ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1996/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

data de 12 ianuarie 2004, reclamantul S.N. a chemat în judecată, pârâta Casa de

Pensii a municipiului București, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța,

să se anuleze hotărârea nr. 9282/8722 din 14 noiembrie 2003 și recunoașterea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că beneficiază de calitatea de beneficiar al prevederilor

Legii nr. 189/2000, întrucât s-a născut în termenul legal de 300 de zile, în

timpul refugiului părinților săi, ca urmare a unui schimb de populație în baza

Tratatului de la Craiova.

Prin încheierea de ședință

din camera de consiliu din data de 27 ianuarie 2004, Curtea de Apel București,

secția pentru conflicte de muncă și litigii de muncă, a scos cauza de pe rol și

a înaintat dosarul, spre competentă soluționare, secției de contencios

administrativ a Curții de Apel București.

Prin sentința nr. 475 din 10

martie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 9282/8722 din 14 noiembrie

2003, emisă de pârâtă și a obligat-o pe pârâtă, să recunoască reclamantului,

calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie

1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 21 aprilie 2003.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul, prin înscrisurile depuse

la dosarul cauzei, a făcut dovada calității de beneficiar al Legii nr.

189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, invocând prevederile

art. 304 pct. 8 și 9 și ale art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea recursului a

susținut că în mod greșit, instanța de fond a admis cererea reclamantului, de

la concepția acestuia, respectiv 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945, când, de

fapt, acesta s-a născut la data de 1 iulie 1941, în București.

Recursul este fondat, numai

în ce privește perioada de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr.

189/2000, în sensul că Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili perioada

de acordare a drepturilor, ca fiind 1 iulie 1941 - 6 martie 1945.

Din declarațiile

autentificate ale martorilor V.P. și V.Z., rezultă că familia intimatului a

fost strămutată în 1940, din Bulgaria, în România și că S.M., mama intimatului,

era însărcinată la data strămutării, nașterea lui S.N. încadrându-se în

termenul de 300 de zile prevăzut de Legea nr. 189/2000.

Situația de avere

imobiliară, încheiată la data de 17 decembrie 1940, a locuitorului S.S., tatăl

intimatului, evidențiază împrejurarea că acesta, împreună cu soția și cei 4

copii, deținea imobile în județul Durostor - Bulgaria, localitatea de domiciliu

a acestora.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații

enumerate.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât

persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și aceia care a

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit,

astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că intimatul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa,

ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Însă, cât privește perioada

de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, Curtea constată că,

atâta vreme, cât intimatul s-a născut la data de 1 iulie 1941, drepturile vor

fi acordate pentru o perioadă cuprinsă în intervalul 1 iulie 1941 - 6 martie

1945 și prin urmare, va admite recursul, va modifica sentința atacată și va

acorda drepturile reclamantului, pentru perioada menționată anterior, menținând

celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Casa de Pensii a municipiului București, împotriva sentinței civile nr. 476 din

10 martie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată,

în sensul că perioada pentru care reclamantul are calitatea de beneficiar al

Legii nr. 189/2000, este 1 iulie 1941 - 6 martie 1945.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 martie 2005.