ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 431/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

M.I. în

contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului București, a solicitat anularea

hotărârii nr.3384/2003 emisă de pârâtă și obligarea la emiterea unei noi

hotărâri prin care să i se recunoască calitatea de  beneficiară a Legii

nr.189/2000 pentru perioada 25 martie 1944 – 6 martie 1945, cât a fost

strămutată.

Curtea

de Apel București, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr.779

din 29 mai 2003, a admis acțiunea, reținând că reclamanta se încadrează în

dispozițiile acestei legi, fapt consemnat și în hotărârea contestată, doar că

perioada începe la 25 martie 1944 și nu octombrie 1944, fapt dovedit cu acte și

declarații de martori.

Considerând

hotărârea netemeinică și nelegală, pârâta a declarat recurs în baza art.304

pct. 8 și 9 C.proc.civ. și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în

fond respingerea acțiunii.

Se

susține că, la comisie nu a fost administrată proba cu martori, astfel că,

aceasta s-a pronunțat având în vedere doar probele ce le deținea. Hotărârea

instanței de fond este criticabilă sub aspectul analizării corectitudinii

actului dedus judecății cu luarea în considerare a unor probe furnizate

ulterior.

Recursul

este nefondat.

Prin

hotărârea nr.3384 din 21 februarie 2003 a Comisiei pentru aplicarea Legii

nr.189/2000 de pe lângă Casa de Pensii a Municipiului București, s-a admis

cererea formulată de M.I. și în consecință, în baza  prevederilor art.1 lit.c)

din Legea nr.189/2001 i s-a recunoscut calitatea de beneficiar al legii pentru

perioada 15 octombrie 1944 – 6 martie 1945, începând cu 1 septembrie 2002.

Nemulțumită

de perioada stabilită, reclamanta a formulat acțiune unde a administrat probe

cu acte și cu martori cu care a făcut dovada cererii sale, astfel că, instanța,

admițând acțiunea a stabilit că aceasta este beneficiara Legii nr.189/2000, pe

durata 25 martie 1944 – 6 martie 1945.

Soluția

instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și urmează

în baza art.312 C.proc.civ., să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului București împotriva

sentinței civile nr.779 din 29 mai 2003 a Curții de Apel București, secția de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi  4 februarie 2004.