neîntemeiată.

Prin urmare, s-a apreciat că în mod eronat, s-a reținut de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal faptul că reclamanta a învestit instanța cu o acțiune având ca obiect strict suspendarea efectelor Deciziei Baroului Dolj nr. 445/08.12.2016, fără a dovedi că a introdus o acțiune în anularea acestei decizii la Curtea de Apel București, motiv pentru care a apreciat că față de dispozițiile art. 10 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanța competentă să judece anularea în tot sau în parte a actului are competența de a soluționa și cererea de suspendare a efectelor acestui act.

Or, în contextul în care Curtea de Apel București, s-a pronunțat pe fond asupra cererii de anulare a Deciziei Baroului Dolj nr. 445/08.12.2016, soluționarea cererii de față s-a apreciat că intră în competența aceleiași instanțe, normele ce reglementează competența materială fiind norme imperative, de la care nu sunt permise derogări.

II. Decizia ICCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care, în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Dolj, a solicitat suspendarea Deciziei Consiliului Baroului Dolj din data de 08.12.2016, prin care s-a dispus suspendarea dreptului de exercitare a profesiei în temeiul dispozițiilor art. 50 din Statutul Profesiei de Avocat, până la soluționarea acțiunii în anulare ce face obiectul dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel București.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației dedusă judecății, din perspectiva obiectului cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte observă că, în speță, din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că, anterior promovării prezentei acțiuni, reclamanta a solicitat, într-un litigiu anterior, anularea Hotărârii Consiliului Baroului Dolj nr. 445/08.12.2016, a Deciziei Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România nr. 252/17.06.2017 și revocarea măsurii administrative a suspendării dreptului de exercitare a profesiei de avocat, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Analizând cererea cu care reclamanta a învestit pe această cale instanța de contencios administrativ, precum și actele administrative în raport de care este formulată acțiunea de suspendare act administrativ, respectiv până la soluționarea dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată că, astfel cum în corect a reținut Tribunalul București, prin prezentul demers judiciar, reclamanta a înțeles să atace atât Hotărârea Consiliului Baroului Dolj nr. 445/08.12.2016, cât și Decizia Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România nr. 252/17.06.2017.

Astfel, obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ vizează și Decizia Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România nr. 252/17.06.2017, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, contestația reclamantei la Decizia Consiliului Baroului Dolj nr. 445/08.12.2016.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Astfel, Înalta Curte reține că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

În cauza de față, este aplicabil primul criteriu, cel al rangului autorității emitente, pârâta U.N.B.R. fiind încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b teza II din Legea nr. 554/2004, care include în această definiție persoanele juridice de drept privat care potrivit legii au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

În condițiile în care, în baza dispozițiilor art. 66 lit. o și p) din Legea nr. 51/1995, Consiliul U.N.B.R. soluționează contestațiile la deciziile barourilor județene, în mod cert, U.N.B.R. îndeplinește cerințele pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale.

Prin urmare, cum unul dintre pârâții emitenți ai actelor contestate este o autoritate publică de nivel central, conform dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, raportat la dispozițiile art. 96 pct. 1 din C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei aparține curții de apel, ca instanță de contencios administrativ.

La pronunțarea prezentei decizii, în realizarea rolului constituțional ce revine instanței supreme de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii prin promovarea unei jurisprudențe unitare, ca modalitate de respectare a principiului securității juridice, prevăzut implicit în totalitatea articolelor Convenției Europene a Drepturilor Omului și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (CEDO, Decizia din 6 decembrie 2007, cererea nr. 30658/05, Beian împotriva României, §39), Înalta Curte are în vedere practica sa constantă în litigiile având ca obiect deciziile emise de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor în această materie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei de față, în favoarea Tribunalului Timiș - secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Dolj în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 mai 2018.