ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2702/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

data de 30 iulie 2004, la Curtea de Apel București, reclamantul C.V. a chemat

în judecată pârâta Casa de Pensii a municipiului București, pentru ca, prin

hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea hotărârii nr. 12577/12049

din data de 21 mai 2004, emisă de pârâtă și să i se recunoască calitatea de

beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că în anul 1944, împreună cu părinții săi, a fost

strămutat din Basarabia, comuna Cubolta, sat Moara de Piatră, în județul Gorj,

comuna Jupănești, din cauza persecuțiilor etnice.

Prin sentința civilă nr.

2008 din 8 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamant, a anulat hotărârea nr.

12577/12049 din 21 mai 2004, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să

emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului, drepturile

prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, completată și modificată

prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 30 aprilie 1944 - 6 martie 1945, cu

începere de la 1 ianuarie 2004.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ.

În motivare, recurenta a

susținut, în esență, că instanța în mod greșit a acordat reclamantului,

calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000,

întrucât acesta nu a făcut dovada persecuției etnice, cu acte oficiale și nici

a demersurilor, în vederea obținerii actelor oficiale.

Recursul este nefondat.

Din cuprinsul certificatului

de naștere al intimatului rezultă că acesta s-a născut în anul 1932, în Raionul

Bălți, în Basarabia, având drept părinți, pe C.I. și C.A.

Din declarațiile

autentificate ale martorilor C.V. și E.G. rezultă că în anul 1944, intimatul

împreună cu părinții și cei doi frați au fost evacuați din Basarabia, comuna

Cubolta, sat Moara de Piatră, județul Bălți, în România, în Târgu Jiu și apoi

în localitatea Jupânești, unde mama sa a ocupat funcția de învățătoare,

evacuare ce a avut drept urmare, condițiile care s-au creat prin ocuparea

Basarabiei de către trupele sovietice.

Potrivit dispozițiilor art.

1 din O.G. nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații

enumerate.

Din interpretarea

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Pe cale de consecință,

Înalta Curte constată că instanța de fond a interpretat în mod judicios

prevederile legale aplicabile, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1)

teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București, împotriva sentinței civile nr. 2008

din 8 octombrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 aprilie 2005.