ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7073/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

M.T., în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Timiș, a solicitat anularea hotărârii nr. 8561 din 9

decembrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea la emiterea unei noi decizii, prin

care să i se recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000,

modificată, fiind născut în refugiu.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 80/PI din 10

februarie 2004, a admis acțiunea.

Considerând hotărârea, nelegală,

pârâta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în

fond, respingerea acțiunii, întrucât reclamantul nu s-a născut la intervalul de

maxim 300 de zile de la data la care începe perioada de strămutare a

părinților, arătând că potrivit Codului familiei, perioada concepției este

cuprinsă între a 180-a zi și a 300-a zi dinaintea nașterii copilului.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate,

decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobată prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate

în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din localitatea de

domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică,

ce durează pe toată perioada strămutării, în mod legal, instanța a apreciat că

și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are

același statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui și data

retrocedării pământului românesc.

Împrejurarea că reclamantul nu era

născut la data refugiului și că nu avea domiciliu de unde să fie strămutat, nu

este relevantă, atâta vreme, cât refugierea părinților l-a lipsit de dreptul de

a avea un domiciliu legal.

Perioada legală de concepție a

copilului interesează stabilirea filiației, și nu problema ce face obiectul

acțiunii de față; art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, prevede că

drepturile copilului se recunosc de la concepție, dacă se naște viu.

În consecință, recursul fiind nefondat,

urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 80/PI din 10 februarie

2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 septembrie 2004.