ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3116/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 24 septembrie 2004, reclamanta B.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 13443/173 din 31 august 2004, emisă de Casa de Pensii a municipiului București și recunoașterea calității de beneficiară drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 2962 din 24 noiembrie 2004, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 13443/173 din 31 august 2004 și a obligat pârâta să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 10 iulie 1944 - 6 martie 1945. Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut la data de 10 iulie 1944, dată la care părinții săi erau refugiați, din motive etnice, din localitatea de domiciliu și a dobândit prin naștere, statutul de refugiată, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, solicitând casarea hotărârii și respingerea acțiunii formulate de B.M. Recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar intimata nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și limitativ prin dispozițiile legale sus-menționate. Recursul este nefondat. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, între care la lit. c) se prevede că a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. Cum strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data nașterii lui, la data retrocedării pământului românesc. Situația de refugiat a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor D.V.

și Z.S., copia actului de naștere al reclamantei, carnetul de identitate emis de Comisariatul general pentru asistența populației venită din Basarabia și Bucovina, precum și celelalte înscrisuri depuse la dosar. Interpretarea dată de instanță este legală și nu adaugă la lege. În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței nr. 2962 din 24 noiembrie 2004, a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2005.