ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5566/2005

ÎNALTA CURTE DE C.ȚIE ȘI JUSTIȚIE

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 677 din 10 mai 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 5970/2003, s-a dispus, în baza art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. a), b) și i) și art. 176 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului O.M.B., la pedeapsa de 20 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., același inculpat a fost condamnat, la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă perioada arestării preventive de la 17 august 2000 la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 14 C. proc. pen., combinat cu art. 998 și art. 999 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de părțile civile P.I. și K.A., fiind obligat la câte 50.000.000 lei cu titlu de daune morale.

Au fost respinse pretențiile civile formulate de P.D. și C.V. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 60.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență, următoarele: Inculpatul O.M.B., de cetățenie româno-germană, era un cunoscut jucător al cazinourilor, frecventând deseori C.V., pasiune care nu-i era străină nici victimei M.P. Cu privire la „activitatea” victimei în incinta Casei V. s-a reținut că aceasta obișnuia să împrumute, cu dobândă disproporționat de mare, diverse sume de bani împătimiților jocurilor de noroc.

În luna septembrie 1999, inculpatul și victima s-au întâlnit la Cazinoul C.V., unde primul a împrumutat suma de 13.200 dolari S.U.A., așa cum rezultă din înscrisul sub semnătură privată găsit asupra lui P.M., sumă ce trebuia restituită la 1 octombrie 1999. Pentru garantarea împrumutului, inculpatul a lăsat victimei cu titlu de gaj mașina sa și talonul acesteia. Nemulțumit de faptul că inculpatul nu a restituit la scadență suma împrumutată, P.M. a început să întreprindă demersurile necesare recuperării banilor. Astfel, în data de 8 octombrie 1999, victima l-a sunat pe inculpat de la telefonul mobil de două ori, la orele 15,51 și la 15,56, iar la 16,01 s-a purtat o convorbire la același număr de telefon.

Întrucât nu a reușit recuperarea sumei, victima l-a chemat pe martorul R.N. din Ploiești, urmând ca, în data de 8 octombrie 1999 seara, să se întâlnească cu inculpatul în același scop. Inculpatul i-a solicitat martorului R.N., în data de 8 octombrie 1999, să-i asigure transportul până la Cofetăria D., situată în Piața Dorobanți unde urma să se întâlnească cu victima căreia intenționa să-i restituie o parte din banii împrumutați cu titlu de împrumut. De asemenea, inculpatul a fost cel care l-a contactat telefonic pe P.M., stabilind ora și locul de întâlnire, fapt ce rezultă din conținutul listingurilor telefonice. În aceste împrejurări, martorul R.N. a ajuns la sediul firmei inculpatului, în jurul orelor 18,30, inculpatul aducându-i la cunoștință faptul că împrumutase bani de la victimă, cu dobândă foarte mare.

Prezența inculpatului și a martorului R.N. la sediul firmei a fost observată și de martorul V.E. Înainte de plecare, la cererea inculpatului, R.N. a îmbrăcat o bluză de trening aparținând inculpatului, lăsându-și propria bluză la firmă, fapt confirmat și de martorul V.E. Cu motivarea că îi este teamă să nu fie agresat, inculpatul a luat o sacoșă în care se afla un cuțit de vânătoare, o bâtă de lemn din trusa de pescuit, un cuțit de dimensiuni reduse și o bandă adezivă, premeditând astfel săvârșirea faptei. În jurul orelor 19,30, victima s-a deplasat cu autoturismul Dacia Break spre Calea Dorobanți, unde a și parcat autoturismul, fiind găsit ulterior săvârșirii faptei în data de 12 octombrie 1999. De asemenea, inculpatul O.M.B.

s-a urcat la volanul autoturismului TOYOTA pe care l-a condus, îndreptându-se spre Calea Dorobanți, cerându-i martorului R.N. să se ascundă sub o prelată în portbagajul autoturismului. Ajungând în Piața Dorobanți, inculpatul O.M.B. a coborât din autoturism, în timp ce R.N. stătea în continuare ascuns sub prelată, iar după câteva minute s-a întors cu victima, căreia i-a spus că urma să meargă la Ploiești pentru a-i restitui cei 10.000 dolari S.U.A. Autoturismul a început să ruleze în direcția Ploiești pe DN 1, circulând aproximativ 1,5 km pe Șoseaua Podului Snagov, după care, părăsind DN 1 s-a îndreptat în direcția Palatului Snagov. După scurt timp, inculpatul a părăsit brusc carosabilul, oprindu-se la circa 3 m de marginea șoselei.

Martorul R.N. a rămas în continuare ascuns în autoturismul inculpatului, însă a putut sesiza discuția aprinsă dintre acesta și victima P.M. care, a afirmat că nu are încredere în O.M.B. și că nu mai vrea să ajungă la Ploiești, solicitându-i totodată, acestuia să meargă la discoteca din Snagov unde se găseau mai mulți prieteni de-ai victime. Imediat după ce autoturismul a fost oprit, R.N. a ieșit de sub prelată, a ajuns pe bancheta din spate și văzând că victima îl cuprinsese cu brațul stâng de gât pe inculpat, a intervenit și a lovit-o pe aceasta cu muchia palmei în regiunea posterioară a gâtului. Ulterior, în timp ce martorul R.N. a imobilizat victima, ținând-o de brațe, inculpatul a lovit-o pe aceasta în cap și pe tot corpul, cu bâta confecționată din lemn, care fusese depozitată între scaunul șoferului și caroserie.

În acest incident, din greșeală, inculpatul l-a lovit pe martor cu bâta. Prin mai multe manevre, inculpatul a reușit să repună mașina pe carosabil, a virat dreapta și a mers aproximativ 500 m în direcția Snagov, în timp ce victima a rămas ghemuită cu mâinile acoperindu-i capul, fără a scoate vreun cuvânt. Încercând să scoată victima din mașină, inculpatul a coborât din autoturism, l-a ocolit prin partea din față, a deschis portiera din dreapta față, după ce anterior inculpatul ridicase siguranța portierei din interior, dar, întrucât victima era inertă nu au reușit să desfacă centura de siguranță și au tăiat-o cu un cuțit pe care îl luaseră de la sediul SC O.I.M. SRL. În momentul în care victima a fost dată jos din mașină, spre surprinderea celor doi, s-a ridicat și a început să meargă cu pași nesiguri.

La îndemnul inculpatului, după 10-12 m, martorul R.N. a ajuns victima din urmă și a îmbrâncit-o, iar aceasta a căzut în față peste niște bușteni. Imediat, inculpatul a luat din portbagajul autoturismului TOYOTA o bâtă metalică, aplicându-i victimei în cap și pe tot corpul mai multe lovituri, în urma cărora acesta a decedat. Ulterior, la solicitarea inculpatului, martorul R.N. a târât cadavrul 28 m, unde l-au abandonat. În continuare, cei doi s-au îndepărtat spre Vila 23 și ulterior, spre DN 1 în direcția București. În drum spre sediul firmei, aceștia au observat că victimei îi căzuse un telefon mobil și puloverul, iar inculpatul le-a aruncat în drum spre București. În apropierea locului faptei, cadavrul victimei fiind descoperit, la data de 10 octombrie 1999, în Pădurea Snagov, a fost găsită una din cheile autoturismului marca MERCEDES 300 condus de inculpat, cealaltă cheie fiind găsită la sediul firmei SC O.I.M.

SRL. Cu ocazia percheziției s-a constatat că inculpatul deținea o armă fără să posede permis corespunzător. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul O.M.B., solicitând achitarea sa în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a), C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 540 din 4 iulie 2005, pronunțată în dosarul nr. 1936/2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, menținând ca fiind legală și temeinică sentința instanței de fond. A fost menținută starea de arest a inculpatului și dedusă perioada prevenției de la 17 august 2000 la zi.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că starea de fapt a fost stabilită corect de prima instanță, iar încadrarea juridică a faptei este legală. De asemenea, individualizarea judiciară a pedepsei corespunde criteriilor stabilite prin art. 72 C. pen. și exigențelor impuse prin art. 52 C. pen. Împotriva acestor hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul O.M.B., solicitând casarea acestora și în cadrul rejudecării, achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat restituirea cauzei procurorului, pentru completarea urmăririi penale. Inculpatul recurent a invocat necesitatea vizionării unui număr de 12 casete video care cuprind înregistrările de la C.V. din ziua respectivă și care demonstrează că nu este autorul faptei reținute în sarcina sa prin actul de trimitere în judecată. Au fost depuse mai multe înscrisuri din care rezultă activitatea pe care inculpatul o desfășura la firmele pe care le administra. Înalta Curte, examinând hotărârile pronunțate prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385 6 C. proc. pen., raportat la art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 62 C. proc.

pen., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, iar potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate. În dreptul nostru, funcționează așadar, principiul liberei aprecieri a probelor, concluzia la care ajung organele judiciare sprijinindu-se pe probe indubitabile care dovedesc existența infracțiunii și vinovăția inculpatului.

În cauza de față se observă că, starea de fapt reținută de instanța de fond și confirmată în apel, constând în aceea că la începutul lunii octombrie inculpatul O.M.B., cu premeditare și din interes material, în public și prin cruzimi a ucis victima P.M., este corectă, iar încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. a), b) și i) și art. 176 lit. a) C. pen., este legală. De asemenea, a fost corect reținută în sarcina inculpatului infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., inculpatul deținând fără drept, la locuința sa, un pistol cu gaze fără să posede permis de port armă. Împrejurările comiterii infracțiunii de omor de către inculpatul O.M.B.

rezultă fără dubiu din declarațiile martorilor, precum și din celelalte probe administrate și interpretate corect de către instanța de judecată. Relevante sub acest aspect sunt declarațiile martorului R.N., care a și fost condamnat pentru infracțiunea de omor, potrivit cărora inculpatul era un cunoscut jucător al cazinourilor atât în Germania cât și în România, cheltuind sume uriașe. Înclinația inculpatului spre astfel de jocuri era cunoscută și de martorul P.D.R., partener de afaceri cu inculpatul, care a arătat că relațiile dintre ei s-au răcit, începând cu primăvara anului 1999 când inculpatul a început să joace la cazinouri, dispărând sume importante de bani de la firmă. În aceste împrejurări, inculpatul a cunoscut-o pe victima P.M.

care frecventa cazinourile din București, obișnuind totodată, să împrumute sume de bani cu o dobândă disproporționat de mare, la diverse persoane împătimite de jocurile de noroc. Având nevoie de bani, inculpatul a împrumutat de la victimă suma de 13.200 dolari S.U.A. cu obligația de a fi restituiți la data de 1 octombrie 1999. Faptul că lucrurile au stat astfel, rezultă din înscrisul găsit în apropierea victimei cu ocazia cercetării la fața locului. Potrivit acestuia, inculpatul se obliga să restituie suma la 1 octombrie 1999, lăsând mașina sa cu talonul sub formă de gaj. Dat fiind faptul că data scadenței era depășită, iar inculpatul nu avea banii necesari pentru acoperirea împrumutului, a luat hotărârea de a se întâlni cu victima P.M.

Premeditarea săvârșirii faptei rezultă, cu prisosință, din declarațiile martorilor audiați de instanța de judecată și de procuror. Astfel, martorul R.N. a relatat că, în data de 8 octombrie 1999, a fost contactat telefonic de inculpat, solicitându-i să vină de la Ploiești la București. Apoi, inculpatul i-a spus că a împrumutat de la un prieten o sumă mare de bani, observând totodată, că „O.M.B. se afla într-o stare de agitație și nervozitate care pe mine m-a speriat”. A fost de acord să-l însoțească la sediul firmei și să pună într-o sacoșă un cuțit de vânătoare, o bâtă din lemn din trusa de pescuit, un cuțit și o bandă adezivă. De asemenea, a fost de acord să lase bluza sa de trening la sediul firmei și să se îmbrace cu bluza de trening aparținând inculpatului.

Aceleași aspecte sunt relevate și de martorul V.E. care a arătat că după plecarea celor doi, a găsit la firmă o bluză de calitate inferioară care nu aparținea inculpatului, acesta obișnuind să-și cumpere lucruri scumpe. Cât privește desfășurarea ulterioară a evenimentelor, martorul R.N. arată că, după ce au ajuns în Pădurea Snagov, pentru a-l putea elibera pe inculpat din mâinile victimei, mâna dreaptă a lui P.M. fiind încolăcită de gâtul lui O.M.B., i-a aplicat două lovituri cu palma în spatele gâtului. În timp ce victima a fost imobilizată, inculpatul a lovit-o în cap și peste tot corpul cu bâta care se afla între scaunul șoferului și caroserie. Relevant este, de asemenea, faptul că în cursul cercetării judecătorești, martorul R.N.

a arătat că declarația dată în cursul urmăririi penale este conformă cu realitatea, menținând-o în totalitate. Înainte ca victima să fie abandonată, inculpatul, folosindu-se de o bâtă metalică i-a aplicat acesteia în zona capului, mai multe lovituri în urma cărora s-a produs decesul. După consumarea infracțiunii, inculpatul i-a cerut martorului să ducă autoturismul TOYOTA în curtea imobilului mamei sale din localitatea Ploiești, aspect confirmat și de martora N.L. În atare condiții, susținerile inculpatului, în sensul că în seara zilei de 8 octombrie 1999, în jurul orelor 20,00, oră la care s-a produs altercația urmată de moartea victimei, s-ar fi aflat în Restaurantul C.V. sunt nereale și în mod judicios au fost înlăturate de instanțele de judecată.

Cu privire la acest aspect urmare rolului activ al instanței, s-a comunicat faptul că inculpatul a intrat în restaurant prima dată, în ziua de 8 octombrie 1999, la ora 6,15, iar martora K. nu a confirmat întâlnirea cu inculpatul la ora 20,00, aceasta având loc mult mai târziu, respectiv în jurul orelor 21,00. Coroborând astfel declarațiile martorilor cu celelalte probe administrate, procesele-verbale de cercetare la fața locului, procesele-verbale de cercetare a autoturismelor MERCEDES, TOYOTA și autoturismul marca Dacia Break rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesul-verbal prin care se consemnează refuzul inculpatului O.M.B. privind efectuarea unei confruntări cu martorul R.N., rezultă indubitabil că inculpatul O.M.B.

este autorul faptei reținută în sarcina sa. În raport de datele prezentate anterior, analizate și prin prisma cerințelor impuse de art. 333 C. proc. pen., se constată ca fiind nefondată și cererea inculpatului privind restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale. Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.M.B. împotriva deciziei penale nr. 540 din 4 iulie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. În temeiul dispozițiilor art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc.

pen., se va deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 17 august 2000 la zi. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E În baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.M.B. împotriva deciziei penale nr. 540 din 4 iulie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. În temeiul dispozițiilor art. 385 17 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 17 august 2000 la 3 octombrie 2005. În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON (1.200.000 lei). Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 octombrie 2005.