ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1447/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1217 din 12 mai 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantului P.V., în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 și a anulat hotărârea nr. 1022/9522 din 6 februarie 2004, emisă de pârâtă, obligând-o să stabilească reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru perioada martie 1944 - 6 martie 1945 și să emită o nouă hotărâre în acest sens, cu acordarea drepturilor corespunzătoare. Pentru a pronunța această sentință, prima instanța a reținut în fapt că reclamantul s-a născut în localitatea Calfa, județul Tighina - Basarabia - U.R.S.S.

și s-a refugiat împreună cu familia sa, în luna martie, anul 1944, în România, satul Ștefan Vodă, județul Ialomița. S-a mai reținut că reclamantul a depus înscrisuri oficiale, eliberate de organele competente, declarații de martori, cât și îndreptări ale erorilor materiale strecurate în declarații autentificate inițial, dovedind încadrarea în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, invocând motivele de casare prevăzute la art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., și susținând că hotărârea comisiei, de respingere a cererii reclamantului, este legală, întrucât acesta nu a prezentat dovezi privind persecuția din motive etnice.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele următoare: Potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, în această categorie fiind incluse și persoanele care au fost expulzate sau refugiate, cum este cazul în speță. Din actele depuse se constată că refugiul reclamantului și al familiei sale, în anul 1944, s-a produs din motive etnice, în urma ocupării teritoriului cedat, în condițiile istorice de la acea dată, fiind dovedit cu actele oficiale eliberate de Arhivele Naționale și Primăria comunei Calfa - Republica Moldova, situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2002.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, motiv pentru care conform art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1217 din 12 mai 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2005.