ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7626/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 15

septembrie 2003, reclamantul B.T. a solicitat anularea hotărârii nr. 7930 din

26 august 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș și recunoașterea

calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de

refugiat din motive etnice.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 403 din 4

noiembrie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 7930 din 26 august

2003 și a obligat pârâta, să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar

a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Hotărând astfel, instanța de fond a

reținut că reclamantul s-a născut la data când părinții săi s-au refugiat din

motive etnice și a dobândit prin naștere, statutul de refugiat, îndeplinind

condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea

drepturilor recunoscute prin această lege.

Împotriva acestei sentințe și în

termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș,

solicitând casarea hotărârii, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

În primul motiv de casare, recurenta

a arătat că strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu, a fost

greșit reținută în cazul intimatului care, nefiind născut la data refugierii

părinților săi, nu avea domiciliul într-o localitate de unde să fi fost

strămutat.

Prin cel de-al doilea motiv de

casare, recurenta a susținut că, potrivit legislației române, capacitatea de

folosință anticipată este recunoscută minorului, la data concepției, numai în

materie de moștenire și deci, intimatul care s-a născut după strămutarea

părinților săi, în altă localitate, decât cea de domiciliu, nu poate beneficia

de calitatea de refugiat și de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat și urmează să

fie respins, pentru următoarele considerente:

Domiciliul legal al minorului este

la părinții săi sau la acela dintre părinți la care locuiește statornic.

Fiind născut la data de 25

septembrie 1941, în localitatea Zece Mese, unde părinții săi s-au refugiat din

localitatea Șuncuiuș, județul Bihor, ca urmare a aplicării Dictatului de la Viena, intimatul a fost lipsit de dreptul la un domiciliu legal, ca drept patrimonial din

categoria atributelor de identificare a persoanei.

Strămutarea din motive etnice a

afectat stabilitatea domiciliului, pentru întreaga perioadă cât a durat, și

pentru toți membrii familiei intimatului, refugiați în altă localitate, în

sensul că aceștia nu au mai avut în perioada respectivă o locuință statornică

sau principală. În atare situație, instanța de fond a apreciat judicios, ca

fiind aplicabile în cauză, dispozițiile Legii nr. 189/2000, pentru că de la

data nașterii sale, 25 septembrie 1941, intimatul a avut, asemenea părinților

săi, statutul juridic de refugiat, astfel încât este nefondată prima critică

formulată în recurs.

Cel de al doilea motiv de recurs

este lipsit de temei, întrucât calitatea de persoană refugiată și dreptul de

beneficiar al Legii nr. 189/ 2000, au fost constatate numai de la data nașterii

intimatului.

În consecință, drepturile

intimatului nu au fost recunoscute și acordate în considerarea capacității de

folosință anticipată, cum eronat s-a reținut în recurs.

Față de cele de mai sus și

constatând că potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., nu există

motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul

recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 403 din 4 noiembrie

2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 octombrie 2004.