ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2334/2012

ÎNALTA CURTE DE C.A.S.AȚIE ȘI

JUSTIȚIE Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta I.R.V. a solicitat în contradictoriu cu Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul București: - anularea Deciziei nr. 514 din 21 februarie 2009 comunicată la data de 23 martie 2009, prin care U.N.B.R. a respins ca neîntemeiată contestația împotriva Deciziei Baroului București nr. 1442 din 8 mai 2008; - anularea Deciziei Baroului București nr. 1442 din 8 mai 2008 comunicată în anul 2009, prin care s-a dispus suspendarea sa din profesia de avocat; - în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004, a solicitat repararea pagubei prin obligarea Baroului București să-i restituire suma de 3.000 RON pe care reclamanta a achitat-o la data de 31 martie 2009 pentru ridicarea suspendării și reînscrierea în Tabloul Avocaților.

În motivarea soluției, reclamanta a arătat că solicită anularea deciziilor deoarece nu a avut restanțe la plată nici către Baroul București, nici către C.A.S.a de Asigurări. 2. Soluția instanței de fond. Prin Sentința civilă nr. 2288 din 23 martie 2011 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată și obligată reclamanta la plata sumei de 1.400 RON, cheltuieli de judecată. În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 1442/2008 a Baroului București s-a dispus suspendarea reclamantei din profesia de avocat pentru neplata taxelor și a contribuțiilor profesionale către barou, U.N.B.R. și sistemul propriu de asigurări sociale până la lichidarea datoriilor, iar prin Decizia nr. 514 din 21 februarie 2009 a U.N.B.R.

a fost respinsă contestația reclamantei împotriva Deciziei nr. 1442/2008. Susținerile reclamantei potrivit cărora cele două decizii sunt nelegale și netemeinice sunt contrazise de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, potrivit cărora la 8 decembrie 2008, reclamanta a depus o declarație prin care a arătat veniturile realizate în perioada septembrie 2006 – noiembrie 2008 și că a achitat contribuțiile prin ordinul de plată din 24 decembrie 2007 și respectiv 6 decembrie 2008 și din acestea rezultă nerespectarea dispozițiilor art. 23 din Statutul C.A.S.ei de Asigurări a Avocaților și ale art. 308 din Statutul profesiei de avocat. Conform art. 309 din Statutul profesiei de avocat nu mai era necesară respectarea procedurii prealabile de notificare pentru că reclamanta a înregistrat întârzieri de mai mult de 6 luni cu privire la declararea veniturilor sale.

Mai mult, din documentele aflate la filele 43-49 reiese că pârâtul Baroul București a trimis reclamantei o convocare, iar ulterior și decizia contestată, însă aceasta nu și-a ridicat corespondența, deși comunicările i-au fost făcute la adresa indicată în cererea de chemare în judecată și astfel Baroul București și-a respectat obligațiile de avertizare a reclamantei prevăzute de art. 53 alin. (2) lit. m) din Legea nr. 51/1995 (în prezent art. 56 alin. (2) lit. m). Din declarația din 8 decembrie 2008 rezulta ca prin Ordinul de plată din 6 decembrie 2008 a plătit suma de 2.508 RON reprezentând, potrivit acestei declarații, sume datorate pentru perioada decembrie 2007 – noiembrie 2008 și o parte din suma datorată pentru noiembrie 2007. Așadar, în mai 2008, când a fost emisă decizia contestată a Baroului București, reclamanta nu achitase contribuția integrală nici pentru luna noiembrie 2007, contrar celor menționate în ordinul de plată din 24 decembrie 2007. Faptul că ulterior, la momentul emiterii deciziei de soluționare a contestației reclamantei aceasta ar fi avut plătite la zi taxele și contribuțiile datorate nu mai are nicio relevanță.

Chiar dacă s-ar reține că taxele au fost achitate la zi, contribuțiile la C.A.S. nu au fost achitate decât în decembrie 2008, adică mult după emiterea deciziei Baroului București în mai 2008. Cu privire la obligarea Baroului București să-i restituie suma de 3.000 RON pe care a achitat-o pentru achitarea suspendării, instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 998-999 C. civ., iar solicitarea a fost respinsă ca neîntemeiată. În baza art. 274 C. proc. civ., a fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată. 3. Calea de atac exercitata. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta I.R.V., considerând-o nelegală și netemeinică. În motivele de recurs se arată că instanța de fond, în mod greșit a considerat că decizia Baroului București este legală deși aceasta contravine mai multor principii fundamentale de drept dar și art. 309 din statutul profesiei de avocat și a unor tratate internaționale.

Se invocă faptul că hotărârea este dată cu încălcarea principiului neretroactivității, deoarece orice alt act administrativ prin care se instituie o sancțiune produce efecte de la data la care este comunicat celui împotriva căruia a fost dispusă această măsură. În speță, decizia de suspendare emisă de Baroul București a fost comunicată recurentei la 19 ianuarie 2009, astfel că măsura suspendării sale începând cu data de 15 mai 2008 este nelegală pentru că sancțiunea i-a fost aplicată retroactiv, iar la acea dată nu mai erau îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea sa. Dacă se va trece peste această apărare, se solicită să se constate că nici la data de 15 mai 2008 nu erau îndeplinite condițiile impuse de lege pentru aplicarea sancțiunii suspendării.

Instanța de fond, în mod greșit a indicat faptul că ar fi fost achitată abia în luna decembrie 2008 contribuția pentru luna noiembrie 2007, deoarece nu a fost contestată valabilitatea ordinului de plată din decembrie 2007 care acoperea și contribuția pentru luna noiembrie, iar pentru suma restantă din luna decembrie scadența era la 25 ianuarie 2008. Deși în decizia de suspendare se menționează faptul că măsura a fost dispusă pentru neplata taxelor și a contribuțiilor profesionale către Barou, U.N.B.R. și către sistemul propriu de asigurări sociale, recurenta a făcut următoarele precizări: - Taxa către Baroul București și U.N.B.R. o achitase din decembrie 2007 (anticipat pentru anul 2008) prin Ordinul de plată aflat la fila 11 dosar fond; - contribuția către C.A.S.

a de Asigurări a Avocaților: cota aferentă lunii noiembrie 2007 a achitat-o prin OP de la fila 11 dosar, în decembrie 2007; - pentru luna noiembrie 2007, scadența era 25 ianuarie 2008 și de la acea dată se putea aprecia dacă a fost achitată sau nu, iar termenul de 3 luni de la scadența pentru luna decembrie s-a împlinit la 25 aprilie 2008. După 25 aprilie 2008, recurenta putea fi notificată cu privire la sumele restante deoarece nu se putea lua măsura suspendării înainte de împlinirea unui termen de 6 luni de neplată.

Invitația la sediul Baroului, aflată la fila 47, nu poate fi considerată notificare în sensul art. 309 din Statut, deoarece: - a fost prematur formulată pentru că termenul de 3 luni de la scadență pentru ultima lună neachitată se împlinea la 25 aprilie 2008 și nu putea fi notificată la 14 martie 2008 că există restanțe mai mari de 3 luni; - în scrisoarea trimisă de Baroul București (fără să existe dovada că a fost primită de recurentă) nu rezultă ce sume restante ar fi avut și nici perioada pentru care se aprecia că nu ar fi îndeplinit obligațiile de plată.

În ceea ce privește încălcarea normelor internaționale prioritare, se arată în motivele de recurs că prin hotărârea atacată se menține o sancțiune luată cu încălcarea pactelor și tratatelor internaționale la care România este parte, întrucât prin suspendare s-a adus atingere dreptului la muncă, a fost privată recurenta de obținerea unor venituri necesare unui trai decent, perioada în care a fost suspendată nu constituie vechimea în muncă, drept consacrat de art. 41 din Constituție, art. 4 - 7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și art. 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Se critică soluția instanței de fond și sub aspectul greșitei acordări a cheltuielilor de judecată pentru că acestea puteau fi acordate numai pentru cele din Dosarul nr. 7792/2/2009, iar pentru dosarul Curții Constituționale cheltuielile puteau fi solicitat distinct.

S-a solicitat admiterea recursului, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, anularea deciziei U.N.B.R. nr. 514 din 8 mai 2008 prin care s-a dispus suspendarea din funcția de avocat și repararea pagubei prin restituirea sumei de 30.000 RON plătită la 31 martie 2009 pentru ridicarea suspendării și reînscrierea în Tabloul avocaților. 4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul pentru următoarele considerente: Reclamanta a solicitat instanței de fond anularea Deciziei nr. 514 din 21 februarie 2009 a U.N.B.R. și a Deciziei nr. 1442 din 8 mai 2008 emisă de Baroul București prin care s-a dispus suspendarea sa din profesia de avocat.

Această măsură a fost luată de către Baroul București în temeiul art. 27 lit. c) și art. 53 alin. (2) lit. m) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, precum și art. 73 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat, respectiv pentru neplata taxelor și a contribuțiilor profesionale către Barou, U.N.B.R. și către sistemul propriu de asigurări sociale. Instanța de fond a respins cererea de anulare pentru că reclamanta nu a făcut dovada achitării taxelor și contribuțiilor. Referitor la motivele de recurs invocate de recurentă, se constată că susținerile potrivit cărora hotărârea este dată cu încălcarea principiului contradictorialității sunt nefondate. Așa cum am arătat, decizia Baroului București a fost emisă pentru neplata contribuțiilor și taxelor prevăzute de Legea nr. 51/1995 și Statutul profesiei de avocat.

Potrivit art. 28 alin. (1) pct. C din Legea nr. 51/1995, „calitatea de avocat este suspendată în caz de neplată totală sau parțială a taxelor și contribuțiilor profesionale către barou, către U.N.B.R. și către sistemul propriu de asigurări sociale, timp de 3 luni de la data scadenței acestora și până la lichidarea integrală”, iar conform art. 51 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat, decizia Consiliului Baroului prin care se dispune suspendarea este executorie. În aceste condiții nu se poate spune că decizia nr. 1442 din 28 mai 2008 a Baroului București ar avea caracter retroactiv deoarece ea nu putea fi emisă decât pentru neplata taxelor și contribuțiilor în perioada anterioară emiterii, având un caracter executoriu.

Susținerile din recurs referitoare la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea sancțiunii suspendării, sunt însă, fondate. Astfel, deși în decizie se menționează că a fost emisă pentru neplata taxelor către Baroul București și U.N.B.R. și pentru neplata contribuției sociale, totuși taxele pentru Baroul București și U.N.B.R. au fost achitate încă din decembrie 2007, anticipat pentru anul 2008, așa cum rezultă din ordinul de plată aflat la fila 67 dosar instanță de fond, iar din acest punct de vedere decizia de suspendare a fost emisă nelegal pentru că la data emiterii sale reclamanta nu avea taxe restante de plată către Baroul București și U.N.B.R. În privința contribuției pentru C.A.S.

a de asigurări, trebuie precizat că a fost achitată cota aferentă lunii noiembrie 2007 în luna decembrie 2007, așa cum rezultă din ordinul de plată aflat la fila 11 și fila 67 dosar fond. Pentru luna decembrie 2007 scadența era la 25 ianuarie 2008. Potrivit art. 28 alin. (1) din Statutul C.A.S. ei de Asigurări a Avocaților, neplata totală sau parțială a contribuției lunare de asigurări sociale timp de 3 luni de la scadența acestora și până la achitarea integrală a datoriilor, atrage suspendarea calității de avocat a membrului C.A.A. în conformitate cu art. 27 lit. c) din Legea nr. 51/1995.

Din probele aflate la dosar rezultă că reclamanta a plătit contribuția de asigurări pentru luna noiembrie 2007 în luna decembrie 2007, conform ordinului de plată aflat la fila 67 coroborat cu cel aflat la fila 42 dosar fond, din care rezultă că pentru luna decembrie 2007 contribuția a fost plătită în luna decembrie 2008. Prin urmare, sumele restante erau datorate începând cu luna decembrie 2007, a căror scadență era luna ianuarie 2008 (25). Dacă reclamanta nu a achitat aceste sume în termen de 3 luni, se putea aplica suspendarea din profesia de avocat, aceste sume restante trebuind a fi plătite până la 25 ianuarie 2008 pentru a evita suspendarea din profesie. Însă, potrivit art. 309 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, filiala C.A.S.

ei de Asigurări a Avocaților trebuie să notifice în prealabil avocatul debitor și să sesizeze baroul în cazurile în care întârzierea plății este mai mare de 3 luni, iar la sesizare se va atașa dovada notificării. Deși la dosar, instanța de fond a solicitat depunerea înscrisurilor care au stat la baza emiterii deciziilor contestate, la dosar nu a fost depusă nicio dovadă din care să rezulte că reclamanta a fost notificată de filiala C.A.S. ei de asigurări în legătură cu sumele de plată restante și nici sesizarea adresată baroului, sesizare ce trebuia să fie însoțită de această notificare. În fața instanței de fond, pârâtul Baroul București, în legătură cu aplicarea acestui articol, a invocat adresa nr. 1773 din 19 martie 2009 emisă de Baroul București.

Dar, prin adresa nr. 1773 din 19 martie 2008 a Baroului București, reclamanta a fost convocată la Consiliul Baroului București în vederea aplicării dispozițiilor prevăzute de art. 53 alin. (2) lit. m) din Legea nr. 51/1995. De aceea se poate aprecia că această adresă nu poate reprezenta notificarea cerută de dispozițiile art. 309 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, ci eventual, poate dovedi respectarea prevederilor art. 51 alin. (3) din același statut potrivit cărora Consiliul baroului decide suspendarea, în toate cazurile, după ascultarea avocatului în cauză, mai ales că din conținutul acesteia nu rezultă ce sume restante are de plată. Având în vedere că decizia a fost emisă fără respectarea prevederilor art. 309 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat și pentru că nu s-a făcut dovada că reclamanta a fost notificată cu privire la sumele restante, se va dispune anularea deciziilor emise pentru suspendarea reclamantei din profesia de avocat.

În ceea ce privește încălcarea normelor internaționale, susținerile recurentei sunt nefondate. Mai întâi, trebuie precizat că prin Decizia nr. 1576 din 7 decembrie 2010 a Curții Constituționale a fost respinsă ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 lit. c) din Legea nr. 51/1995 în raport de art. 41 alin. (1) și art. 6 și art. 53 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale și s-a reținut că instituirea unor obligații pentru cei care exercită profesia de avocat și măsuri sancționatorii pentru cei ce încalcă regulile, nu încalcă dreptul la muncă și nici art. 6 din Convenție.

Aceleași considerente pot fi invocate și pentru a justifica neîncălcarea dispozițiilor art. 4 și 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și art. 23 și 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, deoarece prin statutul fiecărei profesii se pot prevedea sancțiuni în cazul nerespectării obligațiilor stabilite și aceasta nu înseamnă o îngrădire a dreptului la muncă. Având în vedere că hotărârea instanței de fond a fost dată cu nerespectarea prevederilor legale, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi modificată sentința atacată în sensul anulării Deciziei nr. 1442 din 8 mai 2008 emisă de Baroul București și a Deciziei nr. 514 din 21 februarie 2009 emisă de U.N.B.R.

În baza art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „În cazul soluționării cererii instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru”, instanța va obliga la plata sumei de 3.000 RON reprezentând taxă pentru reînscrierea în Tabloul Avocaților a recurentei I.R.V., pentru că numai în acest fel va putea fi recuperat prejudiciul cauzat acesteia prin emiterea actelor prin care, în mod nelegal, s-a dispus suspendarea din profesia de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de I.R.V. împotriva Sentinței nr. 2288 din 23 martie 2011 a Curții de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea reclamantei. Dispune anularea Deciziei nr. 514 din 21 februarie 2009 emisă de U.N.B.R., anularea Deciziei nr. 1442 din 8 mai 2008 emisă de Baroul București. Obligă Baroul București la plata sumei de 3.000 RON, reprezentând taxă pentru reînscrierea în Tabloul Avocaților, către reclamanta I.R.V.. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2012.