ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1127/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta M.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Timiș, contestând hotărârea nr. 8824 din 15 ianuarie 2004, a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, respectiv de persoană strămutată, în sensul prevederilor acelui act normativ. Motivându-și cererea, reclamanta a arătat, în esență, că s-a născut în perioada refugiului părinților, în urma Dictatului de la Viena din 1940, dobândind același statut personal cu al acestora, anume statutul de refugiat.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 132/PI din 9 martie 2004, a admis acțiunea formulată de M.M. A anulat hotărârea nr. 8824 din 15 ianuarie 2004 și a obligat pârâta să emită o hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 iulie 1943 - 6 martie 1945. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinților săi, dobândind același statut, ca al acestora și suferind vexațiunile morale și materiale rezultate din condiția de persoană refugiată, cu toate consecințele ce decurg din aceasta. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Timiș, care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susținând în esență că reclamanta M.M. s-a născut la aproximativ 630 de zile după refugiul părinților și că nu poate avea același statut. Precizările nr. 3233 din 12 septembrie 2002, emise de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale fiind în sensul că beneficiază de drepturile instituite de Legea nr. 189/2000, doar copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte sau în timpul strămutării și născuți după strămutarea părinților în acea localitate. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente. Nu se contestă că reclamanta s-a născut la data de 15 iulie 1943, în comuna Nădlac, județul Arad, localitate unde părinții săi s-au refugiat din localitatea Turulung, județul Satu Mare.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații enumerate în dispozițiile normative menționate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație. În cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe care le-a suferit și familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 132/PI din 9 martie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2005.