ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8573/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta B.M. a solicitat, în

contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București - Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 189/2000, anularea hotărârii nr. 12529/11136 din 19 mai

2004, prin care i-a fost respinsă cererea de stabilire a calității de

beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare și

emiterea unei noi hotărâri, prin care să se constate că se încadrează în

categoria persoanelor persecutate etnic, prevăzute la art. 1 lit. c) din lege.

În motivarea acțiunii, a arătat că

eronat i s-a respins cererea, deoarece, astfel cum rezultă din actele

doveditoare depuse la comisie, inclusiv din declarațiile de martori, este una

și aceeași persoană cu numita C.M., care s-a refugiat din Carei.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1654 din 6 septembrie 2004,

a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să-i

stabilească reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, art. 1 lit.

c) și să emită o nouă hotărâre în acest sens, cu acordarea drepturilor

corespunzătoare, începând cu data de 1 noiembrie 2003, pentru perioada 1

ianuarie 1941 - 6 martie 1945.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut, în esență, că reclamanta a făcut dovada că este una și aceeași

persoană cu numita C.M. și că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâta, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ.

În susținerea recursului a arătat,

în esență, că, în raport cu actele înaintate de reclamantă, la data depunerii

dosarului la Comisia de specialitate, în mod corect i s-a respins cererea

privind acordarea calității de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000, dovezile prezentate nefiind concludente cauzei.

Examinând hotărârea atacată, în

raport cu motivele de casare invocate, cu actele dosarului și normele legale

incidente, se constată că recursul este nefondat.

Prin hotărârea nr. 12529/11136 din

19 mai 2004, pârâta a respins cererea reclamantei, prin care aceasta solicită

stabilirea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare, cu motivarea că din actele depuse la dosar, nu rezultă

persecuția invocată și că din declarațiile martorilor R.O. și M.P., reiese că o

anume C.L. a fost refugiată din Carei.

Din extrasul din registrul de

nașteri al municipiului Carei, rezultă că nașterea reclamantei a fost înscrisă

în registrul stării civile nr. 36 din 16 februarie 1931, sub numele de C.M.,

născută la 14 februarie 1931, în localitatea Carei, județul Satu Mare.

În rubrica privind părinții, este

trecut doar numele mamei, C.A. și linie, în dreptul numelui tatălui.

Potrivit mențiunilor înscrise în

același registru, rezultă că, ulterior, la data de 10 aprilie 1948, prin

căsătoria mamei sale, C.A., cu P.G., reclamanta a fost trecută pe numele de P.,

aceasta fiind înfiată de tatăl vitreg.

Că situația se prezintă astfel,

rezultă din certificatul de căsătorie, unde reclamanta este menționată cu

numele de P., devenită prin căsătorie B.M.

Prin urmare, nu există nici un dubiu

că reclamanta este una și aceeași persoană cu numita C.M.

Din declarațiile autentificate ale

martorilor R.O. și M.P., precum și ale martorei A.E., reiese că reclamanta a

locuit în Orăștie, fiind refugiată din Carei, județul Satu Mare.

Rezultă că reclamanta a făcut dovada

refugiului din localitatea de domiciliu, astfel că în mod corect instanța de

fond a apreciat că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000 și a obligat pârâta, să-i acorde drepturile prevăzute de

acest act normativ.

În consecință, față de cele ce

preced, se constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1654 din

6 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 noiembrie 2004.