ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1129/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe calea

contenciosului administrativ, reclamanta C.A. a chemat în judecată Casa

Județeană de Pensii Timiș, solicitând anularea hotărârii nr. 8823 din 15

ianuarie 2004 și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat, în esență, că s-a născut în perioada refugiului părinților săi, în urma

Dictatului de la Viena din anul 1940, dobândind același statut personal cu al

acestora, anume statutul de refugiată.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 133/PI din 9

martie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.A.

A anulat hotărârea nr. 8823 din 15

ianuarie 2004 și a obligat pârâta să emită o hotărâre prin care să-i recunoască

reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000, pentru perioada 7 septembrie 1944 - 6 martie 1945.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut că în categoria persoanelor care au fost persecutate din

motive etnice, la care face referire art. 2 lit. c) din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, sunt incluse și persoanele refugiate din

Ardealul de Nord, ca urmare a Dictatului de la Viena.

Cum reclamanta s-a născut în timpul

refugiului, din momentul nașterii dobândește același statut, ca și părinții

săi, de refugiat, suferind vexațiunile morale și materiale rezultate din

condiția de persoană refugiată/strămutată, cu toate consecințele ce decurg din

aceasta.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Recurenta a susținut în esență că la

data refugiului părinților săi, reclamanta nici nu era concepută, astfel că nu

se poate prezuma că beneficiază de același statut, ca și al părinților,

deoarece s-a născut la un interval de 35 luni ulterioare strămutării.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Nu se contestă că reclamanta s-a

născut la data de 7 septembrie 1944, în localitatea Nădlac, raionul Pecica,

părinții săi fiind refugiați în această localitate, din Ardealul de Nord, la

data de 2 octombrie 1941.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie

1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6

situații enumerate în dispozițiile normative menționate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice,

în perioada arătată.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele

care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate

consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

În cauză este necontestat că reclamanta,

care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se

refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe care

le-a suferit și familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Față de considerentele mai sus

expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare,

menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 133/PI din 9 martie

2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 februarie 2005.