ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8841/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 63/P.I. din 3

februarie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamanta R.F. împotriva pârâtei

Casa Județeană de Pensii Timiș. A anulat hotărârea nr. 8529 din 9 decembrie

2003 și a obligat pârâta, să emită o hotărâre prin care să recunoască

reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea de Apel Timișoara a reținut în esență, că, întrucât reclamanta s-a

născut în timpul refugiului părinților săi, din momentul nașterii dobândește

același statut de refugiat, ca și părinții săi, suferind vexațiunile materiale

și morale rezultate din condiția de persoană refugiată, strămutată, cu toate

consecințele decurgând din aceasta.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, susținând în esență că, instanța de fond a încălcat

prevederile Legii nr. 189/2000, acordând drepturile prevăzute de art. 1 lit. c)

din lege, deși reclamanta s-a născut la un interval de 15 luni de la data

strămutării părinților săi.

Recursul nu este nefondat.

Este necontestat că reclamanta s-a

născut la data de 31 mai 1943, la Timișoara, unde părinții se refugiaseră din

localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice, exercitate după

Dictatul de la Viena.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a

suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999,

și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor

etnice.

Instanța de fond a reținut corect situația

de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale aplicabile. Pe cale de

consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 63/P.I. din 3

februarie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 decembrie 2004.