ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 539/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată cu nr. 9315 din 4 decembrie 2003, la Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta F.A. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Timiș, anularea hotărârii nr. 8367 din 18 noiembrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia de a-i stabili drepturile prevăzute în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată și completată. În motivare, reclamanta a susținut că s-a născut în anul 1943, în Timișoara, localitatea unde se refugiase familia sa, după cedarea Ardealului de Nord, astfel cum rezultă din certificatul de refugiat eliberat de Arhivele Naționale, care atestă faptul că părinții săi au fost înregistrați în registrul de evidență a refugiaților.

Totodată, reclamanta a mai susținut că mamei sale i-a fost recunoscută calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, prin decizia nr. 2289/2002. În cauză, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, motivând că reclamanta s-a născut după strămutarea părinților, deci nu beneficiază de același statut cu aceștia, de care, însă, ar fi beneficiat, dacă s-ar fi născut, în perioada prevăzută de Codul familiei, ca fiind timpul legal al concepției, respectiv la maxim 300 de zile de la data la care s-au strămutat părinții săi. Prin sentința civilă nr. 8/P.I. din 13 ianuarie 2004, instanța învestită a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă decizie, prin care să îi acorde drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut din probele dosarului, că reclamanta s-a născut în localitatea și în perioada de refugiu a părinților săi, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, cu motivarea că reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale, întrucât nu a făcut dovada calității de persoană strămutată, în sensul că aceasta s-a născut la 1 decembrie 1943, iar părinții săi s-au refugiat la 28 august 1940. Recursule este nefondat. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, s-a prevăzut acordarea drepturilor compensatorii pentru persoanele care s-au aflat în situația de refugiat, suferind persecuții din motive etnice.

În raport cu aceste prevederii legale, se constată că în cauză, refugiul familiei reclamantei s-a produs ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, exercitate în condițiile social-istorice de la acea dată, neavând relevanță juridică împrejurarea că la data refugiului, reclamanta nu era născută, câtă vreme aceasta a dobândit prin naștere, statutul de refugiată, asemenea părinților săi, pentru perioada dintre data nașterii și cea a încetării refugiului. De asemenea, nu poate fi primit nici motivul de recurs cu privire la data nașterii reclamantei, care, în raport cu data strămutării părinților, se situează în afara perioadei concepției și prevăzută la art. 61 C. fam., având în vedere că aceste dispoziții reglementează stabilirea filiației copilului față de tată și, deci, nu sunt aplicabile în cauză.

Așa fiind, urmează se respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 8 din 13 ianuarie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2005.