ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2149/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.I.T.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. București și U.N.B.R. suspendarea executării, precum și anularea Deciziei nr. 1442 din 08 mai 2008 emisă de C.B. București, recunoașterea dreptului său de a exercita profesia de avocat conform deciziei nr. 2282 bis/2003 emisă de B. București, obligarea celor doi pârâți, în solidar, la repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin împiedicarea dreptului său de a exercita profesia de avocat, cuantificată la suma de 100.000 lei și la plata de daune morale în cuantum de 200.000 lei.

Prin sentința civilă nr. 2985 din 29 octombrie 2009, Tribunalul București și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. După declinare, reclamantul și-a completat acțiunea, în sensul că a solicitat și anularea deciziei nr. 633 din 10 octombrie 2009 emisă de U.N.B.R. prin care i s-a respins contestația formulată împotriva deciziei nr. 1442/2008 și a Hotărârii nr. 6277/2009 emisă de C.B. București prin care i s-a respins cererea de ridicare a suspendării dreptului de a practica avocatura. Prin sentința civilă nr. 2611 din 1 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 1442 din 08 mai 2008 emisă de C.B. București, reclamantul a fost suspendat din profesia de avocat, începând cu data de 15 mai 2008 pentru neplata taxelor și a contribuțiilor profesionale către U.N.B.R. și către sistemul propriu de asigurări sociale. A constatat prima instanță că potrivit art. 42 din Legea nr. 51/1995 avocatul este obligat să achite cu regularitate și la timp taxele și contribuțiile stabilite pentru formarea bugetului B. și a fondurilor C.A.A. din România și ale filialelor. În acest context, s-a apreciat că dispoziția legală menționată nu face nici o distincție cu privire la modul de intrare în profesia de avocat, obligația fiind una cu caracter general, fiind nerelevantă împrejurarea că anterior intrării în profesia de avocat, reclamantul dobândise calitatea de pensionar în baza dreptului comun, întrucât cele două sisteme din distincte.

A mai reținut instanța de fond că neîndeplinirea obligației prevăzute de art. 42 din Legea nr. 51/1995 atrage aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 27 lit. c) din Legea nr. 51/1995 constând în suspendarea calității de avocat, astfel încât actele atacate sunt legale și temeinice. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B.I.T.L. În motivarea recursului s-au arătat în esență următoarele: - Arată recurentul că la data intrării în profesia de avocat în 2003 și până la termenul suspendării, timp de 6 ani a achitat an de an toate taxele și contribuțiile profesionale. - Consideră recurentul că această măsură este neconstituțională fiind împiedicat să-și exercite profesia. - Mai arată recurentul că instanța de fond trebuia să țină cont de faptul că este pensionar și că cerut U.N.B.R.-ului să fie scutit de plata contribuției către sistemul de asigurări sociale, în vederea obținerii celei de-a II pensii.

La memoriul adresat U.N.B.R., nu i s-a răspuns din contră a fost suspendat din funcția de avocat. - Instanța de fond nu a soluționat excepția invocată de recurent privind desființarea B. București și a U.N.B.R. prin Legea nr. 31/1948. Pârâții intimați U.N.B.R. și B. București au formulat întâmpinări și au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând cererea de recurs, normele legale incidente în cauză și prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată. - Potrivit art. 76 alin. (1), din Legea nr. 51/1995, sunt membri ai C.A.A. toți avocații în activitate, avocații pensionari”. Art. 76 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, prevede că „Avocatul înscris în barou, cu drept de exercitare a profesiei este obligat să contribuie la constituirea fondului C.A.A.

Potrivit art. 27 „Calitatea de avocat se suspendă, în caz de neplată totală sau parțială a taxelor și a contribuțiilor profesionale, …. către sistemul propriu de asigurări sociale, timp de 3 luni de la scadența acestora și până la lichidarea integrală a datoriilor”. Prin decizia nr. 1442 din 8 mai 2008 a C.B. București, recurentul – reclamant a fost suspendat începând cu data de 15 mai 2008 din profesia de avocat pentru neplata taxelor și contribuțiilor profesionale către sistemul propriu de asigurări sociale până la lichidarea integrală a datoriilor. Pârâtul - intimat U.N.B.R. și reclamantul au arătat că acesta din urmă a plătit contribuțiile și taxele legale către B. până în luna ianuarie 2005, după această dată a refuzat să mai plătească . Recurentul – reclamant a arătat că a formulat cerere de scutire de la plata acestei contribuții, cerere la care nu i s-a răspuns, privind în schimb decizia nr. 1442/2008 de suspendare din profesie.

Formularea unei cereri de scutire de la plata contribuțiilor nu are relevanță în acest context, reclamantul – recurent în calitate de avocat avea potrivit art. 176 din Legea nr. 51/1995, obligația să contribuie la constituirea fondului C.A.A. - Împrejurarea că anterior intrării în avocatură, reclamantul devenise pensionar, după o activitate de consilier juridic, nu are importanță în ceea ce priește obligativitatea achitării contribuției profesionale, întrucât este vorba de două sisteme de asigurări sociale distincte, nu se suprapun așa cum a reținut de altfel și instanța de fond. - În ceea ce privește excepția invocată de recurent privind desființarea B. București și a U.N.B.R.

prin Legea nr. 31/1948, se constată că aceasta nu este o veritabilă excepție, nu poate fi calificată în acest fel, a fost doar un argument pentru a-și susține reclamantul apărările privind neplata contribuției ca fiind nedatorată . Ori, așa cum s-a arătat mai sus, această contribuție este prevăzută de lege, recurentul are calitatea de avocat înscris după pensionarea în sistemul public de pensii și are obligația plății acesteia, această contribuție de asigurări sociale vizând nu numai pensia, ci și concediile medicale, compensații medicamente etc. Față de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat. Văzând prevederile art. 274 C. proc.

civ., se va obliga recurentul la cheltuieli de judecată către intimatul - pârât U.N.B.R., în cuantum de 400 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.T.L., împotriva sentinței civile nr. 2611 din 1 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurentul – reclamant la 400 lei cheltuieli de judecată către intimata U.N.B.R. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2011.