ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2149/2011

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul B.I.T.L. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâții B. București și U.N.B.R. suspendarea executării, precum și anularea Deciziei

nr. 1442 din 08 mai 2008 emisă de C.B. București, recunoașterea dreptului său

de a exercita profesia de avocat conform deciziei nr. 2282 bis/2003 emisă de B.

București, obligarea celor doi pârâți, în solidar, la repararea pagubei ce i-a

fost cauzată prin împiedicarea dreptului său de a exercita profesia de avocat,

cuantificată la suma de 100.000 lei și la plata de daune morale în cuantum de

200.000 lei.

Prin

sentința civilă nr. 2985 din 29 octombrie 2009, Tribunalul București și-a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

După

declinare, reclamantul și-a completat acțiunea, în sensul că a solicitat și

anularea deciziei nr. 633 din 10 octombrie 2009 emisă de U.N.B.R. prin care i

s-a respins contestația formulată împotriva deciziei nr. 1442/2008 și a Hotărârii

nr. 6277/2009 emisă de C.B. București prin care i s-a respins cererea de

ridicare a suspendării dreptului de a practica avocatura.

Prin

sentința civilă nr. 2611 din 1 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de

reclamant ca neîntemeiată.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 1442 din 08 mai

2008 emisă de C.B. București, reclamantul a fost suspendat din profesia de

avocat, începând cu data de 15 mai 2008 pentru neplata taxelor și a

contribuțiilor profesionale către U.N.B.R. și către sistemul propriu de

asigurări sociale.

A

constatat prima instanță că potrivit art. 42 din Legea nr. 51/1995 avocatul

este obligat să achite cu regularitate și la timp taxele și contribuțiile

stabilite pentru formarea bugetului B. și a fondurilor C.A.A. din România și

ale filialelor.

În

acest context, s-a apreciat că dispoziția legală menționată nu face nici o

distincție cu privire la modul de intrare în profesia de avocat, obligația

fiind una cu caracter general, fiind nerelevantă împrejurarea că anterior

intrării în profesia de avocat, reclamantul dobândise calitatea de pensionar în

baza dreptului comun, întrucât cele două sisteme din distincte.

A

mai reținut instanța de fond că neîndeplinirea obligației prevăzute de art. 42

din Legea nr.

51/1995

atrage aplicarea

sancțiunii prevăzute de art. 27 lit. c) din Legea nr. 51/1995 constând în

suspendarea calității de avocat, astfel încât actele atacate sunt legale și

temeinice.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B.I.T.L.

În

motivarea recursului s-au arătat în esență următoarele:

-

Arată recurentul că la data intrării în profesia de avocat în 2003 și până la

termenul suspendării, timp de 6 ani a achitat an de an toate taxele și contribuțiile

profesionale.

-

Consideră recurentul că această măsură este neconstituțională fiind împiedicat să-și

exercite profesia.

-

Mai arată recurentul că instanța de fond trebuia să țină cont de faptul că este

pensionar și că cerut U.N.B.R.-ului să fie scutit de plata contribuției către sistemul

de asigurări sociale, în vederea obținerii celei de-a II pensii. La memoriul

adresat U.N.B.R., nu i s-a răspuns din contră a fost suspendat din funcția de avocat.

-

Instanța de fond nu a soluționat excepția invocată de recurent privind desființarea

B. București și a U.N.B.R. prin Legea nr. 31/1948.

Pârâții

intimați U.N.B.R. și B. București au formulat întâmpinări și au solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Analizând

cererea de recurs, normele legale incidente în cauză și prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată.

-

Potrivit art. 76 alin. (1), din Legea nr. 51/1995, sunt membri ai C.A.A. toți avocații

în activitate, avocații pensionari”.

Art.

76 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, prevede că „Avocatul înscris în barou, cu

drept de exercitare a profesiei este obligat să contribuie la constituirea

fondului C.A.A.

Potrivit art. 27

„Calitatea de avocat se suspendă, în caz de neplată totală sau parțială a taxelor

și a contribuțiilor profesionale, …. către sistemul propriu de asigurări sociale,

timp de 3 luni de la scadența acestora și până la lichidarea integrală a datoriilor”.

Prin decizia nr. 1442

din 8 mai 2008 a C.B. București, recurentul – reclamant a fost suspendat începând

cu data de 15 mai 2008 din profesia de avocat pentru neplata taxelor și

contribuțiilor profesionale către sistemul propriu de asigurări sociale până la

lichidarea integrală a datoriilor.

Pârâtul - intimat U.N.B.R.

și reclamantul au arătat că acesta din urmă a plătit contribuțiile și taxele legale

către B. până în luna ianuarie 2005, după această dată a refuzat să mai plătească

.

Recurentul –

reclamant a arătat că a formulat cerere de scutire de la plata acestei

contribuții, cerere la care nu i s-a răspuns, privind în schimb decizia nr. 1442/2008

de suspendare din profesie.

Formularea unei

cereri de scutire de la plata contribuțiilor nu are relevanță în acest context,

reclamantul – recurent în calitate de avocat avea potrivit art. 176 din Legea

nr. 51/1995, obligația să contribuie la constituirea fondului C.A.A.

- Împrejurarea că

anterior intrării în avocatură, reclamantul devenise pensionar, după o

activitate de consilier juridic, nu are importanță în ceea ce priește

obligativitatea achitării contribuției profesionale, întrucât este vorba de două

sisteme de asigurări sociale distincte, nu se suprapun așa cum a reținut de

altfel și instanța de fond.

- În ceea ce privește

excepția invocată de recurent privind desființarea B. București și a U.N.B.R.

prin Legea nr. 31/1948, se constată că aceasta nu este o veritabilă excepție,

nu poate fi calificată în acest fel, a fost doar un argument pentru a-și susține

reclamantul apărările privind neplata contribuției ca fiind nedatorată .

Ori, așa cum s-a

arătat mai sus, această contribuție este prevăzută de lege, recurentul are

calitatea de avocat înscris după pensionarea în sistemul public de pensii și

are obligația plății acesteia, această contribuție de asigurări sociale vizând nu

numai pensia, ci și concediile medicale, compensații medicamente etc.

Față de cele arătate

mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va

respinge recursul ca nefondat.

Văzând prevederile

art. 274 C. proc. civ., se va obliga recurentul la cheltuieli de judecată către

intimatul - pârât U.N.B.R., în cuantum de 400 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de B.T.L., împotriva sentinței civile nr. 2611 din 1 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul –

reclamant la 400 lei cheltuieli de judecată către intimata U.N.B.R.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 aprilie 2011.