ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1257/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la 20 iulie 2004, reclamantul C.A. a chemat în judecată pe pârâtă

Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 12495/11897

din 18 mai 2004 și recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că nu se impune dovedirea naturii persecuției în cazul

persoanelor refugiate din teritoriile românești vremelnic ocupate de regimul

maghiaro - hortyst.

Prin sentința civilă nr. 1777

din 22 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.A., în

contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, ca nefondată.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că din înscrisurile depuse de reclamant, nu

rezultă nici persecuția invocată și nici perioada persecuției, aceste probe

nefiind coroborate cu alte acte oficiale sau declarații de martori.

Împotriva sentinței civile

sus-menționate a declarat recurs, C.A. care a susținut că are calitate de

persoană strămutată în altă localitate, fiindu-i aplicabile prevederile Legii nr.

189/2000.

Recursul este întemeiat,

sentința instanței de fond fiind într-adevăr criticabilă sub aspectul

administrării tuturor probelor necesare stabilirii calității de refugiat a

reclamantului, precum și a perioadei de refugiu, în raport cu aspectele

contradictorii dintre actele depuse la dosar.

Pentru a se stabili

realitatea situației invocată de reclamant, se impune suplimentarea probelor,

prin înscrisuri și declarații de martori, care să certifice calitatea

reclamantului, de persoană persecutată etnic, precum și perioada refugiului

acestuia.

Din aceste motive, se impune

admiterea recursului declarat în cauză, cu consecința casării sentinței atacate

și trimiterii cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

C.A. împotriva sentinței civile nr. 1777 din 22 septembrie 2004 a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 februarie 2005.