ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4715/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, sub nr. 2423 din 5 august 2003,

reclamanta

D.E.

a contestat hotărârea nr.

3397 din 21 februarie 2003, solicitând în contradictoriu cu pârâta Casa de

Pensii a municipiului București - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000,

să se constate că perioada martie 1944 - 6 martie 1945 se încadrează în art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000, pentru stabilirea calității de beneficiar al Legii nr.

189/2000.

În motivare, reclamanta a arătat că

împotriva hotărârii nr. 3397 din 21 februarie 2003, emisă de pârâtă, prin care

i-a fost respinsă cererea, a formulat contestație, în susținerea căreia a depus

declarația a doi martori, acte de stare civilă, de studii, de activitate a părinților

săi, prin care a dovedit încadrarea în condițiile Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1604 din 15 octombrie 2003

și a încheierii de rectificare a erorii materiale din 14 ianuarie 2004, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta, la

emiterea unei noi hotărâri prin care să îi recunoască reclamantei, calitatea de

beneficiară a Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru perioada martie 1944 -

6 martie 1945, cu acordarea drepturilor corespunzătoare, începând cu 1

septembrie 2003.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut, în esență, că în condițiile normelor legale în materie, art. 4 din H.G.

nr. 127/2002 și a Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare, reclamanta a făcut dovada că perioada martie 1944 - 6 martie 1945

se încadrează în condițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, obligând

pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i stabilească reclamantei, calitatea

de beneficiară a art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada

solicitată, respectiv martie 1944 - 6 martie 1945.

Împotriva sentinței astfel

pronunțate a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București,

arătând că instanța a încălcat prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât

obligând la anularea actului administrativ și la acordarea drepturilor date

cererii inițiale, a ignorat faptul că petenta, la dosarul depus la Comisie, nu a alăturat dovezile necesare, iar declarația martorilor, depusă în fața instanței,

este ulterioară emiterii hotărârii.

Recursul este nefondat, pentru cele

ce urmează:

Conform dovezilor de la dosar,

rezultă că reclamanta s-a născut la 30 aprilie 1938, la Târgu Mureș, fiind fiica lui H.I. și H.M., iar din declarațiile autentificate ale martorilor

și depuse în susținerea contestației, rezultă că din martie 1944, reclamanta

împreună cu familia sa, s-a refugiat din Chișinău, în orașul Câmpulung Muscel,

situație în care reclamanta intră sub incidența dispozițiilor legale în materie,

respectiv Legea nr. 189/2000, art. 1 lit. c).

În atare situație, soluția instanței

de fond este temeinică și legală și se fundamentează pe dovezi concludente, în

raport cu care motivul invocat de recurentă nu poate fi reținut.

Este adevărat că la momentul

depunerii cererii, petiționara nu alăturase petiției sale, toate dovezile

necesare, dar nimic nu o împiedică la completarea dovezilor, așa cum a și

făcut, fapt confirmat chiar de reclamantă, care justifică temeinicia cererii

sale și justețea sentinței.

În consecință, față de cele de mai

sus, recursul se privește ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1604

din 15 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 iunie 2004.