ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 659/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

calea contenciosului administrativ, la data de 22 aprilie 2004, reclamanta C.M.

a solicitat în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, să se

dispună anularea hotărârii nr. 10678/10113 din 24 februarie 2004, a Comisiei

pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind

recunoașterea calității de beneficiară a prevederilor acestei legi.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat, în esență, că a formulat o altă acțiune în justiție

împotriva pârâtei, care a fost obligată, prin sentința civilă nr. 342 din 30

ianuarie 2004, a Tribunalului București, secția a VIII-a de contencios administrativ,

să constate că reclamanta este beneficiară a Legii nr. 189/2000 și să-i acorde

drepturile cuvenite.

Trecând peste dispozițiile

instanței, pârâta a emis hotărârea nr. 10678/10113 din 24 februarie 2003, prin

care i-a respins cererea, în mod netemeinic și nelegal. Comisia de specialitate

din cadrul Casei de Pensii a municipiului București și-a motivat hotărârea,

prin aceea că reclamanta s-a născut la peste 2 ani de la data refugiului

părinților săi.

Prin sentința nr. 1212 din

12 mai 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

admis acțiunea reclamantei C.M., a anulat hotărârea nr. 10678/10113 din 24

februarie 2004, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului București, pe

care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr.

189/2000, pentru perioada octombrie 1943 - aprilie 1945.

Pentru a se pronunța în

acest sens, instanța de fond a reținut că din moment ce s-a stabilit refugiul

părinților reclamantei, trebuie luată în considerare și suferința reclamantei,

care s-a născut la doi ani după începerea refugiului, îndurând regimul de

sărăcie și prigoană al părinților.

În consecință, instanța a

reținut că pârâta nu putea să diferențieze regimul juridic al copiilor născuți

în timpul sau după refugiul părinților, atâta timp, cât legea nu face această

distincție.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În esență, se susține că

instanța a procedat în mod greșit, acordând reclamantei, drepturile prevăzute

de Legea nr. 189/2000, întrucât dovezile concludente în această privință nu au

fost prezentate Comisiei de specialitate din cadrul Casei de Pensii a municipiului

București.

Examinându-se sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul

este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Este de necontestat faptul

că reclamanta s-a născut la 28 octombrie 1943, în localitatea Simeria, județul

Hunedoara. De asemenea, din întregul material probator administrat în cauză,

inclusiv din conținutul hotărârii emise de Comisia de specialitate din cadrul

Casei de Pensii a municipiului București, s-a reținut că părinții reclamantei

s-au refugiat de la Cluj, în județul Hunedoara, între anii 1941 - 1945.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit

persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și

aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].

Prin Normele pentru

aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, s-a

precizat că prin persoană care a fost strămutată în altă localitate se înțelege

persoana care a fost mutată sau obligată să își schimbe domiciliul în altă

localitate, din motive etnice, precum și persoanele care au fost expulzate,

s-au refugiat sau cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a uni tratat bilateral.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în

perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,

toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa,

ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au

avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate, prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999,

și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a

înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a

suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a

fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul

care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate

consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a

persecuțiilor etnice.

În consecință,

constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, se va respinge

recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1212 din 12

mai 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 februarie 2005.