ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1576/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1576/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 141 din 13 octombrie 2009 a Tribunalului Brăila au fost condamnați inculpații E.F.C. și E.N.M. la câte 15 ani închisoare

fiecare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a,

lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin.

(1) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit.

a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen. s-a

menținut starea de arest a inculpaților și în disp. art. 88 C. pen. s-a dedus

din pedepsele aplicate acestora perioada executată cu 13 ianuarie 2009 la zi.

Prin aceeași sentință au fost

obligați inculpații în solidar la 50.000 lei despăgubiri reprezentând daune

morale către partea civilă N.G. și la 70.000 lei reprezentând cheltuieli de

înmormântare a victimei și pomenirile ulterioare către partea civilă N.J.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

Inculpații E.N.M. și E.F.C. sunt

frați iar la data de 8 noiembrie 2008, pe fondul unei stări conflictuale cu

victima N.D. i-au aplicat acestuia multiple lovituri care în final au condus la

moartea victimei în următoarele împrejurări:

Începând din iulie 2004, martora E.M.

- mama inculpaților - a început să întrețină relații de concubinaj cu victima N.D.,

între cei doi existând nenumărate neînțelegeri generate de consumul de alcool.

Inculpații au intervenit frecvent

asupra mamei lor și victimei, cerându-le să înceteze relația, scop în care au

bătut-o și amenințat-o cu moartea pe victimă.

La data de 7 noiembrie 2008,

inculpatul E.M. a fost sunat de martora M.Ș. - vecină cu victima, care i-a

relatat acestuia că victima a vândut bunuri din casă, a lovit-o pe martora E.M.

și au fost chemați amândoi la poliție.

În aceeași zi, cei doi inculpați,

însoțiți de martorul O.B.G., s-au deplasat la locuința mamei lor și a victimei unde

au ajuns în jurul orei 23

00

.

Inculpații i-au cerut socoteală

mamei în legătură cu vânzarea unor cai și pentru că victima nu era acasă au

plecat în căutarea acesteia pentru a o confrunta cu mama lor, considerând că

aceasta minte.

Inculpații s-au întors după c.c.a o

oră, iar a doua zi dimineața au plecat împreună cu martorul O.B.G. cu autoduba

M. îndreptându-se spre centrul comunei.

Au oprit pe șosea la un magazin

mixt, de unde au cumpărat țigări K. și M. și 3 cafele la pahar, așa cum rezultă

din declarațiile lor și ale martorei I.I.Z., gestionară. Au plecat spre

biserică și s-au oprit la bufetul C., lângă stadion, peste drum de Postul de

poliție. Au parcat mașina cu fața spre și aproape de intrarea în local.

Inculpații au coborât din mașină, spunându-i martorului O.B. să rămână în

cabină că ei au o treabă la bufet. După circa 2-3 minute, cei doi inculpați au

ieșit din bufet împreună cu un cetățean brunet, în vârstă (declară martorul),

căruia inculpatul E.M. îi spunea pe nume - D. Martorul și-a dat seama că este

vorba de concubinul mamei lor.

Inculpații au suit victima în cabină

și, la cererea acestora, martorul s-a urcat în dubă (spațiul pentru marfa,

închis, fără ferestre). Înainte de a urca în mașină inculpatul E.M. i-a spus

victimei „urcă în mașină că mergem la mama acasă să discutăm".

Potrivit martorului C.A., care se

afla în bufet, la masă cu victima, inculpații i-ar fi spus victimei ca „trebuie

să mergi cu noi la poliție să rezolvăm problema".

Inculpații au plecat de la bufetul C.

pe șoseaua comunei Șutești comuna Grădiștea - spre orașul Rm. Sărat. După ieșirea

din localitate, la circa 3-4 km, au virat stânga, pe un drum de pământ, paralel

cu un canal de irigații, pe câmp. Au virat apoi iar la stânga, într-o

intersecție de drumuri și au oprit mașina la circa 700 - 800 m de intersecție, pe drum de pământ, la marginea unui alt canal de irigații secat. Aici, a

coborât și martorul O.B., dându-și seama că sunt pe câmp. Din dubă nu avea

posibilitatea să vadă afară ori în cabină drumul ori direcția deplasare.

Când a coborât din dubă, martorul a

văzut-o pe victimă trântită marginea canalului, îi curgea sânge din gură. L-a

văzut pe inculpatul E.M. lângă aceasta, lovind-o cu picioarele cu furie și

necontrolat în tot corpul. Totodată a auzit cum țipa și o amenința pe victimă.

Inculpatul E.C.

a coborât din mașină, s-a apropiat de victimă și a lovit-o la întâmplare cu

piciorul.

Victima se

văieta și implora milă de la inculpați. In acest sens, martorul ocular

precizează că a auzit-o spunându-le „măi tată, de ce dați în mine, de ce mă bateți?",

totodată, ștergându-și cu o batistă sângele de la gură și nas. După cum

prezenta victima leziunile vizibile la față, martorul a apreciat că inculpații

au început să o lovească încă de pe drum, fiind în cabină între inculpați.

Inculpatul E.M.

a continuat să lovească victima cu pumnii în față, în piept și apoi s-a urcat

pe aceasta, lovind-o cu genunchii și cu picioarele. La un moment dat, ambii

inculpați i-au aplicat, în același timp, lovituri cu picioarele, dar cel mai

frecvent și puternic a lovit-o inculpatul E.M.

Martorul O.B.

a intervenit de mila victimei, cerând inculpaților să nu o mai lovească că

oricum D. face parte din familia lor. Inculpații i-au răspuns martorului să-i

lase în pace, să nu se amestece că este problema lor de familie.

Ulterior, martorul

l-a văzut pe inculpatul E.C. lovind victima cu piciorul în corp și împingând-o

în canal, iar pe inculpatul E.M. coborând după victimă, unde i-a aplicat alte

lovituri.

La data de

11 noiembrie 2008, în jurul orelor 8

00

, cadavrul victimei a fost descoperit

în canal de martorii P.V. și P.D.

Potrivit

raportului de constatare medico-legală din 11 decembrie 2008 al S.J.M.L. Brăila

rezultă că moartea numitului N.D. a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic

hemoragic cu insuficiență respiratorie, consecința unui traumatism toracic

sever cu fracturi cominutive a cuștii toracice și traumatism abdominal cu

contuzie și dilacerare hepatică, survenite în cadrul unui politraumatism cu

zone escoriate, plăgi contuze și echimoze multiple. Leziunile constatate sunt

direct și necondiționat mortale și au fost produse prin lovire activă,

repetată, cu corp dur (posibil pumn și/sau picior ori alt corp dur de formă

alungită) și lovire comprimare cu un corp dur (cu mare probabilitate cu

piciorul) în timp ce victima se afla la pământ. Sângele recoltat de la cadavru

conține 1,85 g % alcool și aparține grupei A cu Rh pozitiv.

Din tabloul

lezional constatat la autopsie, prin generalitatea organelor interne lezate,

gravitatea leziunilor, multitudinea organelor și funcțiilor interne afectate,

se poate aprecia fără dubiu că asupra victimei și-au răsfrânt acțiunea violentă

amândoi inculpații, aspecte ce se coroborează și cu declarația martorului O.B.G.

La

interogatoriile luate inculpații au avut o conduită relativ sinceră în sensul

că, în general au recunoscut săvârșirea faptei, dar au încercat să prezinte o

altă situație, de fapt menționând că victima N.D. a fost preponderent lovita de

inculpatul E.N.M., inculpatul E.F.C. aplicându-i o singură lovitură cu piciorul

când victima a căzut în canal.

Sub

aspectul încadrării juridice a faptei în cauză nu au putut fi reținute

dispozițiile art. 175 lit. a) C. pen., respectiv omorul săvârșit cu

premeditare, întrucât, deși din probele administrate în cauză, rezultă că

inculpații au urmărit, in repetate rânduri să-i aplice corecții victimei spre a

o determina să nu mai conviețuiască cu mama lor și să nu se mai atingă de

bunurile acesteia, nu rezulta și faptul că aceștia au urmărit ori au efectuat

acte de premeditare în vederea săvârșirii infracțiunii de omor asupra victimei.

Totodată,

tribunalul a constatat că, față de împrejurările, durata și modalitatea

săvârșirii faptei în cauză nu sunt întrunite nici cerințele disp.art.

176 lit. a) C. pen., respectiv omorul săvârșit prin cruzimi, astfel

că a apreciat că încadrarea juridică dată prin actul de sesizare și reținută de

instanță este corectă.

Împotriva

sentințe penale nr. 141 din 13 octombrie 2009 a Tribunalului Brăila în termen legal au declarat apel inculpații care au solicitat schimbarea încadrării juridice

a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., reținerea circumstanței

atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen., redozarea pedepselor prin aplicarea

dispozițiilor referitoare la circumstanțele atenuante judiciare și având în

vedere contribuția redusă a inculpatului E.F.C., reducerea cuantumului

despăgubirilor la care au fost obligați inculpații întrucât acestea sunt

disproporționat de mari în raport cu prejudiciul încercat de părțile civile.

Prin Decizia

penală nr. 11 din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați s-au admis apelurile

declarate de inculpați, s-a desființat în parte hotărârea atacată, s-a redus

pedeapsa principală aplicată inculpatului E.F.C. la 12 ani închisoare, iar

despăgubirile civile au fost reduse la un cuantum de 30.000 lei pentru fiecare

parte civilă.

S-au

menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Instanța de

prim control judiciar a reținut că inculpații au comis infracțiunea de omor prev.

de art. 174 alin. (1) C. pen. și nu pe cea de loviri sau vătămări cauzatoare de

moarte prev. de art. 183 C. pen., poziția psihică a acestora fiind specifică

intenției indirecte și nu preaterintenției.

Astfel,

inculpații deși nu au folosit vreun instrument apt să producă moartea, au lovit

victima cu pumnii și picioarele peste tot corpul, inclusiv într-o regiune

vitală, loviturile aplicate au fost multiple dintre care unele au avut o

intensitate deosebită, părăsind-o apoi într-un loc izolat ceea ce a făcut imposibilă

acordarea asistenței medicale.

Toate aceste

aspecte, coroborate și cu împrejurarea că relațiile anterioare dintre victimă

și inculpați erau de dușmănie, la dosar existând probe că inculpații au mai

căutat-o și în alte rânduri pe victimă pentru a o agresa, conduc la concluzia

că inculpații au săvârșit fapta cu intenție indirectă și nu cu praeterintenție,

astfel că încadrarea juridică reținută de instanța de fond, aceea de

„omor" prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., este corectă și nu se

impune a fi schimbată.

În speță inculpații au

încercat să acrediteze ideea că au comis fapta datorită puternicei tulburări

provocate de victimă care, pe de o parte, manifesta de mai mult timp un

comportament agresiv față de mama lor, cu care avea de altfel o relație de

concubinaj, iar pe de altă parte, le-a adresat cuvinte jignitoare și chiar l-a

lovit pe inculpatul E.N.M. cu ocazia deplasării în autoduba condusă de

inculpatul E.F.C.

Probele administrate în

cauză infirmă însă aceste susțineri. Astfel, în ceea ce privește raporturile

dintre victima N.D. și mama inculpaților, martora E.M., rezultă că relațiile

dintre aceștia erau liber consimțite și că între ei existau certuri datorită

consumului de băuturi alcoolice, ajungând chiar să se bată, dar că aceste

certuri erau repede depășite. De asemenea, rezultă că inculpații i-au bătut în

mai multe rânduri atât pe mama lor cât și pe victima N.D. nemulțumiți fiind de relația

dintre cei doi, de faptul că aceștia consumau împreună băuturi alcoolice și că

vindeau lucruri din casă pentru a obține bani pentru băutură (declarație martoră

E.M., filele 199-203, dosar urmărire penală).

Referitor la

evenimentele din perioada 07 - 08 noiembrie 2008 se constată că în seara zilei

de 07 noiembrie 2008 inculpatul E.N.M. a fost sunat de o vecină a mamei sale,

martora M.Ș., care i-a spus că aceasta a vândut o iapă și un mânz, că a băut

împreună cu victima N.D. și că au făcut scandal, inculpatul spunând la telefon

„Lasă, bre, că vin și o aranjez eu și pe ea și pe el!" (declarație martoră

M.Ș. filele 263-268, dosar urmărire penală și fila189 dosar fond).

În aceeași seară,

ajungând la domiciliul mamei lor, inculpații au bătut-o pe aceasta cerându-i

banii din vânzarea cailor și interzicându-i să mai trăiască cu victima N.D.,

amenințând că îi vor omorî pe amândoi și că se vor preda apoi la poliție

(declarație martora E.M., filele 199-203).

La miezul nopții

inculpații au plecat să îl caute prin comună pe N.D. dar negăsindu-l s-au

întors acasă și s-au culcat.

Este adevărat că în

cursul judecății martora E.M. și-a nuanțat declarațiile (filele 181-182 dosar

fond), susținând că era bătută în dese rânduri de victima N.D. și că acesta era

cel care îi vindea animalele din curte, însă această nouă depoziție apare ca

fiind făcută pentru a ușura situația inculpaților și nu va fi reținută de

instanță, câtă vreme revenirea față de declarația anterioară nu este în vreun

fel justificată iar această nouă declarație nu se coroborează cu celelalte

probe administrate în cauză.

Din această perspectivă

este de remarcat că atitudinea ostilă a inculpaților față de victimă rezultă și

din alte probe administrate în cauză, aceștia urmărind mai demult să îl prindă

pe N.D. și să îi aplice o corecție corporală. În acest sens este declarația

martorului R.D. căruia inculpații i-au cerut în ziua de 02 noiembrie 2008 să

meargă în bar și să-l trimită pe acesta la mama lor acasă pentru ca apoi ei să

îl prindă (filele 22-224, dosar urmărire penală și fila 267 dosar fond)

declarație care se coroborează cu depoziția martorei M.Ș.

Aceleași

aspecte rezultă și din declarațiile inițiale date de martora E.M. și din

declarațiile martorei M.Ș. conform cărora inculpații au agresat-o pe victimă și

cu ocazia înmormântării bunicului lor, inculpatul E.N.M. spunând chiar „Ce să

fac mamă? îi dau una și îl omor!".

Cât privește susținerea

inculpaților cum că victima le-ar fi vorbit urât și ar fi fost agresivă cu ei

pe timpul deplasării cu autoduba Curtea reține că aceasta nu este susținută de

alte mijloace de probă, martorul ocular O.B.G. neremarcând urme de violență la

vreunul dintre inculpați, dimpotrivă, relatând că, după cum arăta victima

atunci când el a coborât din autodubă, probabil că inculpatul E.N.M. începuse

să îl bată încă de pe drum până să ajungă la locul în care au oprit.

Curtea

nu a primit nici solicitarea inculpaților de reținere a unor circumstanțe

atenuante judiciare și de aplicare a unei pedepse sub minimul special prevăzute

de lege.

Astfel

Curtea a reținut că fapta de săvârșirea căreia se fac vinovați inculpații este

extrem de gravă având în vedere modalitatea de comitere, violența de care au

dat aceștia dovadă, multitudinea de lovituri aplicate victimei și intensitatea

acestora, precum și faptul că au abandonat victima într-un loc izolat lipsind-o

astfel de posibilitatea acordării de îngrijiri medicale.

De asemenea

nu trebuie ignorate diferența de vârstă dintre victimă și inculpați dar și

disproporția vădită de forțe dintre aceștia și persoana agresată precum și

atitudinea inculpaților care nu au încetat agresiunea, lovind victima timp de

aproximativ 10 minute, deși aceasta îi ruga să aibă milă de ea.

Toate

acestea, coroborate cu atitudinea inculpaților de după comiterea faptei, cei

doi sustrăgându-se de la urmărirea penală timp de peste două luni, conduc la

concluzia că în speță nu este oportună reținerea de circumstanțe atenuante și

că prin coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru fapta

comisă sancțiunea ce s-ar aplica nu ar reflecta corespunzător criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen. și ar fi lipsită de posibilitatea atingerii

funcțiilor sale preventiv educative.

Cât privește

faptul că inculpații se află la primul impact cu legea penală și că au dat

dovadă, de sinceritate și regret față de fapta comisă, Curtea a reținut că

aceste împrejurări au fost avute în vedere de instanța de fond, care, chiar

dacă nu le-a conferit caracterul de circumstanțe atenuante, le-a acordat

semnificație prin stabilirea unor pedepse ce nu au fost orientate spre maximul

special prevăzut, de lege pentru infracțiunea comisă, cum ar fi impus celelalte

circumstanțe ale cauzei.

Dincolo

de aceste aspecte, Curtea a arătat că instanța de fond nu a apreciat

corespunzător gradul de participație al fiecăruia dintre participanți,

inculpatul E.F.C. având o contribuție mai redusă la comiterea faptei.

Curtea

a constatat că apelul declarat de inculpați este fondat întrucât instanța de

fond i-a obligat pe aceștia la despăgubiri disproporționat de mari în raport de

prejudiciul încercat și dovedit de părțile civile.

Astfel,

din actele dosarului rezultă că în fața instanței de fond (fila 63) partea

civilă N.G., fratele victimei, a solicitat despăgubiri în sumă de 50.000 lei cu

titlu de daune morale iar partea civilă N.J., sora victimei, a formulat

pretenții în sumă de 100.000 lei pentru cheltuielile ocazionate de înmormântare

și de pomenile ulterioare.

Cu

ocazia audierii lor (filele 133, 134 dosar fond) partea civilă N.J. a precizat

că de fapt solicită suma de 70.000 lei și că a cheltuit pentru înmormântarea

victimei suma de 7.000 lei, iar pentru cele patru pomeniri ulteriore câte 5.000

lei în vreme ce partea civilă N.G. a justificat suma solicitată, de 50.000 lei

prin aceea că uciderea fratelui său i-a creat o puternică suferință.

La rândul

lor inculpații au precizat, cu ocazia declarațiilor date în fața instanței de

fond, că sunt de acord să despăgubească părțile civile însă în fața instanței

de apel au precizat că acest acord se referea la sumele ce urmau a fi dovedite

de părțile civile și nu la întreaga sumă solicitată de acestea, sumă care este

în mod evident exagerată față de prejudiciul real încercat de acestea.

Așa fiind,

Curtea a constatat că prejudiciul material suferit de partea civilă N.J. nu

depășește suma de 30.000 lei și apreciază totodată că aceeași sumă se cuvine cu

titlu de daune morale părții civile N.G. ținând seama de vârsta victimei, de

împrejurarea că cei doi frați își duceau traiul separat și că ceilalți frați ai

victimei ori copii acesteia nu au reclamat producerea vreunui prejudiciu moral,

situație în care s-a redus în mod corespunzător cuantumul despăgubirilor la

care au fost obligați cei doi inculpați.

Împotriva

Deciziei penale nr. 11 din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și

inculpații E.N.M. și E.F.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Galați, invocând disp. art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen.

, a criticat decizia pentru

netemeinicie sub aspectul reducerii pedepsei principale aplicată inculpatului E.F.C.

la 12 ani închisoare.

În

motivarea recursului se arată că instanța a făcut o diferențiere „anticipată și

parțială” a activității infracționale a inculpaților, ambii fiind vinovați în

aceeași măsură și trebuie să beneficieze de același tratament sancționator,

astfel că se impune menținerea pedepsei de 15 ani închisoare aplicată de

instanța de fond.

Inculpații

E.N.M. și E.F.C. și-au întemeiat recursul pe disp. 385

9

pct. 14 și

17

C. proc. pen.

, criticând hotărârile pronunțate pe

nelegalitate și netemeinicie sub aspectul încadrării juridice a faptei și

individualizării pedepselor aplicate.

Inculpații

solicită schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev.de art. 183 C.

pen. întrucât nu au acționat cu intenția de a suprima viața victimei, reținerea

în favoarea lor a circumsțanței atenuante a provocării prev.de art. 73 lit. b) C.

pen., însușind fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de

conduita victimei, precum și a circumstanțele atenuante judiciare și, în consecință,

reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Examinând

recursurile declarate în cauză prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte

reține că numai recursurile inculpaților sunt întemeiate însă pentru considerentele

ce vor arăta:

Prima

critică formulată de inculpați este neîntemeiată, fapta acestora întrunind

elementele constitutive ale infracțiunii de omor prev.de art. 174 alin. (1) C.

pen., astfel că nu sunt incidente disp. art. 385

9

pct. 17 C. proc.

pen.

Instanțele

au reținut corect că la data de 8 noiembrie 2008 cei doi inculpați au aplicat

victimei N.D. lovituri cu pumnii și picioarele în zone vitale provocându-i

leziuni traumatice severe, după care au abandonat victima într-un canal de

irigații, aceasta fiind găsită decedată la 11 noiembrie 2008.

Infracțiunea

de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. este o

infracțiunea praeterintenționată.

Astfel,

lovirea sau vătămarea integrității corporale se săvârșește cu intenție, iar

urmarea mai gravă, respectiv moartea victimei este rezultatul culpei

făptuitorului.

În

cazul infracțiunii de omor, făptuitorul acționează cu intenție directă sau

indirectă de a ucide, respectiv prevede rezultatul faptei sale, urmărind

producerea lui prin săvârșirea acelei fapte sau prevede rezultatul faptei sale

și deși nu îl urmărește acceptă posibilitatea producerii lui.

Poziția

psihică a făptuitorului se apreciază în fiecare caz în raport cu împrejurările

concrete în care s-a comis fapta, instrumentul folosit de făptuitor, dacă aceste

este sau nu apt să producă moartea, regiunea corpului în care a fost lovită

victima, numărul și intensitatea loviturilor, raporturile dintre făptuitor și

victimă anterior săvârșirii infracțiunii, atitudinea ulterioară a

făptuitorului, respectiv dacă acesta a încercat să ajute victima sau dimpotrivă

a abandonat-o în starea în care se afla.

În

speță, față de toate elementele indicate se poate concluziona că inculpații au

acționat cu intenția indirectă de a ucide victima, respectiv au prevăzut

rezultatul socialmente periculos al faptei lor și deși nu l-au urmărit au

acceptat posibilitatea producerii lui.

Astfel

inculpații deși nu au folosit un instrument apt să producă moartea, au lovit

victima cu pumnii și picioarele în mod repetat, unele lovituri fiind de mare

intensitate, care au condus la leziuni grave ce au provocat decesul, au lovit

victima inclusiv într-o zonă vitală regiunea toraco-abdominală, după care au

abandonat-o pe aceasta într-un canal de irigații în condiții de temperatură

scăzută lipsind-o de posibilitatea acordării îngrijirii medicale.

De

asemenea, semnificative sub aspectul vinovăției inculpaților sunt și relațiile

anterioare ale acestora cu victima, relații conflictuale, în cadrul cărora

inculpații au încercat să o agreseze pe victimă și în alte ocazii.

Cel

de-al doilea motiv de recurs formulat de inculpați prin care se solicită

aplicarea disp. art. 73 lit. b) C. pen. și reducerea pedepselor sub minimul

special prevăzut de lege este, de asemenea, nefondat.

Pentru

a fi incidente dispozițiile legale invocate este necesar ca făptuitorul să

acționeze sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o

provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o

atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.

În

speță, nu s-a făcut dovada prin probele administrate că inculpații au acționat

sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții produse de o provocare din

partea victimei.

Așa

cum s-a arătat anterior, inculpații erau nemulțumiți de relația mamei lor cu

victima, încercând în repetate rânduri să pună capăt acestei relații, inclusiv

prin amenințarea victimei și încercarea de a o agresa pe aceasta.

În

seara zilei de 7 noiembrie 2008, inculpații i-au interzis mamei să mai trăiască

în concubinaj cu victima, amenințându-o că îi vor omorî pe amândoi și se vor

preda poliției.

Victima

nu i-a provocat în nici un fel pe inculpați, respectiv nu a exercitat niciuna

dintre acțiunile arătate în disp. art. 73 lit. b) C. pen. pentru a se reține

această circumstanță atenuantă.

Mai

mult, victima prezenta deja urme de lovituri în momentul în care au coborât din

autodubă, după cum relatează martorul O.B.G., ceea ce relevă faptul că

inculpații începuseră să o lovească anterior ajungerii la locul unde sa comis

fapta.

Inculpații

au susținut în motivele de recurs că atitudinea victimei din data de 7

noiembrie 2008, constând în vânzarea unor animale din gospodărie, consumul de

băuturi alcoolice și agresarea mamei lor, le-a amplificat starea de tulburare

sub aspectul căreia au acționat.

Din

probele administrate rezultă că între martora E.

M. - mama inculpaților și victimă existau, pe fondul

consumului de alcool, numeroase certuri și bătăi.

De

asemenea, relațiile dintre victimă și inculpați erau tensionate, inculpații

amenințând-o pe aceasta și încercând să o bată în repetate rânduri pentru a

înceta relațiile de concubinaj cu mama lor.

În

aceste condiții nu se poate reține că la data de 8 noiembrie 2008 inculpații au

acționat pe fondul unei puternice tulburări sau emoții din moment ce relațiile

conflictuale existau de mai mult timp și, așa cum s-a arătat anterior,

inculpații și în alte ocazii au plănuit prinderea victimei pentru a o lovi.

Ultima

critică formulată de inculpați și care vizează greșita individualizare a

pedepsei este întemeiată.

La

individualizarea pedepselor instanțele nu dat eficiență cuvenită datelor ce

caracterizează persoana inculpaților.

Astfel,

aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, erau încadrați în muncă la

data comiterii faptei, sunt caracterizați pozitiv la locul de muncă și în

societate, inculpatul E.N.M. este căsătorit și are în întreținere un copil

minor, au recunoscut fapta în materialitatea sa, faptă pe care au regretat-o,

au fost de acord cu despăgubirea părții civile.

Cu

toate acestea în favoarea inculpaților nu pot fi reținute circumstanțe

atenuante având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei comise,

împrejurările săvârșirii acesteia prin aplicarea de lovituri intense și

multiple unei persoane mai în vârstă, cu posibilități limitate de apărare,

urmată de abandonarea acesteia într-un loc părăsit, în luna noiembrie, când

temperaturile sunt scăzute precum și faptul că s-au sustras inițial urmării

penale, refuzând să-și asume consecințele faptei lor.

Față

de cele expuse, Înalta Curte apreciază că, fără a se reține circumstanțele

atenuante, aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus este în măsură să

asigure scopul educativ și preventiv al acestora, urmând ca aceste pedepse să

fie diferențiate, inculpatul E.F.C. având o contribuție mai redusă la comiterea

faptei.

Într-adevăr

moartea victimei s-a produs prin acțiunea conjugată a celor doi inculpați fără

a se putea distinge care dintre acțiunii a avut ca rezultat decesul, însă nu

trebuie omisă la individualizarea pedepsei participarea fiecărui inculpat,

implicarea acestora în activitatea infracțională, în condițiile în care

victimei i-ai fost aplicate multiple lovituri în diferite zone ale corpului.

Pentru

considerentele deja arătate se constată că recursul declarat de procuror este

neîntemeiat, urmând a fi respins conform disp.art. 385

15

pct. 1 lit.

b)

C. proc. pen.

În

baza disp.art. 385

15

pct. 2 lit. d)

C. proc. pen.

, Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpați,

va casa în parte ambele hotărâri și rejudecând:

Va

reduce pedepsele principale aplicate inculpaților E.N.M. și E.F.C. la 12 ani

închisoare și respectiv 10 ani închisoare.

Se

va face aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Se

vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Conform

art. 385

16

cu art. 381

C. proc. pen.

se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata

arestării preventive de la 13 ianuarie 2009 la zi.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (3)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

inculpații E.N.M. și E.F.C. împotriva Deciziei penale nr. 11 din 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Casează

în parte decizia penală recurată și sentința penală nr. 141 din 13 octombrie 2009 a Tribunalului Brăila, secția penală și rejudecând:

- reduce

pedeapsa principală aplicată inculpatului E.N.M. de la 15 ani închisoare la 12

ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.

- reduce

pedeapsa principală aplicată inculpatului E.F.C. de la 12 ani închisoare la 10

ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.

Face aplicarea art. 71,

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor.

Deduce din

pedepsele aplicate inculpaților, durata arestării preventive de la 13 ianuarie

2009, la 23 aprilie 2010.

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva

aceleiași decizii penale.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 23

aprilie 2010.