ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3116/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 24 septembrie 2004, reclamanta B.M. a solicitat anularea hotărârii nr.

13443/173 din 31 august 2004, emisă de Casa de Pensii a municipiului București

și recunoașterea calității de beneficiară drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000,

motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 2962 din

24 noiembrie 2004, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 13443/173

din 31 august 2004 și a obligat pârâta să recunoască reclamantei, calitatea de

beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru

perioada 10 iulie 1944 - 6 martie 1945.

Hotărând astfel, instanța de

fond a reținut că reclamanta s-a născut la data de 10 iulie 1944, dată la care

părinții săi erau refugiați, din motive etnice, din localitatea de domiciliu și

a dobândit prin naștere, statutul de refugiată, îndeplinind condițiile

prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea

drepturilor recunoscute prin această lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, solicitând

casarea hotărârii și respingerea acțiunii formulate de B.M.

Recurenta a susținut că

hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care

Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la

persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar

intimata nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și

limitativ prin dispozițiile legale sus-menționate.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana,

cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive

etnice, între care la lit. c) se prevede că a fost strămutată în altă

localitate, decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate

în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din

localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de

persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal

instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au

fost strămutați, are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data

nașterii lui, la data retrocedării pământului românesc.

Situația de refugiat a

rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor D.V.

și Z.S., copia actului de naștere al reclamantei, carnetul de identitate emis

de Comisariatul general pentru asistența populației venită din Basarabia și

Bucovina, precum și celelalte înscrisuri depuse la dosar.

Interpretarea dată de instanță

este legală și nu adaugă la lege.

În consecință, soluția

instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art.

312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței nr. 2962 din 24

noiembrie 2004, a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 mai 2005.