ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1649/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 15 septembrie 2003, reclamantul V.G. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, anularea hotărârii nr. 7764 din 19 august

2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a susținut că este îndreptățit la acordarea calității de beneficiar

al actului normativ menționat, deoarece s-a născut în timpul refugiului

părinților săi, refugiu datorat persecuțiilor etnice suferite în urma Dictatului

de la Viena, dobândind la rândul său, statutul de refugiat.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 443/P.I.

din 2 decembrie 2003, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ contestat

și a obligat pârâta să emită o hotărâre prin care să-i recunoască calitatea de

beneficiar a prevederilor art. lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Instanța a reținut că și

copiii născuți în altă localitate, decât cea de domiciliu a părinților, au

același statut cu părinții lor, respectiv au suferit persecuții din motive

etnice, pe toată perioada strămutării, care este sinonimă cu refugiul.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

susținând, în esență că instanța a interpretat eronat probele dosarului și a

aplicat greșit legea.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1

lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, astfel cum a

fost modificată, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ,

persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie

1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă

localitate, decât cea de domiciliu.

Prin H.G. nr. 127/2002, au

fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.

În ce privește acordarea

drepturilor compensatorii, legiuitorul nu face deosebire între părinți și

copiii născuți în perioada refugiului, având în vedere că traiul în refugiu, ca

urmare a persecuțiilor de natură etnică, a avut consecințe identice, materiale

și morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor,

indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului părinților.

Cum reclamantul s-a născut

la data de 5 februarie 1944, în localitatea Măgești, județul Bihor, unde părinții

săi s-au refugiat în anul 1941, ca urmare a Dictatului de la Viena, curtea de apel a apreciat în mod corect că acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile

Legii nr. 189/2000.

Cât privește susținerea

intimatei-pârâte, ce vizează „contradicțiile” dintre declarațiile martorilor,

acest aspect nu poate fi reținut, având în vedere că unele declarații se referă

la refugiul părinților reclamantului, iar altele, strict la refugiul

reclamantului.

În consecință, în raport cu

cele ce preced, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și

temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 443/P.I.

din 2 decembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 martie 2005.