ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1125/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul C.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Timiș, contestând hotărârea nr. 8720 din 8 ianuarie 2004 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, respectiv de persoană strămutată, în sensul prevederilor acestui act normativ. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat în esență, că s-a născut în perioada refugiului părinților, după ce aceștia au fost mutați forțat din Bulgaria, în România, dobândind același statut cu al acestora, anume statutul de refugiat.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 128/PI din 9 martie 2004, a admis acțiunea formulată de C.M., a anulat hotărârea nr. 8720 din 8 ianuarie 2004 și a obligat pârâta să emită o hotărâre prin care să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 28 ianuarie 1944 - 6 martie 1945. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul s-a născut în timpul refugiului părinților săi și drept urmare, din momentul nașterii dobândește același statut, ca al părinților săi, suferind alături de aceștia, vexațiunile morale și materiale rezultate din condiția de persoană refugiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut în esență că, reclamantul-intimat nu a dovedit calitatea de persoană strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu, nefiind îndrituit să beneficieze de prevederile art. 1 al acestui act normativ, întrucât s-a născut după strămutarea părinților săi, în localitatea Corbu, raionul Medgidia, la data de 28 ianuarie 1944. A mai precizat că reclamantul-intimat ar fi putut beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, doar în cazul în care s-ar fi născut în intervalul de 300 de zile de la data refugiului părinților săi. Recursul este nefondat, pentru următoare considerente.

Nu este contestat faptul că reclamantul s-a născut la data de 28 ianuarie 1944, în localitatea Corbu, raionul Medgidia, localitate unde au fost strămutați părinții săi, la data de 14 septembrie 1940. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Ca atare instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat de reclamant este nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș, împotriva sentinței civile nr. 128/PI din 9 martie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2005.