ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8572/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 19 mai

2004, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,

reclamantul C.P. a solicitat anularea hotărârii nr. 11871/11280 din 19 aprilie

2004, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului București - Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 189/2000 și obligarea acesteia, să-i recunoască drepturile

prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, a arătat că

în anul 1940, la vârsta de 10 ani, a fost părăsit de părinți, tatăl său a fost

mutat cu serviciul lângă Budapesta, fiind acar la C.F.R., iar mama sa a plecat la București, cu sora și fratele mai mare, cu ultimul val de

refugiați. A arătat, de asemenea, că în 1943, fratele său a venit după el și

l-a adus la București.

A menționat că în perioada 1940 -

1943, cât a rămas în grija rudelor, a suportat persecuții din motive etnice.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1686 din 9 septembrie 2004,

a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să emită o

nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de art.

1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada octombrie 1943 - martie 1945,

începând cu data de 19 mai 2004.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că strămutarea din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate,

s-a produs din motive obiective, determinate de condițiile socio-istorice și de

evenimentele din acea perioadă, în cauză fiind întrunite condițiile prevăzute de

art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului a susținut

în esență, că la data depunerii cererii sale, la Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000, reclamantul nu a anexat dovezi concludente cauzei,

astfel că actul administrativ atacat este corect, iar pentru valorificarea

dovezilor ulterioare, era necesar ca reclamantul să se adreseze cu o nouă

cerere, comisiei de specialitate, singura abilitată de lege să stabilească

perioada acordării acestor drepturi, conform actelor noi.

Examinând hotărârea atacată, prin

prisma motivelor de casare invocate, actelor dosarului și normelor legale

incidente cauzei, se constată că recursul este fondat, în sensul și pentru

considerentele ce urmează.

Conform art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest

act normativ, persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie

1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind

strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin H.G. nr. 127/2002 au fost

asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.

În cauză, se constată, însă, că cele

relatate de reclamant nu sunt susținute de probe concludente, acesta nefăcând

dovada certă a refugiului său.

Astfel, declarațiile martorilor U.O.

și R.D., autentificate la data de 3 noiembrie 2003, declarațiile acelorași

martori autentificate la data de 17 august 2004 și declarația martorei R.F.,

sora reclamantului, conțin date contradictorii atât în ce privește localitatea

de unde s-ar fi refugiat reclamantul, cât și data/perioada refugiului.

De asemenea, din hotărârea nr. 14068

din 14 iunie 2004, a Casei Județene de Pensii Cluj, rezultă că numitei R.F.,

sora reclamantului, i s-a stabilit calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000,

pentru perioada 15 septembrie 1940 - 14 ianuarie 1943, deci altă perioadă decât

cea avută în vedere de reclamant.

Prin urmare, față de probele

contradictorii, neconcludente și incomplete, administrate de reclamant, care nu

fac proba certă nici a statutului de refugiat al acestuia și nici a perioadei

de refugiu, se impune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și

trimiterea cauzei, spre rejudecare, pentru completarea probatoriului, cu acte

și/sau martori.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1686 din

9 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 noiembrie 2004.