ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8819/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

M.V., în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Timiș, a solicitat anularea hotărârii nr. 8389 din 22

noiembrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia, la emiterea unei noi

hotărâri, prin care să i se recunoască calitatea de beneficiară a prevederilor art.

1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind născută în perioada de refugiu a

părinților.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 34 din 20 ianuarie

2004, a admis acțiunea, reținând că strămutarea din localitatea de domiciliu,

în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică, de acest

regim beneficiind și copilul născut în localitatea în care părinții au fost

strămutați, el având același statut, de refugiat.

Considerând hotărârea nelegală,

pârâta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în

fond, respingerea acțiunii, întrucât reclamanta nu avea domiciliu de unde să

fie strămutată, iar legislația română nu recunoaște capacitatea de folosință,

în favoarea fătului conceput.

Reclamanta s-a născut peste

intervalul de 300 de zile de la refugiul părinților săi.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive

etnice, după cum urmează: lit. c), a fost strămutat în altă localitate, decât

cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a ordonanței,

aprobată prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă

localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din localitatea de

domiciliu, în alta, pe criterii etnice este o modalitate de persecuție etnică,

ce durează pe toată perioada strămutării, în mod legal, instanța a apreciat că

și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are

același statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui, la data

retrocedării pământului românesc.

Împrejurarea că reclamanta nu era

născută la data refugiului și că nu avea domiciliu de unde să fie strămutată,

nu este relevantă, atâta vreme, cât și refugierea părinților a lipsit-o de

dreptul de a avea un domiciliu legal.

De precizat că, potrivit art. 7 alin.

(2) din Decretul nr. 31/1954, drepturile copilului se recunosc de la concepție,

dacă se naște viu.

Perioada de concepție legală a

copilului are relevanță, numai la stabilirea filiației, și nu la acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În consecință, soluția instanței

fiind legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ.,

urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 34

din 20 ianuarie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 decembrie 2004.