ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 16/2006

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel București, reclamanta D.O. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului București, pentru ca instanța să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă. În motivarea cererii a arătat faptul că, deși i s-a recunoscut faptul că este beneficiară a Legii nr. 189/2000, nu i s-a stabilit corect perioada refugiului. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1198 din 21 iunie 2005, a admis acțiunea formulată, motivat de faptul că, din probele administrate, rezultă că în perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945, reclamanta a fost refugiată cu familia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, criticând soluția pronunțată, ca nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond a dat o greșită interpretare probelor administrate, nerezultând din actele dosarului, perioada de refugiu reținută. Recursul este nefondat. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând motivele invocate, în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, a constatat nefondat, recursul declarat, pentru considerentele ce urmează: Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege.

Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice și prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod direct, dar și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele acelei persecuții. Din materialul probator administrat în cauză, rezultă că reclamanta, împreună cu familia sa, a fost nevoită să-și schimbe domiciliul, din motive etnice, iar în conformitate cu dispoziția prevăzută de art. 1 lit. c) teza I din Legea nr. 118/2000, se încadrează în dispoziția legală, cei care au fost strămutați într-o altă localitate, decât cea de domiciliu, urmând ca perioada cuprinsă între 15 martie 1944 - 6 martie 1945 să fie perioada refugiului.

Pentru aceste considerente, soluția instanței de fond va fi menținută și, pe cale de consecință, recursul declarat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1198 din 21 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2006.