ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1432/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 95 din 30 ianuarie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost condamnat inculpatul V.R.: - la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) și art. 176 lit. h), cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.; - la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.; - la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen., privind pedeapsa accesorie. Conform art. 88 C. pen., s-a dedus detenția preventivă de la 16 februarie 2001 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. S-a respins ca nefondată cererea de despăgubiri civile formulată de partea vătămată Ș.N. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 28.905.716 lei despăgubiri civile, plus dobânzi legale calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii, către SC A. SA. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în esență că în ziua de 15 februarie 2001, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul V.R.

a tras cu o armă de vânătoare ce nu-i aparținea două focuri în direcția autoturismului în care se aflau părțile vătămate Ș.N. și S.O., provocând avarierea autoturismului și rănirea părților vătămate. Astfel, din coroborarea tuturor probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și cu ocazia cercetării judecătorești, instanța a stabilit că în dimineața de 15 februarie 2001, la ieșirea din restaurantul Z., amplasat în apropierea Tribunalului de pe Calea Rahovei, partea vătămată Ș.N. s-a întâlnit cu martorul Ș.J., cu care a avut o altercație. În cursul acesteia inculpatul V.R. a intervenit în câteva rânduri, având un comportament violent, deși Ș.J. a încercat să-l tempereze, explicându-i că discuta o problemă personală mai veche.

În final, cei doi s-au despărțit, partea vătămată Ș.N. urcându-se în autoturismul proprietate personală marca BMW, iar martorul Ș.J. revenind la grupul de persoane în cadrul căruia se afla și inculpatul V.R. În momentul în care partea vătămată a manevrat autoturismul pentru a-i schimba direcția de mers, a făcut o mișcare către înainte, spre grupul inculpatului, manevră care l-a enervat pe inculpat. Acesta, știind că martorul Ș.J. are o armă de vânătoare în autoturismul său, s-a îndreptat către locul unde era parcat, a luat arma și a tras două focuri spre autoturismul, aflat în mișcare pe Calea Rahovei în direcția Splaiului Independenței. Ca urmarea celor două focuri trase, geamul portierei stânga față s-a spart, iar cioburile de sticlă au rănit pe ocupanții locurilor din față, părțile vătămate Ș.N., șoferul, și S.O.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat (în public) și deosebit de grav (asupra a două persoane) a distrugerii autoturismului și nerespectării regimului armelor și munițiilor, au fost stabilite pe baza procesului-verbal de cercetare la fața locului, a celui de percheziție domiciliară la locuința martorului Ș.J., planșelor foto, constatării tehnico-științifice criminalistice, raportului de expertiză medico-legală, a constatărilor medico-legale cu privire la leziunile suferite de cele două părți vătămate, declarațiilor părților vătămate, ale martorilor și recunoașterii inculpatului.

Apărarea invocată de inculpat, în sensul că nu a avut intenția să omoare victimele, ci doar să oprească mașina, a fost înlăturată motivat, arătându-se că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, întrucât nu avea motiv să oprească mașina ci să-l pedepsească pe șofer, atâta timp cât a tras două focuri, unul în direcția geamului portierei de lângă șofer, celălalt fiind trimis spre roțile autoturismului. Arma folosită de inculpat, fără drept, fiind o armă de vânătoare cu alice, prin acționare putea produce moartea, întrucât neavând proiectil unic, ci alice, era imprevizibilă în privința punctului ochit, atâta timp cât prin răspândirea alicelor se puteau lovi și alte zone decât cea vizată, în raport de distanța foarte mică de la roți până la ocupanții autoturismului.

Apelurile declarate, împotriva acestei sentințe, de către inculpat și partea civilă SC A.R. SA au fost respinse, ca nefondate, prin decizia penală nr. 323 din 16 iunie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, declarat împotriva sentinței, a fost însă admis, prin aceeași decizie sus-citată. Instanța a descontopit pedepsele, a constatat grațiată pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., a majorat pedeapsa principală și cea complimentară pentru săvârșirea tentativei de omor de la 2 ani închisoare la 2 ani interzicerea drepturilor, la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, dar a redus pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., de la 2 ani închisoare, la un an și 6 luni închisoare, făcând aplicațiunea art. 74 – art. 76 C. pen.

Ca urmare contopirii pedepselor executabile, instanța, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Celelalte dispoziții au fost menținute. Împotriva acestei decizii, au declarat recurs inculpatul, partea civilă și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Criticile parchetului de referă la greșita încadrare juridică a tentativei la infracțiunea de omor, atunci când, atât în minută, în considerente, cât și în dispozitivul hotărârii se face referire la lit. h) a art. 176 C. pen., (care nu există), în loc de lit. b), la nelegalitatea pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen.

și la greșita recunoaștere a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, cu consecința greșitei individualizări a pedepselor. Inculpatul a cerut redozarea pedepsei la limita celei deja executată, având în vedere că nu a dorit moartea părților vătămate. Partea civilă SC A.R.A. SA și-a retras recursul. Recursurile parchetului și inculpatului sunt fondate, în limitele celor ce urmează a fi expuse. Motivele invocate atrag cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17, 14 teza II și 14 teza I C. proc. pen.

Astfel, deși atât instanța de apel, cât și cea de fond au reținut că tentativa de omor calificat și deosebit de grav, a fost săvârșită de inculpat în loc public și asupra a două persoane atât în minută, cât și în considerentele hotărârii curții de apel, dar mai ales în dispozitivul ambelor hotărâri s-a făcut o încadrare juridică greșită atunci când s-au aplicat, pe lângă art. 174 și art. 175 lit. i), dispozițiile art. 176 lit. h), în loc de art. 176 lit. b) C. pen.

Este adevărat că lit. h) nu este indicată de lege printre împrejurările care imprimă omorului caracterul deosebit de grav, astfel că, aparent, ar putea fi vorba de o eroare materială, dar atâta timp cât lit. h) apare menționată de mai multe ori în cuprinsul hotărârii criticate, este neîndoielnic că instanța nu a verificat textele de lege aplicabile, preluând mecanic o încadrare juridică greșită apărută inițial în dispozitivul sentinței penale a instanței de fond, fapt ce atrage casarea hotărârii și corectarea greșelii. Așa fiind, Curtea urmează a admite recursurile inculpatului și parchetului și în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., va casa decizia atacată, dar și sentința instanței de fond, schimbând încadrarea juridică a tentativei la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav din art. 20 C. pen., raportat art. 174 – art. 175 lit. i) și art. 176 lit. h) C. pen., în art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen. Al doilea motiv menționat în recursul parchetului este de asemeni întemeiat, fiind în favoarea inculpatului, referindu-se la nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului prin decizia criticată, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. Astfel, în raport de data comiterii faptei, pedeapsa prevăzută de lege era de la 6 luni la 5 ani, or, făcând aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., instanța avea obligația să coboare pedeapsa aplicată sub limita minimă.

Instanța nu a observat însă că de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea apelului a intervenit o lege penală mai aspră, O.U.G. nr. 169/2002 care a majorat limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. (de la 6 luni la 2 ani și de la 5 ani la 8 ani închisoare), astfel că a aplicat greșit inculpatului, legea nouă, dându-i o pedeapsă nelegală de un an și 6 luni închisoare, deși a recunoscut în favoarea acestuia existența circumstanțelor atenuante. Instanța trebuia să facă aplicarea art. 13 C. pen. și să aplice legea mai favorabilă, cea în vigoare la data săvârșirii infracțiunii. Omisiunea aplicării art. 13 C. pen. și acordarea unei pedepse nelegale de un an și 6 luni închisoare, constituie motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 teza II.

În consecință, Curtea va casa decizia criticată, va descontopi pedepsele aplicate inculpatului, iar cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., în conformitate cu dispozițiile art. 13 C. pen., va aplica legea mai favorabilă inculpatului, reducându-i pedeapsa de la un an și 6 luni închisoare la 5 luni închisoare, menținând circumstanțele atenuante recunoscute inculpatului. Al treilea motiv de recurs, susținut de parchet, referitor la netemeinicia pedepselor aplicate inculpatului, prin greșita recunoaștere a circumstanțelor atenuante, este nefondat. Instanța de apel a considerat justificat că împrejurările concrete în care s-au săvârșit faptele, conduita bună a inculpatului, regretul manifestat de acesta, constituie circumstanțe atenuante și au ca efect coborârea pedepselor sub minimul special.

Faptele au avut o derulare absurdă, nefiind legate de nici un motiv care l-ar fi putut determina pe inculpat să acționeze de asemenea manieră încât să pună în pericol viața a două persoane. Altercația, care a precedat săvârșirea infracțiunilor, a avut loc între alte persoane, astfel că acțiunile ilicite ale inculpatului au fost efectul unei reacții momentane, regretate sincer de acesta și din fericire nu au avut consecințe tragice. Pentru considerentele ce preced, Curtea va menține circumstanțele atenuante recunoscute inculpatului, precum și pedeapsa aplicată acestuia pentru tentativa de omor calificat și deosebit de grav.

Conform art. 33, art. 34 și art. 35 C. pen., se vor contopi pedepsele de 5 ani închisoare, 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) și 5 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, alături de cea complimentară de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Din această pedeapsă se va deduce perioada executată în arest preventiv, de la 16 februarie 2001 la 15 februarie 2003. Celelalte dispoziții ale hotărârilor urmează a fi menținute. Conform art. 385 4 alin. (2) C. proc. pen., se va lua act de retragerea recursului declarat de partea civilă SC A.R. A. SA, sucursala Ilfov, urmând a fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul V.R. împotriva deciziei penale nr. 323 din 16 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, numai cu privire la încadrarea juridică a tentativei la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav și referitor la nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. Casează hotărârile pronunțate și rejudecând, schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., text în baza căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Face aplicarea dispozițiilor art. 74 – art. 76 și art. 13 C. pen., cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. și reduce pedeapsa aplicată de la 2 ani închisoare la 5 luni închisoare. Contopește cele două pedepse aplicate, urmând ca în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Constată că inculpatul a fost arestat de la 16 februarie 2001 la 15 februarie 2003. Ia act de retragerea recursului declarat de partea civilă SC A.R.A. SA, sucursala Ilfov împotriva aceleiași decizii. Obligă recurenta parte civilă să plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2004.