ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 407/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ, la data de 4 iulie 2005, reclamantul B.N. a

solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Timiș, să se dispună

anularea hotărârii nr. 9614 din 31 mai 2005, a Comisiei pentru aplicarea Legii

nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității

de beneficiar al prevederilor acestei legi.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat, în esență, că pârâta a refuzat să-i acorde drepturile prevăzute de

Legea nr. 189/2000, deși a făcut dovada că s-a născut pe timpul refugiului

părinților, în urma Dictatului de la Viena.

Prin sentința civilă nr. 253/PI din

27 septembrie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantului B.N., a anulat

hotărârea nr. 9614 din 30 mai 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii

Timiș, pe care a obligat-o să emită hotărâre prin care să-i recunoască

reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1

octombrie 1941 - 6 martie 1945.

Pentru a se pronunța în acest sens,

instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză, rezultă că

reclamantul a făcut dovada că s-a născut pe timpul refugiului părinților săi,

ca urmare a Dictatului de la Viena din 1940 și a dobândit același statut de

refugiat, ca și aceștia, datorită vexațiunilor morale și materiale pe care le-a

suferit, fiind îndreptățit să beneficieze de măsurile reparatorii instituite de

Statul român.

Totodată, instanța de fond a

înlăturat precizările Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări

Sociale nr. 3423 din 26 septembrie 2002, potrivit cărora pot beneficia de

drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000, doar copii născuți în timpul

călătoriei spre localitățile de refugiu sau concepuți înainte sau în timpul

strămutării și născuți după strămutarea părinților. Instanța a apreciat că

aceste precizări reprezintă o interpretare eronată a prevederilor art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000 și constituie o opinie fără caracter obligatoriu,

exprimată de menționata instituție.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta consideră că instanța de

fond a pronunțat o soluție greșită, deoarece reclamantul s-a născut la un

interval de 13 luni de la data strămutării părinților săi, dată la care nu era

nici măcar conceput.

În susținerea recursului declarat,

recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Timiș a invocat precizările Casei

Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale nr. 3233 din 12

septembrie 2002 și nr. 3423 din 26 septembrie 2002, potrivit cărora de

dispozițiile Legii nr. 189/2000 beneficiază și copiii născuți în timpul

călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte sau în timpul

strămutării și născuți după strămutarea părinților în acea localitate, adică

acei copii care s-au născut la un interval de maximum 300 de zile de la

începerea strămutării părinților, cunoscut fiind că, potrivit Codului familiei,

perioada legală de concepție a copilului este cuprinsă între a 180-a zi și a

300-a zi dinaintea nașterii.

În cauză, recurenta susține că

reclamantul nu poate beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000,

întrucât s-a născut după 390 zile la începerea refugiului părinților săi.

Examinându-se sentința atacată, în

raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat,

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea

nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile

ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate

între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe

motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a

strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].

Din probele administrate în cauză

rezultă că reclamantul s-a născut la data de 1 octombrie 1941, în municipiul

Brașov, pe timpul refugiului părinților săi, din județul Sălaj, ca urmare a

aplicării Dictatului de Viena din 1940.

Instanța nu poate avea în vedere

motivul de recurs privind nașterea reclamantului la un interval de 390 zile de

la începerea refugiului părinților săi.

Din interpretarea teologică a

prevederilor

O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea

nr. 189/2000, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl

constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite

de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din

motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni

români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din

motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțelese atât persoanele care

au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat

persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt

asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este de necontestat că

reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a îndurat familia sa, ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate.

Rezultă că instanța de fond a

reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale

aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat este nefondat și va fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 253/PI din 27

septembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 februarie 2006.