ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5566/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5566/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

ÎNALTA CURTE DE C.ȚIE ȘI JUSTIȚIE

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 677 din 10

mai 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr.

5970/2003, s-a dispus, în baza art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. a),

b) și i) și art. 176 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului O.M.B., la

pedeapsa de 20 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit

de grav.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen.,

i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 279 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 13 C. pen., același inculpat a fost condamnat, la pedeapsa de

2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului

armelor și munițiilor.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., au fost

interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a fost

dedusă perioada arestării preventive de la 17 august 2000 la zi, iar în baza art.

350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 14 C. proc. pen.,

combinat cu art. 998 și art. 999 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă

formulată de părțile civile P.I. și K.A., fiind obligat la câte 50.000.000 lei

cu titlu de daune morale.

Au fost respinse pretențiile civile

formulate de P.D. și C.V.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 60.000.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut în esență, următoarele:

Inculpatul O.M.B., de cetățenie

româno-germană, era un cunoscut jucător al cazinourilor, frecventând deseori C.V.,

pasiune care nu-i era străină nici victimei M.P.

Cu privire la „activitatea” victimei

în incinta Casei V. s-a reținut că aceasta obișnuia să împrumute, cu dobândă

disproporționat de mare, diverse sume de bani împătimiților jocurilor de noroc.

În luna septembrie 1999, inculpatul

și victima s-au întâlnit la Cazinoul C.V., unde primul a împrumutat suma de

13.200 dolari S.U.A., așa cum rezultă din înscrisul sub semnătură privată găsit

asupra lui P.M., sumă ce trebuia restituită la 1 octombrie 1999.

Pentru garantarea împrumutului,

inculpatul a lăsat victimei cu titlu de gaj mașina sa și talonul acesteia.

Nemulțumit de faptul că inculpatul

nu a restituit la scadență suma împrumutată, P.M. a început să întreprindă

demersurile necesare recuperării banilor.

Astfel, în data de 8 octombrie 1999,

victima l-a sunat pe inculpat de la telefonul mobil de două ori, la orele 15,51

și la 15,56, iar la 16,01 s-a purtat o convorbire la același număr de telefon.

Întrucât nu a reușit recuperarea

sumei, victima l-a chemat pe martorul R.N. din Ploiești, urmând ca, în data de

8 octombrie 1999 seara, să se întâlnească cu inculpatul în același scop.

Inculpatul i-a solicitat martorului

R.N., în data de 8 octombrie 1999, să-i asigure transportul până la Cofetăria D.,

situată în Piața Dorobanți unde urma să se întâlnească cu victima căreia

intenționa să-i restituie o parte din banii împrumutați cu titlu de împrumut.

De asemenea, inculpatul a fost cel

care l-a contactat telefonic pe P.M., stabilind ora și locul de întâlnire, fapt

ce rezultă din conținutul listingurilor telefonice.

În aceste împrejurări, martorul R.N.

a ajuns la sediul firmei inculpatului, în jurul orelor 18,30, inculpatul

aducându-i la cunoștință faptul că împrumutase bani de la victimă, cu dobândă

foarte mare.

Prezența inculpatului și a

martorului R.N. la sediul firmei a fost observată și de martorul V.E.

Înainte de plecare, la cererea

inculpatului, R.N. a îmbrăcat o bluză de trening aparținând inculpatului,

lăsându-și propria bluză la firmă, fapt confirmat și de martorul V.E.

Cu motivarea că îi este teamă să nu

fie agresat, inculpatul a luat o sacoșă în care se afla un cuțit de vânătoare,

o bâtă de lemn din trusa de pescuit, un cuțit de dimensiuni reduse și o bandă

adezivă, premeditând astfel săvârșirea faptei.

În jurul orelor 19,30, victima s-a

deplasat cu autoturismul Dacia Break spre Calea Dorobanți, unde a și parcat

autoturismul, fiind găsit ulterior săvârșirii faptei în data de 12 octombrie

1999.

De asemenea, inculpatul O.M.B. s-a

urcat la volanul autoturismului TOYOTA pe care l-a condus, îndreptându-se spre

Calea Dorobanți, cerându-i martorului R.N. să se ascundă sub o prelată în

portbagajul autoturismului.

Ajungând în Piața Dorobanți,

inculpatul O.M.B. a coborât din autoturism, în timp ce R.N. stătea în

continuare ascuns sub prelată, iar după câteva minute s-a întors cu victima,

căreia i-a spus că urma să meargă la Ploiești pentru a-i restitui cei 10.000 dolari

S.U.A.

Autoturismul a început să ruleze în

direcția Ploiești pe DN 1, circulând aproximativ 1,5 km pe Șoseaua Podului

Snagov, după care, părăsind DN 1 s-a îndreptat în direcția Palatului Snagov.

După scurt timp, inculpatul a părăsit brusc carosabilul, oprindu-se la circa 3

m de marginea șoselei.

Martorul R.N. a rămas în continuare

ascuns în autoturismul inculpatului, însă a putut sesiza discuția aprinsă

dintre acesta și victima P.M. care, a afirmat că nu are încredere în O.M.B. și

că nu mai vrea să ajungă la Ploiești, solicitându-i totodată, acestuia să

meargă la discoteca din Snagov unde se găseau mai mulți prieteni de-ai victime.

Imediat după ce autoturismul a fost

oprit, R.N. a ieșit de sub prelată, a ajuns pe bancheta din spate și văzând că

victima îl cuprinsese cu brațul stâng de gât pe inculpat, a intervenit și a

lovit-o pe aceasta cu muchia palmei în regiunea posterioară a gâtului.

Ulterior, în timp ce martorul R.N. a

imobilizat victima, ținând-o de brațe, inculpatul a lovit-o pe aceasta în cap

și pe tot corpul, cu bâta confecționată din lemn, care fusese depozitată între

scaunul șoferului și caroserie. În acest incident, din greșeală, inculpatul l-a

lovit pe martor cu bâta.

Prin mai multe manevre, inculpatul a

reușit să repună mașina pe carosabil, a virat dreapta și a mers aproximativ 500

m în direcția Snagov, în timp ce victima a rămas ghemuită cu mâinile

acoperindu-i capul, fără a scoate vreun cuvânt.

Încercând să scoată victima din

mașină, inculpatul a coborât din autoturism, l-a ocolit prin partea din față, a

deschis portiera din dreapta față, după ce anterior inculpatul ridicase

siguranța portierei din interior, dar, întrucât victima era inertă nu au reușit

să desfacă centura de siguranță și au tăiat-o cu un cuțit pe care îl luaseră de

la sediul SC O.I.M. SRL.

În momentul în care victima a fost

dată jos din mașină, spre surprinderea celor doi, s-a ridicat și a început să

meargă cu pași nesiguri. La îndemnul inculpatului, după 10-12 m, martorul R.N.

a ajuns victima din urmă și a îmbrâncit-o, iar aceasta a căzut în față peste

niște bușteni. Imediat, inculpatul a luat din portbagajul autoturismului TOYOTA

o bâtă metalică, aplicându-i victimei în cap și pe tot corpul mai multe

lovituri, în urma cărora acesta a decedat.

Ulterior, la solicitarea

inculpatului, martorul R.N. a târât cadavrul 28 m, unde l-au abandonat.

În continuare, cei doi s-au

îndepărtat spre Vila 23 și ulterior, spre DN 1 în direcția București. În drum spre

sediul firmei, aceștia au observat că victimei îi căzuse un telefon mobil și

puloverul, iar inculpatul le-a aruncat în drum spre București.

În apropierea locului faptei,

cadavrul victimei fiind descoperit, la data de 10 octombrie 1999, în Pădurea

Snagov, a fost găsită una din cheile autoturismului marca MERCEDES 300 condus

de inculpat, cealaltă cheie fiind găsită la sediul firmei SC O.I.M. SRL.

Cu ocazia percheziției s-a constatat

că inculpatul deținea o armă fără să posede permis corespunzător.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat apel inculpatul O.M.B., solicitând achitarea sa în

conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a), C. proc. pen., raportat la

art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 540 din 4

iulie 2005, pronunțată în dosarul nr. 1936/2005, a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului, menținând ca fiind legală și temeinică sentința instanței de

fond.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și dedusă perioada prevenției de la 17 august 2000 la zi.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., a obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 800.000 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanța de

apel a reținut că starea de fapt a fost stabilită corect de prima instanță, iar

încadrarea juridică a faptei este legală.

De asemenea, individualizarea

judiciară a pedepsei corespunde criteriilor stabilite prin art. 72 C. pen. și

exigențelor impuse prin art. 52 C. pen.

Împotriva acestor hotărâri, în

termen legal a declarat recurs inculpatul O.M.B., solicitând casarea acestora

și în cadrul rejudecării, achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat

restituirea cauzei procurorului, pentru completarea urmăririi penale.

Inculpatul recurent a invocat

necesitatea vizionării unui număr de 12 casete video care cuprind

înregistrările de la C.V. din ziua respectivă și care demonstrează că nu este

autorul faptei reținute în sarcina sa prin actul de trimitere în judecată.

Au fost depuse mai multe înscrisuri

din care rezultă activitatea pe care inculpatul o desfășura la firmele pe care

le administra.

Înalta Curte, examinând hotărârile

pronunțate prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu,

potrivit dispozițiilor art. 385

6

C. proc. pen., raportat la art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru următoarele

considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 62 C.

proc. pen., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și

instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe

bază de probe, iar potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au

valoare dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de

urmărire penală sau instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor

administrate.

În dreptul nostru, funcționează

așadar, principiul liberei aprecieri a probelor, concluzia la care ajung

organele judiciare sprijinindu-se pe probe indubitabile care dovedesc existența

infracțiunii și vinovăția inculpatului.

În cauza de față se observă că,

starea de fapt reținută de instanța de fond și confirmată în apel, constând în

aceea că la începutul lunii octombrie inculpatul O.M.B., cu premeditare și din

interes material, în public și prin cruzimi a ucis victima P.M., este corectă,

iar încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de omor deosebit de grav,

prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. a), b) și i) și art. 176 lit.

a) C. pen., este legală.

De asemenea, a fost corect reținută

în sarcina inculpatului infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 13 C. pen., inculpatul deținând fără drept, la locuința sa,

un pistol cu gaze fără să posede permis de port armă.

Împrejurările comiterii infracțiunii

de omor de către inculpatul O.M.B. rezultă fără dubiu din declarațiile

martorilor, precum și din celelalte probe administrate și interpretate corect

de către instanța de judecată.

Relevante sub acest aspect sunt

declarațiile martorului R.N., care a și fost condamnat pentru infracțiunea de

omor, potrivit cărora inculpatul era un cunoscut jucător al cazinourilor atât

în Germania cât și în România, cheltuind sume uriașe.

Înclinația inculpatului spre astfel

de jocuri era cunoscută și de martorul P.D.R., partener de afaceri cu

inculpatul, care a arătat că relațiile dintre ei s-au răcit, începând cu

primăvara anului 1999 când inculpatul a început să joace la cazinouri,

dispărând sume importante de bani de la firmă.

În aceste împrejurări, inculpatul a

cunoscut-o pe victima P.M. care frecventa cazinourile din București, obișnuind

totodată, să împrumute sume de bani cu o dobândă disproporționat de mare, la

diverse persoane împătimite de jocurile de noroc.

Având nevoie de bani, inculpatul a

împrumutat de la victimă suma de 13.200 dolari S.U.A. cu obligația de a fi

restituiți la data de 1 octombrie 1999.

Faptul că lucrurile au stat astfel,

rezultă din înscrisul găsit în apropierea victimei cu ocazia cercetării la fața

locului.

Potrivit acestuia, inculpatul se

obliga să restituie suma la 1 octombrie 1999, lăsând mașina sa cu talonul sub

formă de gaj.

Dat fiind faptul că data scadenței

era depășită, iar inculpatul nu avea banii necesari pentru acoperirea

împrumutului, a luat hotărârea de a se întâlni cu victima P.M.

Premeditarea săvârșirii faptei

rezultă, cu prisosință, din declarațiile martorilor audiați de instanța de

judecată și de procuror.

Astfel, martorul R.N. a relatat că,

în data de 8 octombrie 1999, a fost contactat telefonic de inculpat,

solicitându-i să vină de la Ploiești la București.

Apoi, inculpatul i-a spus că a

împrumutat de la un prieten o sumă mare de bani, observând totodată, că „O.M.B.

se afla într-o stare de agitație și nervozitate care pe mine m-a speriat”.

A fost de acord să-l însoțească la

sediul firmei și să pună într-o sacoșă un cuțit de vânătoare, o bâtă din lemn

din trusa de pescuit, un cuțit și o bandă adezivă.

De asemenea, a fost de acord să lase

bluza sa de trening la sediul firmei și să se îmbrace cu bluza de trening

aparținând inculpatului.

Aceleași aspecte sunt relevate și de

martorul V.E. care a arătat că după plecarea celor doi, a găsit la firmă o

bluză de calitate inferioară care nu aparținea inculpatului, acesta obișnuind

să-și cumpere lucruri scumpe.

Cât privește desfășurarea ulterioară

a evenimentelor, martorul R.N. arată că, după ce au ajuns în Pădurea Snagov,

pentru a-l putea elibera pe inculpat din mâinile victimei, mâna dreaptă a lui P.M.

fiind încolăcită de gâtul lui O.M.B., i-a aplicat două lovituri cu palma în

spatele gâtului.

În timp ce victima a fost imobilizată,

inculpatul a lovit-o în cap și peste tot corpul cu bâta care se afla între

scaunul șoferului și caroserie.

Relevant este, de asemenea, faptul

că în cursul cercetării judecătorești, martorul R.N. a arătat că declarația

dată în cursul urmăririi penale este conformă cu realitatea, menținând-o în

totalitate.

Înainte ca victima să fie

abandonată, inculpatul, folosindu-se de o bâtă metalică i-a aplicat acesteia în

zona capului, mai multe lovituri în urma cărora s-a produs decesul.

După consumarea infracțiunii,

inculpatul i-a cerut martorului să ducă autoturismul TOYOTA în curtea

imobilului mamei sale din localitatea Ploiești, aspect confirmat și de martora

N.L.

În atare condiții, susținerile inculpatului,

în sensul că în seara zilei de 8 octombrie 1999, în jurul orelor 20,00, oră la

care s-a produs altercația urmată de moartea victimei, s-ar fi aflat în

Restaurantul C.V. sunt nereale și în mod judicios au fost înlăturate de

instanțele de judecată.

Cu privire la acest aspect urmare

rolului activ al instanței, s-a comunicat faptul că inculpatul a intrat în

restaurant prima dată, în ziua de 8 octombrie 1999, la ora 6,15, iar martora K.

nu a confirmat întâlnirea cu inculpatul la ora 20,00, aceasta având loc mult

mai târziu, respectiv în jurul orelor 21,00.

Coroborând astfel declarațiile

martorilor cu celelalte probe administrate, procesele-verbale de cercetare la

fața locului, procesele-verbale de cercetare a autoturismelor MERCEDES, TOYOTA

și autoturismul marca Dacia Break rapoartele de constatare tehnico-științifică,

procesul-verbal prin care se consemnează refuzul inculpatului O.M.B. privind

efectuarea unei confruntări cu martorul R.N., rezultă indubitabil că inculpatul

O.M.B. este autorul faptei reținută în sarcina sa.

În raport de datele prezentate

anterior, analizate și prin prisma cerințelor impuse de art. 333 C. proc. pen.,

se constată ca fiind nefondată și cererea inculpatului privind restituirea

cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale.

Având în vedere considerentele

prezentate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul O.M.B. împotriva deciziei penale nr. 540 din 4 iulie 2005 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

În temeiul dispozițiilor art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C.

proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de

la 17 august 2000 la zi.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 120 RON

cu titlu de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul O.M.B. împotriva deciziei penale nr. 540 din 4 iulie

2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și familie.

În temeiul dispozițiilor art. 385

17

alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen.,

deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata arestării preventive de la 17 august 2000  la 3 octombrie

2005.

În baza dispozițiilor art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de 120 RON (1.200.000 lei).

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

octombrie 2005.