ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1946/2014

Decizia nr. 1946/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4616 din 02 octombrie 2013 Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Baroul București și Uniunea Națională a Barourilor din România în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Întrucât în speță s-a solicitat și anularea unui act emis de Consiliul U.N.B.R., care este asimilat unei autorități publice centrale, iar după completarea obiectului cererii capetele de cerere din acțiunea inițială au devenit capete de cerere accesorii, soluționarea acestora din urmă revenind instanței competente să soluționeze capătul de cerere principal, în temeiul dispozițiilor art. 17 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei revine curții de apel conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Baroul București și Uniunea Națională a Barourilor din România, în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că obiectul acțiunii îl constituie anularea hotărârii nr. 10069 din 15 noiembrie 2011 a Consiliului Baroului București prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei privind suspendarea din profesia de avocat, precum și anularea deciziei nr. 607 din 15 decembrie 2012 a Consiliului U.N.B.R. prin care s-a respins ca neîntemeiată contestația reclamantei împotriva hotărârii mai sus menționate.

Curtea de apel a apreciat că, în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, hotărârea nr. 10069 din 15 noiembrie 2011 a Consiliului Baroului București este act administrativ în înțelesul textului legal menționat, aceasta producând efecte juridice, și putând face obiectul unei cereri adresate instanței de contencios administrativ. Chiar dacă prin decizia Consiliului U.N.B.R. a fost respinsă contestația împotriva acestei hotărâri, actul administrativ care produce efecte juridice este tot acesta din urmă, act emis de o autoritate de nivel local.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

În cauză se solicită anularea unui act emis de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România.

Având în vedere că obiectul litigiului îl reprezintă constatarea nulității unui act administrativ emis de o instituție care este asimilată cu o autoritate publică centrală, instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță este Curtea de apel.

Față de cele arătate, Înalta Curte constată că soluționarea în fond a cauzei privind pe reclamanta A. și pârâții Baroul București și Uniunea Națională a Barourilor din România este de competența Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pârâții Baroul București și Uniunea Națională a Barourilor din România în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2014.