ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2210/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 1590/2004, reclamantul L.S. a solicitat anularea hotărârii nr.

12445/12419 din 17 mai 2004, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului

București.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că greșit pârâta i-a respins cererea, pe motiv că nu a

dovedit legătura de rudenie dintre el și D.S., deoarece i-au fost refuzate

declarațiile martorilor D.I. și M.C., în măsură să dovedească această legătură

de rudenie.

Prin sentința civilă nr. 1951

din 5 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, a respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată de L.S., în

contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a făcut dovada

persecuției, prin proba cu martori și nici data la care a început perioada de

persecuție, prin acte oficiale.

S-a mai reținut că celelalte

înscrisuri depuse la dosar, care se referă la S.D., nu pot constitui probe utile și concludente în cauză, deoarece din certificatul de naștere al

reclamantului rezultă că tatăl său se numește S.L., și nu S.D.

Împotriva sentinței sus-menționate

a declarat recurs, L.S., care a motivat, în esență, că declarațiile martorilor

D.I. și M.C. pot atesta legătura de rudenie între reclamant și D.S.

Recursul este nefondat.

Se reține că reclamantul nu

a făcut dovada persecuției etnice, prin proba cu martori și nici data la care a

început perioada de persecuție.

Înscrisurile depuse la dosar,

care se referă la D.S., nu pot constitui probe utile și concludente în cauză,

deoarece din certificatul de naștere al reclamantului rezultă că tatăl său se

numește S.L., și nu D.S.

Susținerile reclamantului,

în sensul că D.S. și L.D. sunt aceeași persoană, nu sunt dovedite cu acte de

stare civilă, din care să rezulte schimbarea administrativă a numelui de

familie.

În certificatul de căsătorie

ce atestă căsătoria încheiată la data de 12 noiembrie 1922, apare numele soțului

D.S., iar în certificatul de deces ce atestă decesul din data de 16 februarie

1976, apare numele decedatului D.S. În tot acest interval, 1922 - 1976, D.S. nu

și-a schimbat numele de D., cu numele de L.

Având în vedere

considerentele prezentate și faptul că sentința instanței de fond este legală

și temeinică, iar motivele de recurs nu sunt de natură a duce la casarea acesteia,

urmează ca recursul declarat să fie respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.,

menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de L.S. împotriva sentinței civile nr. 1951 din 5 octombrie 2004 a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 aprilie 2005.