ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1128/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul B.A. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Timiș, contestând hotărârea nr. 8934 din 21 ianuarie 2004, a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, în calitate de soț supraviețuitor al unei persoane strămutate. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat în esență, că soția sa, B.M. (în prezent decedată), s-a născut în perioada refugiului părinților, în urma Dictatului de la Viena din 1940, dobândind același statut personal cu al acestora, anume statutul de refugiat.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 131/PI din 9 martie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.A., a anulat hotărârea nr. 8934 din 21 ianuarie 2004 și a obligat pârâta să emită o hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 3 din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 7 noiembrie 1943 - 6 martie 1945. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâta nu a contestat calitatea reclamantului, de soț supraviețuitor al defunctei B.M., a contestat, însă, calitatea de persoană strămutată a soției acestuia, având în vedere că s-a născut în timpul refugiului părinților săi și că nu beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000.

Or, având în vedere că soția reclamantului, a dobândit, din momentul nașterii sale, același statut, ca și părinții săi, suferind vexațiunile morale și materiale rezultate din condiția de persoană strămutată, refugiată, cu toate consecințele decurgând din aceasta. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut în esență că soția reclamantului nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, întrucât când s-au strămutat părinții săi, soția petentului nu era concepută, astfel că nu se poate prezuma că beneficiază de același statut, ca și al părinților săi, deoarece s-a născut la un interval de 37 luni ulterioare strămutării.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente. În cauză nu s-a contestat calitatea de soț supraviețuitor a reclamantului și nici împrejurarea că defuncta soție a acestuia, B.M. s-a născut la data de 7 noiembrie 1943, în Beiuș, județul Bihor, părinții săi fiind refugiați în această localitate, din anul 1940. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice. Ca atare, instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 131/PI din 9 martie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2005.