ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 219/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor  dosarului, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la 7 martie 2003, reclamanta C.N. a chemat în judecată Casa

de Pensii a Municipiului București, solicitând anularea hotărârii  emise de

aceasta cu nr.3151 din 12 februarie 2003 și recunoașterea calității de

beneficiară a dispozițiilor  art.1 lit.c din  Legea nr.189/2000  pentru

perioada 15 septembrie  1940 - 6 martie 1945.

In

motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că în mod greșit i s-a recunoscut

calitatea de beneficiară a dispozițiilor Legii nr.189/2000 numai pentru perioada

10 aprilie 1944 - 6 martie 1945, în loc de 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945.

Ulterior

reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul  anulării  și a deciziei de

revizuire nr. 196 din 25 aprilie 2003 emisă de  pârâtă și prin care i s-a

recunoscut perioada 15 septembrie 1940 - 1 mai 1943 și 20  aprilie 1944 – 6

martie 1945.

Prin

sentința civilă nr.660 din 14 mai 2003, Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ,  a admis acțiunea precizată, a anulat hotărârea

nr.3151/2003 și decizia de  revizuire nr.196/2003; a constatat că reclamanta

beneficiază de prevederile art. 1 lit c) din Legea nr.189/2000 pentru perioada

15 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și a obligat  pârâta să-i  acorde drepturile

cuvenite cu începere de la 1 septembrie 2002.

S-a

reținut că reclamanta  minor fiind, a locuit împreună cu părinții săi și cum

acestora li s-a recunoscut perioada strămutării pe tot intervalul solicitat,

s-a apreciat că și reclamanta a fost  supusă acelorași persecuții.

Impotriva

acestei sentinței a declarat recurs, Casa de Pensii a Municipiului București

susținând în esență că reclamanta nu a făcut dovada perioadei de refugiu 1943 -

1944, cu nici un act oficial -  martorii audiați  arătând că în acest interval

s-a aflat  pe teritoriul românesc.

Recursul

nu este fondat.

Reclamanta

s-a născut la 24 noiembrie 1939 în comuna Bratca județul Bihor.

Reclamanta

fiind minoră nu a putut locui decât împreună cu părinții săi,  suferind

împreună cu aceștia aceleași privațiuni.

Astfel

fiind și cum prin hotărârea nr.2566 din 1 februarie 2000 comisia pentru

aplicarea Legii nr.189/2000 i-a recunoscut  lui G.R. tatăl reclamantei calitatea

de refugiat pentru intervalul 15  septembrie 1940 – 6 martie 1945, legal și

temeinic a Curtea de Apel București, secția de  contencios administrativ, a

apreciat că  și fiica  acestuia, respectiv reclamanta beneficiază de  același

statut pentru același interval de timp.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului București împotriva sentinței

civile nr.660 din 14 mai 2003 a Curții de Apel București, secția  de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  23 ianuarie 2004.