ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1815/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 2277/2004, reclamanta C.R. a solicitat în contradictoriu cu

Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 12726 din 4

iunie 2004, emisă de pârâtă și pe fond, admiterea cererii formulată în baza art.

1 din Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că hotărârea contestată este nelegală, apreciindu-se în mod

netemeinic asupra actelor și declarațiilor martorilor privind situația

reclamantei și a identității sale.

Prin sentința civilă nr. 2122

din 14 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.R., în

contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București și a anulat

hotărârea nr. 12726/9827 din 4 iunie 2004, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să

emită reclamantei, o nouă hotărâre în care să se constate că perioada 25

februarie 1944 - 6 martie 1945 se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a strămutat împreună cu

familia, din motive etnice, la data de 25 februarie 1944, în București.

Împotriva sentinței

sus-menționate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București care

a motivat, în esență, că în dosarul depus la Comisie nu s-au depus dovezi concludente cauzei.

Recursul este nefondat.

Din probele administrate în

cauză rezultă că reclamanta, născută în Cernăuți-Bucovina de Nord, s-a

strămutat împreună cu familia, din motive etnice, la data de 25 februarie 1944,

în București-România, după care s-a refugiat în comuna Vasilați, județul Ilfov,

iar în luna octombrie 1944 s-a reîntors definitiv în București, situația sa

încadrându-se în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Față de considerentele mai

sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2122 din 14

octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 martie 2005.