ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1028/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 20 iunie 2002, la Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ, sub nr. 44144, reclamantul P.S. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Timiș, pentru ca în contradictoriu cu aceasta să se dispună anularea deciziei nr. 11/10 mai 2002 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2002, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea drepturilor de persoană strămutată. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a născut în perioada refugiului părinților, astfel că beneficiază de prevederile legii.

Curtea de Apel Timișoara, prin sentința nr. 263 pronunțată la 20 august 2002, a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 11 din 10 mai 2002 și a obligat pe pârâtă să emită o nouă decizie prin care să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 conform art. 1 lit. c). Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că strămutarea din localitatea de domiciliu în alta pe criterii etnice este o modalitate de persecuție etnică ce a durat pe toată perioada strămutării, că de acest regim beneficiază și copilul născut, el având același statut ca și părinții săi. Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, pârâta a declarat recurs, susținând că reclamantul nu a dovedit calitatea de persoană strămutată, că nu beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât nu era născut la data refugiului.

Recursul este nefondat. Conform art. 1 din O.U.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează lit. c), a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu. Prin Normele de aplicare a ordonanței aprobată prin H.G. nr. 127/2000 art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din localitatea de domiciliu în alta pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată perioada strămutării, în mod legal, instanța a apreciat că și copilul năsut în localitatea în care părinții au fost strămutați are același statut cu aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui și data retrocedării pământului românesc. În consecință, soluția instanței de fond este legală și temeinică, iar recursul urmează să fie respins ca nefondat potrivit art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 263 din 20 august 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 14 martie 2003.