ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5443/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 1325/2004,

reclamantul C.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a

municipiului București, anularea hotărârii nr. 11871/11280 din 19 aprilie 2004,

emisă de pârâtă și recunoașterea drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000.

Cauza a fost soluționată prin

sentința civilă nr. 1686 din 9 septembrie 2004, fiind admisă cererea

reclamantului, anulată hotărârea contestată și obligată pârâta să emită o nouă

hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de art.

1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada octombrie 1943 - martie 1945,

începând cu data de 19 mai 2004.

Recursul declarat împotriva acestei

sentințe de pârâta Casa de Pensii a municipiului București a fost admis de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, prin decizia nr. 8572 din 29 noiembrie 2004. S-a dispus casarea

sentinței atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe,

reținându-se faptul că probele administrate de reclamant au fost

contradictorii, neconcludente, incomplete, fiind necesară completarea

probatoriului cu acte și/sau martori.

Judecând cauza în fond după casare,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, prin sentința civilă nr. 827 din 27 aprilie 2005, a admis acțiunea în

contencios administrativ formulată de reclamantul C.P., în contradictoriu cu

pârâta Casa de Pensii a municipiului București. A anulat hotărârea nr.

11871/11280 din 19 aprilie 2004, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să

emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile

prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 octombrie

1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 decembrie 2003.

În motivarea soluției s-a reținut că

strămutarea petentului din localitatea de domiciliu s-a produs ca urmare a

refugiului familiei sale, determinat de condițiile socio-istorice și de

evenimentele din acea perioadă, acesta îndeplinind condițiile prevăzute de art.

1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o în

temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând că reclamantul nu a depus

la Comisia de specialitate, dovada pretențiilor sale, iar înscrisurile depuse

de reclamant, în instanță, nu-l îndreptățeau pe acesta să primească drepturile

solicitate, cu data de 1 decembrie 2003.

Examinând cauza, în raport cu

motivele de recurs invocate, precum și potrivit art. 304

1

C. proc.

civ., se constată că recursul este nefondat.

Din probele administrate în cauză

rezultă că reclamantul C.P. s-a născut la data de 17 iunie 1930, în comuna

Vama, județul Satu Mare și a fost adus la București, unde mama sa se afla în

refugiu, de către fratele său, I., în luna octombrie 1943 (declarația

reclamantului, declarațiile martorilor R.F., U.O. și R.D.), reclamantul

stabilindu-se definitiv în București.

Se reține că cererea petentului,

înregistrată la Comisia de specialitate a pârâtei, la 5 noiembrie 2003, a fost

formulată în condițiile Legii nr. 29/1990, cu respectarea prevederilor art. 5

din lege, calitatea sa de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, fiind

corect stabilită, începând cu data de 1 decembrie 2003.

Potrivit prevederilor art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate

de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940,

până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată și completată

prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această

ordonanță, persoana, cetățean român, care, în perioada arătată, a avut de

suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate,

decât cea de domiciliu.

Instanța de fond a reținut corect

situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale aplicabile. Pe

cale de consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat și va fi respins

ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 827 din 27

aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 noiembrie 2005.