Decizia nr. 1815/2005 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2122/2004 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 2277/2004, reclamanta C.R. a solicitat în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 12726 din 4 iunie 2004, emisă de pârâtă și pe fond, admiterea cererii formulată în baza art. 1 din Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că hotărârea contestată este nelegală, apreciindu-se în mod netemeinic asupra actelor și declarațiilor martorilor privind situația reclamantei și a identității sale. Prin sentința civilă nr. 2122 din 14 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.R., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București și a anulat hotărârea nr. 12726/9827 din 4 iunie 2004, emisă de pârâtă.

A obligat pârâta să emită reclamantei, o nouă hotărâre în care să se constate că perioada 25 februarie 1944 - 6 martie 1945 se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a strămutat împreună cu familia, din motive etnice, la data de 25 februarie 1944, în București. Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București care a motivat, în esență, că în dosarul depus la Comisie nu s-au depus dovezi concludente cauzei. Recursul este nefondat.

Din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta, născută în Cernăuți-Bucovina de Nord, s-a strămutat împreună cu familia, din motive etnice, la data de 25 februarie 1944, în București-România, după care s-a refugiat în comuna Vasilați, județul Ilfov, iar în luna octombrie 1944 s-a reîntors definitiv în București, situația sa încadrându-se în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2122 din 14 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2005.