ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1432/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1432/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 95 din 30

ianuarie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost

condamnat inculpatul V.R.:

- la pedeapsa de 2 ani închisoare și

2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat și deosebit de

grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) și art. 176

lit. h), cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.;

- la pedeapsa de un an și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217

alin. (1) C. pen.;

- la o pedeapsă de 2 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și

munițiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art.

64 C. pen., privind pedeapsa accesorie.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus detenția

preventivă de la 16 februarie 2001 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen.,

s-a menținut starea de arest a inculpatului.

S-a respins ca nefondată cererea de

despăgubiri civile formulată de partea vătămată Ș.N.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei

de 28.905.716 lei despăgubiri civile, plus dobânzi legale calculate de la data

rămânerii definitive a hotărârii, către SC A. SA.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut în esență că în ziua de 15 februarie 2001, pe fondul unui conflict

spontan, inculpatul V.R. a tras cu o armă de vânătoare ce nu-i aparținea două

focuri în direcția autoturismului în care se aflau părțile vătămate Ș.N. și

S.O., provocând avarierea autoturismului și rănirea părților vătămate.

Astfel, din coroborarea tuturor

probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și cu ocazia

cercetării judecătorești, instanța a stabilit că în dimineața de 15 februarie

2001, la ieșirea din restaurantul Z., amplasat în apropierea Tribunalului de pe

Calea Rahovei, partea vătămată Ș.N. s-a întâlnit cu martorul Ș.J., cu care a

avut o altercație.

În cursul acesteia inculpatul V.R. a

intervenit în câteva rânduri, având un comportament violent, deși Ș.J. a

încercat să-l tempereze, explicându-i că discuta o problemă personală mai

veche.

În final, cei doi s-au despărțit,

partea vătămată Ș.N. urcându-se în autoturismul proprietate personală marca

BMW, iar martorul Ș.J. revenind la grupul de persoane în cadrul căruia se afla

și inculpatul V.R.

În momentul în care partea vătămată

a manevrat autoturismul pentru a-i schimba direcția de mers, a făcut o mișcare

către înainte, spre grupul inculpatului, manevră care l-a enervat pe inculpat.

Acesta, știind că martorul Ș.J. are o armă de vânătoare în autoturismul său,

s-a îndreptat către locul unde era parcat, a luat arma și a tras două focuri

spre autoturismul, aflat în mișcare pe Calea Rahovei în direcția Splaiului

Independenței.

Ca urmarea celor două focuri trase,

geamul portierei stânga față s-a spart, iar cioburile de sticlă au rănit pe

ocupanții locurilor din față, părțile vătămate Ș.N., șoferul, și S.O.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat

(în public) și deosebit de grav (asupra a două persoane) a distrugerii

autoturismului și nerespectării regimului armelor și munițiilor, au fost

stabilite pe baza procesului-verbal de cercetare la fața locului, a celui de

percheziție domiciliară la locuința martorului Ș.J., planșelor foto,

constatării tehnico-științifice criminalistice, raportului de expertiză

medico-legală, a constatărilor medico-legale cu privire la leziunile suferite

de cele două părți vătămate, declarațiilor părților vătămate, ale martorilor și

recunoașterii inculpatului.

Apărarea invocată de inculpat, în

sensul că nu a avut intenția să omoare victimele, ci doar să oprească mașina, a

fost înlăturată motivat, arătându-se că inculpatul a acționat cu intenție

indirectă, întrucât nu avea motiv să oprească mașina ci să-l pedepsească pe

șofer, atâta timp cât a tras două focuri, unul în direcția geamului portierei

de lângă șofer, celălalt fiind trimis spre roțile autoturismului. Arma folosită

de inculpat, fără drept, fiind o armă de vânătoare cu alice, prin acționare

putea produce moartea, întrucât neavând proiectil unic, ci alice, era imprevizibilă

în privința punctului ochit, atâta timp cât prin răspândirea alicelor se puteau

lovi și alte zone decât cea vizată, în raport de distanța foarte mică de la

roți până la ocupanții autoturismului.

Apelurile declarate, împotriva

acestei sentințe, de către inculpat și partea civilă SC A.R. SA au fost

respinse, ca nefondate, prin decizia penală nr. 323 din 16 iunie 2003

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Apelul Parchetului de pe lângă

Tribunalul București, declarat împotriva sentinței, a fost însă admis, prin

aceeași decizie sus-citată. Instanța a descontopit pedepsele, a constatat

grațiată pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.,

a majorat pedeapsa principală și cea complimentară pentru săvârșirea tentativei

de omor de la 2 ani închisoare la 2 ani interzicerea drepturilor, la 5 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, dar a redus pedeapsa pentru

infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., de la 2 ani închisoare,

la un an și 6 luni închisoare, făcând aplicațiunea art. 74 – art. 76 C. pen.

Ca urmare contopirii pedepselor

executabile, instanța, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea

de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

Celelalte dispoziții au fost

menținute.

Împotriva acestei decizii, au

declarat recurs inculpatul, partea civilă și Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel București.

Criticile parchetului de referă la

greșita încadrare juridică a tentativei la infracțiunea de omor, atunci când,

atât în minută, în considerente, cât și în dispozitivul hotărârii se face

referire la lit. h) a art. 176 C. pen., (care nu există), în loc de lit. b), la

nelegalitatea pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin.

(1) C. pen. și la greșita recunoaștere a circumstanțelor atenuante în favoarea

inculpatului, cu consecința greșitei individualizări a pedepselor.

Inculpatul a cerut redozarea

pedepsei la limita celei deja executată, având în vedere că nu a dorit moartea

părților vătămate.

Partea civilă SC A.R.A. SA și-a

retras recursul.

Recursurile parchetului și

inculpatului sunt fondate, în limitele celor ce urmează a fi expuse.

Motivele invocate atrag cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17, 14 teza II și 14 teza I C.

proc. pen.

Astfel, deși atât instanța de apel,

cât și cea de fond au reținut că tentativa de omor calificat și deosebit de

grav, a fost săvârșită de inculpat în loc public și asupra a două persoane atât

în minută, cât și în considerentele hotărârii curții de apel, dar mai ales în

dispozitivul ambelor hotărâri s-a făcut o încadrare juridică greșită atunci

când s-au aplicat, pe lângă art. 174 și art. 175 lit. i), dispozițiile art. 176

lit. h), în loc de art. 176 lit. b) C. pen. Este adevărat că lit. h) nu este

indicată de lege printre împrejurările care imprimă omorului caracterul

deosebit de grav, astfel că, aparent, ar putea fi vorba de o eroare materială,

dar atâta timp cât lit. h) apare menționată de mai multe ori în cuprinsul

hotărârii criticate, este neîndoielnic că instanța nu a verificat textele de

lege aplicabile, preluând mecanic o încadrare juridică greșită apărută inițial

în dispozitivul sentinței penale a instanței de fond, fapt ce atrage casarea

hotărârii și corectarea greșelii.

Așa fiind, Curtea urmează a admite

recursurile inculpatului și parchetului și în baza art. 385

15

pct. 2

lit. d) C. proc. pen., va casa decizia atacată, dar și sentința instanței de

fond, schimbând încadrarea juridică a tentativei la infracțiunea de omor

calificat și deosebit de grav din art. 20 C. pen., raportat art. 174 – art. 175

lit. i) și art. 176 lit. h) C. pen., în art. 20 C. pen., raportat la art. 174 –

art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen.

Al doilea motiv menționat în

recursul parchetului este de asemeni întemeiat, fiind în favoarea inculpatului,

referindu-se la nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului prin decizia

criticată, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 279 alin. (1) C.

pen. Astfel, în raport de data comiterii faptei, pedeapsa prevăzută de lege era

de la 6 luni la 5 ani, or, făcând aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., instanța

avea obligația să coboare pedeapsa aplicată sub limita minimă.

Instanța nu a observat însă că de la

săvârșirea infracțiunii până la judecarea apelului a intervenit o lege penală

mai aspră, O.U.G. nr. 169/2002 care a majorat limitele de pedeapsă pentru

infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. (de la 6 luni la 2 ani și

de la 5 ani la 8 ani închisoare), astfel că a aplicat greșit inculpatului,

legea nouă, dându-i o pedeapsă nelegală de un an și 6 luni închisoare, deși a

recunoscut în favoarea acestuia existența circumstanțelor atenuante.

Instanța trebuia să facă aplicarea

art. 13 C. pen. și să aplice legea mai favorabilă, cea în vigoare la data

săvârșirii infracțiunii.

Omisiunea aplicării art. 13 C. pen.

și acordarea unei pedepse nelegale de un an și 6 luni închisoare, constituie

motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 teza II.

În consecință, Curtea va casa

decizia criticată, va descontopi pedepsele aplicate inculpatului, iar cu

privire la infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., în

conformitate cu dispozițiile art. 13 C. pen., va aplica legea mai favorabilă

inculpatului, reducându-i pedeapsa de la un an și 6 luni închisoare la 5 luni

închisoare, menținând circumstanțele atenuante recunoscute inculpatului.

Al treilea motiv de recurs, susținut

de parchet, referitor la netemeinicia pedepselor aplicate inculpatului, prin

greșita recunoaștere a circumstanțelor atenuante, este nefondat.

Instanța de apel a considerat

justificat că împrejurările concrete în care s-au săvârșit faptele, conduita

bună a inculpatului, regretul manifestat de acesta, constituie circumstanțe

atenuante și au ca efect coborârea pedepselor sub minimul special.

Faptele au avut o derulare absurdă,

nefiind legate de nici un motiv care l-ar fi putut determina pe inculpat să

acționeze de asemenea manieră încât să pună în pericol viața a două persoane.

Altercația, care a precedat

săvârșirea infracțiunilor, a avut loc între alte persoane, astfel că acțiunile

ilicite ale inculpatului au fost efectul unei reacții momentane, regretate

sincer de acesta și din fericire nu au avut consecințe tragice.

Pentru considerentele ce preced,

Curtea va menține circumstanțele atenuante recunoscute inculpatului, precum și

pedeapsa aplicată acestuia pentru tentativa de omor calificat și deosebit de

grav.

Conform art. 33, art. 34 și art. 35

C. pen., se vor contopi pedepsele de 5 ani închisoare, 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) și 5 luni închisoare, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, alături de cea

complimentară de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen.

Din această pedeapsă se va deduce

perioada executată în arest preventiv, de la 16 februarie 2001 la 15 februarie

2003.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor

urmează a fi menținute.

Conform art. 385

4

alin.

(2) C. proc. pen., se va lua act de retragerea recursului declarat de partea

civilă SC

A.R.

A. SA, sucursala

Ilfov, urmând a fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul V.R. împotriva

deciziei penale nr. 323 din 16 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția I

penală, numai cu privire la încadrarea juridică a tentativei la infracțiunea de

omor calificat și deosebit de grav și referitor la nelegalitatea pedepsei

aplicate inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C.

pen.

Casează hotărârile pronunțate și

rejudecând, schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 20,

raportat la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. h) C. pen., cu

aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20,

raportat la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen., cu

aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., text în baza căruia condamnă pe inculpat

la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Face aplicarea dispozițiilor art. 74

– art. 76 și art. 13 C. pen., cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 279

alin. (1) C. pen. și reduce pedeapsa aplicată de la 2 ani închisoare la 5 luni

închisoare.

Contopește cele două pedepse

aplicate, urmând ca în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5

ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Constată că inculpatul a fost

arestat de la 16 februarie 2001 la 15 februarie 2003.

Ia act de retragerea recursului

declarat de partea civilă SC A.R.A. SA, sucursala Ilfov împotriva aceleiași

decizii.

Obligă recurenta parte civilă să

plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 martie 2004.