Decizia nr. 2314/2005 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 1208 din 5 mai 2004, reclamanta P.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, modificarea hotărârii nr. 11262/8765 din 11 martie 2004, emisă de pârâtă, în sensul acordării drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, și pentru perioada 30 martie 1944 - 6 martie 1945. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1386 din 31 mai 2004, a admis acțiunea formulată de reclamanta P.G., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București.

A modificat hotărârea nr. 11262/8765 din 11 martie 2004, emisă de pârâtă, în sensul acordării drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu începere de la 1 mai 2003, și pentru perioada 30 martie 1944 - 6 martie 1945. În motivarea soluției s-a reținut că reclamanta a dovedit cu acte oficiale, strămutarea sa din motive etnice, și pentru perioada 30 martie 1944 - 6 martie 1945. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, motivat în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., susținând în esență că reclamanta nu a făcut dovada calității sale, de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1944 - 1945. Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente Reclamanta a făcut dovada că este îndreptățită a i se acorda drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 30 martie 1944 - 6 martie 1945, cu Ordinul de Rechiziție pentru Cartiruire nr. 903/74 din 30 martie 1944, eliberat de Ministerul Afacerilor Interne, Prefectura județului Argeș și Poliția orașului Pitești și cu Situația matricolă a anului școlar 1944 - 1945, din ambele acte rezultând situația sa de persoană strămutată din localitatea Bălți-Basarabia, în orașul Pitești, județul Argeș, urmare a persecuțiilor etnice suferite.

De altfel, această împrejurare este confirmată și de martorii D.N. și D.E. În concluzie, instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat și în temeiul art. 312 C. proc. civ., va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1386 din 31 mai 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2005.