ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2314/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 1208 din 5 mai

2004, reclamanta P.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a

municipiului București, modificarea hotărârii nr. 11262/8765 din 11 martie 2004,

emisă de pârâtă, în sensul acordării drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, și pentru perioada 30 martie 1944 - 6 martie

1945.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1386 din 31 mai 2004, a

admis acțiunea formulată de reclamanta P.G., în contradictoriu cu pârâta Casa

de Pensii a municipiului București. A modificat hotărârea nr. 11262/8765 din 11

martie 2004, emisă de pârâtă, în sensul acordării drepturilor prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu începere de la 1 mai 2003,

și pentru perioada 30 martie 1944 - 6 martie 1945.

În motivarea soluției s-a

reținut că reclamanta a dovedit cu acte oficiale, strămutarea sa din motive etnice,

și pentru perioada 30 martie 1944 - 6 martie 1945.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, motivat în

temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând în esență că reclamanta

nu a făcut dovada calității sale, de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000,

pentru perioada 1944 - 1945.

Examinând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum și

dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat

pentru următoarele considerente

Reclamanta a făcut dovada că

este îndreptățită a i se acorda drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 30 martie 1944 - 6 martie

1945, cu Ordinul de Rechiziție pentru Cartiruire nr. 903/74 din 30 martie 1944,

eliberat de Ministerul Afacerilor Interne, Prefectura județului Argeș și

Poliția orașului Pitești și cu Situația matricolă a anului școlar 1944 - 1945,

din ambele acte rezultând situația sa de persoană strămutată din localitatea

Bălți-Basarabia, în orașul Pitești, județul Argeș, urmare a persecuțiilor

etnice suferite.

De altfel, această

împrejurare este confirmată și de martorii D.N. și D.E.

În concluzie, instanța de

fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile

legale aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat de pârâtă este

nefondat și în temeiul art. 312 C. proc. civ., va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1386

din 31 mai 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 aprilie 2005.