ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3304/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 15 septembrie 2004, reclamanta S.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa de

Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 13116/11798

din 15 iulie 2004.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că i-a fost respinsă cererea prin care a solicitat

stabilirea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, întrucât nu a depus

acte în susținerea acesteia, deși pârâta nu i-a solicitat astfel de documente.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3360

din 13 decembrie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a

obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei,

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 aprilie 1944 - 6

martie 1945.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada încadrării în

prevederile Legii nr. 189/2000, cu acte oficiale.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta, susținând că soluția instanței de fond este greșită,

întrucât a fost ignorat faptul că la dosarul comisiei de specialitate nu au

existat dovezi concludente cauzei.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana,

cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive

etnice, între care la lit. c) se prevede că a fost strămutată în altă

localitate, decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate

în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

În speță, situația de

refugiat a rezultat din probele administrate, respectiv certificatul nr. 401

din 4 august 2003, eliberat de Direcția Județeană Dâmbovița a Arhivelor

Naționale, precum și din declarațiile martorilor C.V. și T.M.

Interpretarea dată de

instanță este legală și nu adaugă la lege.

În consecință, recursul se

privește ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 3360

din 13 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 mai 2005.