ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2090/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II-a

penală, prin sentința penală nr. 334 din 10 aprilie 2002, a condamnat pe

inculpatul R.G. la:

- 2 ani închisoare, pentru

infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută de

art. 279 alin. (1) și (3) lit. a) C. pen. și

- 2 ani și 6 luni închisoare, pentru

tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20, raportat la

art. 174 și art. 175 lit. c) și i) și art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea

art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (2) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de un an și 3 luni închisoare, după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34

alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, precum și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o durată de un an și 3 luni.

A dispus aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsă, durata reținerii și arestării preventive de la 20 decembrie 1999, la

8 noiembrie 2001.

A luat act că părțile vătămate R.O.,

R.N.D. și K.R. nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., raportate la art. 188 din Legea nr. 3/1978, l-a obligat pe inculpat la

plata sumei de 4.373.564 lei despăgubiri, către partea civilă Spitalul Clinic

de Urgență București, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data rămânerii

definitive a hotărârii, până la achitarea integrală a debitului.

Conform art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea pistolului marca B., corp delict, aflat în camera de

corpuri delicte a Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

În baza art. 191 C. proc. pen., l-a

obligat pe inculpat să plătească statului suma de 3.000.000 lei cheltuieli

judiciare.

S-a reținut următoarea situație de

fapt:

R.C.V. era căsătorită cu R.O.,

cetățean iranian, care avea o firmă comercială în Complexul D., din București.

Deoarece, după ce, din căsătorie,

s-a născut un copil, soțul începuse să-și neglijeze familia, soția sa a hotărât

să ia legătura cu soțul său, pentru a cunoaște ce intenții are în legătură cu

căsătoria și cu responsabilitățile privind creșterea și educarea copilului.

Aflând despre aceste intenții ale

surorii sale, inculpatul R.G. s-a oferit să o însoțească.

Astfel, la data de 20 decembrie,

inculpatul s-a deplasat, împreună cu sora sa, cu tatăl său, R.D., cu fratele

său, R.N.D. și vărul său, S.D., la complexul comercial unde sora sa urma să

poarte discuția cu soțul ei.

La început, discuțiile au fost

pașnice, dar după ce R.O. a comunicat că intenționează să divorțeze și soția sa

i-a cerut bani, pentru întreținerea copilului, brusc soțul a devenit violent,

lovindu-și soția cu pumnul peste față. În apărarea acesteia au intervenit R.D.,

R.N.D. și S.D., iar în favoarea soțului au intervenit coasociații firmei sale,

conflictul extinzându-se.

În aceste împrejurări, inculpatul

R.G., a intrat în standul cumnatului său, a scos un pistol din buzunar, l-a

armat, l-a îndreptat și a tras spre R.O., care s-a ferit, aplecându-se, astfel

că glonțul tras din pistol a lovit la picior pe K.R., care se afla în imediata

apropiere.

În continuare, inculpatul a

reînarmat pistolul și a apăsat pe trăgaci, moment în care a fost lovit peste

mână de R.O. și de fratele acestuia R.V., astfel că glonțul nu și-a lovit

ținta, lovind la picior pe R.N.D.(fratele inculpatului).

Partea vătămată K.R. a suferit o

plagă la coapsa dreaptă, fără să i se fi pus în primejdie viața, necesitând

pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale.

Partea vătămată R.N.D. a suferit o

plagă împușcată la coapsa stângă; nu i s-a pus în primejdie viața; au necesitat

pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale.

Sentința a fost apelată de către

Parchetul de pe lângă Tribunalul București, fiind criticată pentru greșita

individualizare a pedepsei, solicitând majorarea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 520 din 3

septembrie 2002, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul, a

desființat parțial sentința și, în fond, a majorat pedeapsa aplicată

inculpatului, în baza art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. c) și i) și

art. 176 lit. b), cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (2) C. pen., de

la 2 ani și 6 luni închisoare, la 4 ani închisoare, iar pedeapsa complementară

de la un an și 3 luni, la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., contopindu-se pedepsele, s-a dispus ca inculpatul să execute 4

ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și doi ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 65 C.

pen.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței.

S-a motivat că pedeapsa pentru

tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, este prea mică

față de gravitatea faptei, chiar și în condițiile reținerii circumstanței

atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Împotriva acestei decizii,

inculpatul a declarat recurs, criticând-o, în principal, în ceea ce privește

încadrarea juridică a faptei în tentativă la infracțiunea de omor calificat și

deosebit de grav prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. c)

și i) și art. 176 lit. b) C. pen., susținând că lipsește intenția de a suprima

viața, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare

corporală prevăzută de art. 181 C. pen., cu consecința unei noi individualizări

a pedepsei.

Critica este nefondată.

Intenția de a ucide a fost stabilită

corect, din folosirea unui pistol cu glonț, din construcție armă pentru a

ucide, îndreptarea armei spre o anumită persoană, declanșarea sistemului de

tragere, de la o mică distanță și perseverarea inculpatului, repetând tragerea.

Faptul că, din motive independente

de inculpat, acțiunea acestuia nu și-a atins ținta urmărită și lovind alte

persoane, cărora le-a produs numai vătămări corporale, nu este de natură a duce

la schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală

prevăzută de art. 181 C. pen., din moment ce inculpatul a acționat cu intenție

specifică infracțiunii de omor.

Printr-un motiv subsidiar,

inculpatul a solicitat casarea deciziei instanței de apel și menținerea

hotărârii primei instanțe, considerând că apelul a fost greșit admis, întrucât

nu se impunea majorarea pedepsei.

Această critică este fondată.

Sub acest aspect, se constată că

instanța de fond a evaluat corect intensitatea actelor de provocare, în

condițiile concrete în care s-a comis fapta, gradul de ușurare a răspunderii

penale și le-a dat semnificația legală, reflectându-se în măsura cuvenită, în

cuantumul pedepsei.

Motivarea instanței de apel, pentru

majorarea pedepsei, precum că pedeapsa aplicată de prima instanță este prea

mică, chiar și în condițiile circumstanței atenuante a provocării, pe lângă

faptul că nefiind argumentată, este neconvingătoare, nici nu reflectă o

apreciere justă a situației sub acest aspect.

În această situație, se impunea ca

instanța de apel să respingă ca nefondat apelul declarat de procuror.

Aspectul reliefat, constituie

motivul de recurs prevăzut de art. 385

9

alin. (1), pct. 14 C. proc.

pen.

Pentru aceste considerente, în baza

art. 385

18

pct. 12 lit. a) C. proc. pen., urmează a admite recursul,

a casa decizia atacată și a menține hotărârea primei instanțe, apelul declarat

de procuror, fiind greșit admis.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul R.G., împotriva deciziei penale nr. 520 din 3 septembrie 2002 a Curții

de Apel București, secția I penală.

Casează decizia atacată, în sensul

că respinge apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București

împotriva sentinței penale nr. 334 din 10 aprilie 2002 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, hotărâre pe care o menține.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

mai 2003.