ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3304/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 15 septembrie 2004, reclamanta S.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 13116/11798 din 15 iulie 2004. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că i-a fost respinsă cererea prin care a solicitat stabilirea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, întrucât nu a depus acte în susținerea acesteia, deși pârâta nu i-a solicitat astfel de documente.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3360 din 13 decembrie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 aprilie 1944 - 6 martie 1945. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada încadrării în prevederile Legii nr. 189/2000, cu acte oficiale. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta, susținând că soluția instanței de fond este greșită, întrucât a fost ignorat faptul că la dosarul comisiei de specialitate nu au existat dovezi concludente cauzei.

Recursul este nefondat. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, între care la lit. c) se prevede că a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu. Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

În speță, situația de refugiat a rezultat din probele administrate, respectiv certificatul nr. 401 din 4 august 2003, eliberat de Direcția Județeană Dâmbovița a Arhivelor Naționale, precum și din declarațiile martorilor C.V. și T.M. Interpretarea dată de instanță este legală și nu adaugă la lege. În consecință, recursul se privește ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 3360 din 13 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2005.