ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 431/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: M.I. în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului București, a solicitat anularea hotărârii nr.3384/2003 emisă de pârâtă și obligarea la emiterea unei noi hotărâri prin care să i se recunoască calitatea de beneficiară a Legii nr.189/2000 pentru perioada 25 martie 1944 – 6 martie 1945, cât a fost strămutată. Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr.779 din 29 mai 2003, a admis acțiunea, reținând că reclamanta se încadrează în dispozițiile acestei legi, fapt consemnat și în hotărârea contestată, doar că perioada începe la 25 martie 1944 și nu octombrie 1944, fapt dovedit cu acte și declarații de martori.

Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, pârâta a declarat recurs în baza art.304 pct. 8 și 9 C.proc.civ. și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond respingerea acțiunii. Se susține că, la comisie nu a fost administrată proba cu martori, astfel că, aceasta s-a pronunțat având în vedere doar probele ce le deținea. Hotărârea instanței de fond este criticabilă sub aspectul analizării corectitudinii actului dedus judecății cu luarea în considerare a unor probe furnizate ulterior. Recursul este nefondat. Prin hotărârea nr.3384 din 21 februarie 2003 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr.189/2000 de pe lângă Casa de Pensii a Municipiului București, s-a admis cererea formulată de M.I.

și în consecință, în baza prevederilor art.1 lit.c) din Legea nr.189/2001 i s-a recunoscut calitatea de beneficiar al legii pentru perioada 15 octombrie 1944 – 6 martie 1945, începând cu 1 septembrie 2002. Nemulțumită de perioada stabilită, reclamanta a formulat acțiune unde a administrat probe cu acte și cu martori cu care a făcut dovada cererii sale, astfel că, instanța, admițând acțiunea a stabilit că aceasta este beneficiara Legii nr.189/2000, pe durata 25 martie 1944 – 6 martie 1945. Soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și urmează în baza art.312 C.proc.civ., să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului București împotriva sentinței civile nr.779 din 29 mai 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 4 februarie 2004.