ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2356/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 16 august 2004, reclamanta N.N. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, să se dispună anularea hotărârii nr. 12734/9659 din 1 iulie 2004, a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiară a prevederilor acestei legi. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că în luna martie 1944, s-a refugiat împreună cu familia, din localitatea de domiciliu Bolgrad-Ismail (Basarabia), în România. Consideră că în mod nejustificat, pârâta refuză să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deși a făcut dovada că refugiul familiei sale s-a datorat persecuțiilor din motive etnice.

Prin sentința civilă nr. 2082 din 13 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei N.N., a anulat hotărârea nr. 12734/9659 din 1 iulie 2004, emisă de Casa de Pensii a municipiului București, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945, cu începere de la data de 1 iulie 2003. Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta a făcut dovada că s-a refugiat din Basarabia, în România, împreună cu familia, datorită persecuțiilor etnice. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În esență, se susține că instanța de fond a procedat în mod greșit, acordând reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece dovezile concludente nu au fost prezentate comisiei de specialitate a pârâtei, ci în fața instanței de fond. Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Conform art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)]. Dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face cu acte oficiale eliberate, la cerere, de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă. În cauză, declarația autentificată a martorilor P.A., M.E. și I.N.

atestă că familia reclamantei a fost obligată să-și schimbe domiciliul din Basarabia, datorită persecuțiilor din motive etnice suferite în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 iunie 1940, până la 6 martie 1945. Motivele de recurs formulate de recurentă nu pot fi primite, având în vedere că legea permite pentru demonstrarea calității de refugiat, orice mijloc de probă. Or, până la înscrierea în fals a declarațiilor celor doi martori situația de fapt stabilită potrivit mențiunilor acestora nu poate fi răsturnată. În sprijinul acestei soluții este și împrejurarea ca fratelui reclamantei, N.V., i s-a recunoscut calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, prin hotărârea nr. 1002 din 19 septembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Galați.

Pentru aceste motive și cum în cauză nu se constată nici motive de casare de ordine publică, se va respinge recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2082 din 13 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2005.