ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2986/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta I.O. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului București, pentru ca instanța să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă, în sensul de a se constata că beneficiază de toată perioada prevăzută de lege, 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, în acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii a arătat că prin hotărârea contestată, pârâta i-a recunoscut numai o perioadă a refugiului. Prin sentința civilă nr. 3037 din 25 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată, motivat de faptul că reclamanta beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, pentru întreaga perioadă solicitată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând faptul că nu există nici o dovadă în dosar care să justifice acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Examinând cauza, în raport cu motivul invocat și având în vedere și prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmează să-l admită și rejudecând în fond, să respingă acțiunea formulată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate începând cu 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice și dovada acestor situații se face potrivit dispozițiilor art. 6 din aceeași lege.

Din analiza materialului probator existent în cauză, se constată că prima perioadă a refugiului nu este dovedită și ca atare, nu poate fi luată în calcul la acordarea drepturilor conferite de Legea nr. 189/2000. Or, conform prevederilor art. 4 din Normele pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, dovedirea calității de beneficiar al ordonanței se poate face prin orice mijloc de probă. Având în vedere aceste considerente, Curtea va admite recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței nr. 3037 din 25 noiembrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2005.