ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 539/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

cu nr. 9315 din 4 decembrie 2003, la Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, reclamanta F.A. a solicitat, în

contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Timiș, anularea hotărârii nr. 8367

din 18 noiembrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia de a-i stabili

drepturile prevăzute în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

modificată și completată.

În motivare, reclamanta a

susținut că s-a născut în anul 1943, în Timișoara, localitatea unde se

refugiase familia sa, după cedarea Ardealului de Nord, astfel cum rezultă din

certificatul de refugiat eliberat de Arhivele Naționale, care atestă faptul că părinții

săi au fost înregistrați în registrul de evidență a refugiaților.

Totodată, reclamanta a mai

susținut că mamei sale i-a fost recunoscută calitatea de beneficiară a Legii nr.

189/2000, prin decizia nr. 2289/2002.

În cauză, pârâta Casa Județeană

de Pensii Timiș a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, motivând

că reclamanta s-a născut după strămutarea părinților, deci nu beneficiază de același

statut cu aceștia, de care, însă, ar fi beneficiat, dacă s-ar fi născut, în

perioada prevăzută de Codul familiei, ca fiind timpul legal al concepției,

respectiv la maxim 300 de zile de la data la care s-au strămutat părinții săi.

Prin sentința civilă nr. 8/P.I.

din 13 ianuarie 2004, instanța învestită a admis acțiunea, a anulat hotărârea

contestată și a obligat pârâta să emită o nouă decizie, prin care să îi acorde

drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut din probele dosarului, că reclamanta s-a născut în

localitatea și în perioada de refugiu a părinților săi, fiindu-i aplicabile dispozițiile

art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, cu motivarea că

reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale,

întrucât nu a făcut dovada calității de persoană strămutată, în sensul că

aceasta s-a născut la 1 decembrie 1943, iar părinții săi s-au refugiat la 28

august 1940.

Recursule este nefondat.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare, s-a prevăzut acordarea drepturilor compensatorii pentru persoanele

care s-au aflat în situația de refugiat, suferind persecuții din motive etnice.

În raport cu aceste

prevederii legale, se constată că în cauză, refugiul familiei reclamantei s-a produs

ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, exercitate în condițiile social-istorice

de la acea dată, neavând relevanță juridică împrejurarea că la data refugiului,

reclamanta nu era născută, câtă vreme aceasta a dobândit prin naștere, statutul

de refugiată, asemenea părinților săi, pentru perioada dintre data nașterii și

cea a încetării refugiului.

De asemenea, nu poate fi

primit nici motivul de recurs cu privire la data nașterii reclamantei, care, în

raport cu data strămutării părinților, se situează în afara perioadei

concepției și prevăzută la art. 61 C. fam., având în vedere că aceste

dispoziții reglementează stabilirea filiației copilului față de tată și, deci,

nu sunt aplicabile în cauză.

Așa fiind, urmează se

respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 8 din 13 ianuarie

2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 februarie 2005.