ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 219/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 7 martie 2003, reclamanta C.N.

a chemat în judecată Casa de Pensii a Municipiului București, solicitând anularea hotărârii emise de aceasta cu nr.3151 din 12 februarie 2003 și recunoașterea calității de beneficiară a dispozițiilor art.1 lit.c din Legea nr.189/2000 pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945. In motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că în mod greșit i s-a recunoscut calitatea de beneficiară a dispozițiilor Legii nr.189/2000 numai pentru perioada 10 aprilie 1944 - 6 martie 1945, în loc de 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945. Ulterior reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul anulării și a deciziei de revizuire nr. 196 din 25 aprilie 2003 emisă de pârâtă și prin care i s-a recunoscut perioada 15 septembrie 1940 - 1 mai 1943 și 20 aprilie 1944 – 6 martie 1945. Prin sentința civilă nr.660 din 14 mai 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea precizată, a anulat hotărârea nr.3151/2003 și decizia de revizuire nr.196/2003; a constatat că reclamanta beneficiază de prevederile art. 1 lit c) din Legea nr.189/2000 pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și a obligat pârâta să-i acorde drepturile cuvenite cu începere de la 1 septembrie 2002. S-a reținut că reclamanta minor fiind, a locuit împreună cu părinții săi și cum acestora li s-a recunoscut perioada strămutării pe tot intervalul solicitat,

s-a apreciat că și reclamanta a fost supusă acelorași persecuții. Impotriva acestei sentinței a declarat recurs, Casa de Pensii a Municipiului București susținând în esență că reclamanta nu a făcut dovada perioadei de refugiu 1943 - 1944, cu nici un act oficial - martorii audiați arătând că în acest interval s-a aflat pe teritoriul românesc. Recursul nu este fondat. Reclamanta s-a născut la 24 noiembrie 1939 în comuna Bratca județul Bihor. Reclamanta fiind minoră nu a putut locui decât împreună cu părinții săi, suferind împreună cu aceștia aceleași privațiuni. Astfel fiind și cum prin hotărârea nr.2566 din 1 februarie 2000 comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000 i-a recunoscut lui G.R.

tatăl reclamantei calitatea de refugiat pentru intervalul 15 septembrie 1940 – 6 martie 1945, legal și temeinic a Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a apreciat că și fiica acestuia, respectiv reclamanta beneficiază de același statut pentru același interval de timp.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului București împotriva sentinței civile nr.660 din 14 mai 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2004.