ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1127/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ, reclamanta M.M. a chemat în judecată Casa

Județeană de Pensii Timiș, contestând hotărârea nr. 8824 din 15 ianuarie 2004,

a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea

privind recunoașterea calității de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000,

respectiv de persoană strămutată, în sensul prevederilor acelui act normativ.

Motivându-și cererea, reclamanta a

arătat, în esență, că s-a născut în perioada refugiului părinților, în urma Dictatului

de la Viena din 1940, dobândind același statut personal cu al acestora, anume

statutul de refugiat.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 132/PI din 9

martie 2004, a admis acțiunea formulată de M.M.

A anulat hotărârea nr. 8824 din 15

ianuarie 2004 și a obligat pârâta să emită o hotărâre prin care să-i recunoască

reclamantului, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea

nr. 189/2000, pentru perioada 15 iulie 1943 - 6 martie 1945.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinților săi,

dobândind același statut, ca al acestora și suferind vexațiunile morale și

materiale rezultate din condiția de persoană refugiată, cu toate consecințele

ce decurg din aceasta.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Timiș, care a invocat dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că reclamanta M.M. s-a născut la

aproximativ 630 de zile după refugiul părinților și că nu poate avea același

statut.

Precizările nr. 3233 din 12

septembrie 2002, emise de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de

Asigurări Sociale fiind în sensul că beneficiază de drepturile instituite de

Legea nr. 189/2000, doar copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea

de refugiu sau concepuți înainte sau în timpul strămutării și născuți după

strămutarea părinților în acea localitate.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente.

Nu se contestă că reclamanta s-a

născut la data de 15 iulie 1943, în comuna Nădlac, județul Arad, localitate

unde părinții săi s-au refugiat din localitatea Turulung, județul Satu Mare.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie

1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații

enumerate în dispozițiile normative menționate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice,

în perioada arătată.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele

care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate

consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

În cauză este necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe

care le-a suferit și familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Față de considerentele mai sus

expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare,

menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș

împotriva sentinței civile nr. 132/PI din 9 martie 2004, a Curții de Apel

Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 februarie 2005.