ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1779/2016

Decizia nr. 1779/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2883 din 5 noiembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei promovată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Iași, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Tribunalul București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, învestit cu soluționarea cauzei prin declinare, prin Sentința civilă nr. 1146 din 23 februarie 2016 a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Iași, către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, spre soluționarea conflictului ivit.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată, iar interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".

Art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 statuează că "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."

Prin cererea cu care a învestit instanța de judecată în prezenta cauză, reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 1102, emisă la data de 5 iunie 2015 de către Uniunea Națională a Barourilor din România - Consiliul Uniunii, anularea Deciziei nr. 39, emisă la data de 28 ianuarie 2015 de către Baroul Iași - Consiliul Baroului Iași, admiterea cererii de înscriere pe Tabloul avocaților incompatibili din cadrul Baroului Iași, constatarea tratamentului discriminatoriu instituit prin aplicarea prevederilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat de către Baroul Iași și Uniunea Națională a Barourilor din România prin împiedicarea în mod sistematic a exercitării profesiei de avocat în una dintre formele prevăzute prin Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, înlăturarea discriminării și repararea prejudiciului suferit ca urmare a discriminării.

Conform art. 60 alin. (1) și (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, Uniunea Națională a Barourilor din România este persoană juridică de interes public, formată din toate barourile din România, fiind competentă, prin Consiliul Uniunii, să soluționeze contestațiile formulate împotriva hotărârilor adoptate de consiliile barourilor, contestații care au, deci, caracterul unui recurs ierarhic, fiind o modalitate de control administrativ extern al hotărârilor emise de barouri.

Pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România este, astfel, încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care include în această definiție persoanele juridice de drept privat care potrivit legii au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

În temeiul competenței prevăzute de art. 66 lit. p) din Legea nr. 51/1995 a fost emisă Decizia nr. 1102 din 5 iunie 2015 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, contestată în cauză, alături de hotărârea Baroului Iași la care se referă.

În condițiile în care, în baza dispozițiilor art. 66 lit. o) și p) din Legea nr. 51/1995, Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România soluționează contestațiile la deciziile barourilor județene, în mod cert Uniunea Națională a Barourilor din România îndeplinește cerințele pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Astfel, art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 instituie, pentru stabilirea competenței materiale, două criterii: cel al rangului pe care autoritatea care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății îl ocupă în sistemul organelor administrației publice, respectiv criteriul valoric, aplicabil în cazul litigiilor ce au ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

În cauza de față este aplicabil primul criteriu, cel al rangului autorității emitente și, cum unul dintre pârâții emitenți ai actelor contestate este o autoritate publică de nivel central, conform dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei aparține curții de apel, ca instanță de contencios administrativ.

Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, conform cărora profesia de avocat se exercită numai de avocații înscriși în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naționale a Barourilor din România. Coroborând aceste dispoziții cu prevederile legii, care dispun că primirea în profesie se realizează în baza unui examen organizat de Uniunea Națională a Barourilor din România, rezultă că decizia baroului de admitere în profesie este întotdeauna transmisă acesteia, care emite decizia finală, iar data emiterii deciziei este data de înscriere în Tabloul Avocaților.

La pronunțarea prezentei decizii, în realizarea rolului constituțional ce revine Jurisdicției Supreme de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii prin promovarea unei jurisprudențe unitare, ca modalitate de respectare a principiului securității juridice, prevăzut implicit în totalitatea articolelor Convenției Europene a Drepturilor Omului și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (CEDO, Decizia din 6 decembrie 2007, cererea nr. 30658/05, Beian împotriva României, §39), Înalta Curte are în vedere practica sa constantă în litigiile având ca obiect deciziile emise de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor în această materie.

În consecință, având în vedere considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Iași, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2016.

Procesat de GGC - CL